Materialul pentru Hail To The Thief a fost imprimat la Los Angeles, intr-o sesiune maraton de doar doua saptamani. Ed O’ Brian, chitaristul trupei a declarat ca acesta este primul album la finalul realizarii caruia, el si colegii sai nu au vrut “sa se ucida reciproc”.
Remarcand consensul in ceea ce priveste logistica celui de-al saselea titlu din discografia trupei, este cazul sa punctam pozitionarea noului Radiohead pe stabilimente (in continuare) rock. Stilul de a compune este cel caracteristic perioadei de inceput, imbogatit insa cu experienta vie a albumelor anterioare din 2000 si 2001, Kid A si Amnesiac. Desigur, Thief – ul este un album politic si un (alt) prilej de experimente electronice. Poate fi usor acceptat ca background sau luat in considerare pentru latura meditativ – emotionala.
Nu putini sunt aceia care plaseaza muzica Radiohead undeva intre pesimism si paranoia. Noi am spune ca trupa reuseste ca nimeni altcineva sa prinda in piesele sale fragilitatea frumusetii, acelei frumuseti pe cale de a se destrama odata cu misterul care a generat-o.
Piese precum “2+2=5”, “Backdrifts”, “Where I End You Begin” sau “The Gloaming” sunt create intr-o atmosfera orwelliana. Sentimentul alienarii este (sur)prins cu mijloace industry music, fara ca acest procedeu sa se constituie in miza compozitiilor.
“Sit Down, Stand Up” si “We Suck Young Blood” au accente spatial – psihedelice. Momentele dramatice sunt create cu subtilitate si detasare. Trecerile din voce in synth sau schimbarile ritmice sunt doar cateva dintre elementele prin care se individualizeaza Radiohead de majoritatea trupelor care se invart in acelasi areal de creatie.
“Sail To The Moon” si “I Will” se inscriu ca si precedentele piese amintite, intr-o zona a straniului, a unui nefiresc, de data aceasta acceptat. Melodicitatea nu plateste tribut armoniei; acordurile, uneori bizare trimitand piesele drept la tinta. Aparent cantece de leagan, acestea au texte infricosatoare, ceea ce se intampla si cu “Go To The Sleep”. Soaptele despre monstri, lupi ce pandesc in spatele usii, dinozauri care zguduie pamantul, serpi, oameni cu ochi diabolici sau fiinte mancate de vii, sunt difuzate copiilor, prin cantece, de catre presupusi parinti, pentru a-i stimula sa se adapteze cat mai bine la o lume dura.
“There, There” si “Scatterbrain” sunt construite pe baza unor module si idei strict muzicale, fara a face apel la un orizont de asteptare paralel. Aici rolul principal este jucat de maniera. Disocierea intentionata a textelor de sunete mareste exponential efectul.
“A Punchup At The Wedding”, “Myxomatosis” la care se poate adauga si “Woolf At The Door” alcatuiesc latura atipica a albumului, extinzand granitele acestuia in directii multiple. Aceasta din urma piesa este considerata de catre numerosi fani una mai putin fericita, asa cum albumul, luat pe parti poate aparea departe de a fi perfect. Apelul facut la atmosfera de pe OK Computer si la pasajele asa zis “mecaniciste” de pe Kid A si Amnesiac plus punctarea cumva pragmatica a obiectivelor propuse si spontaneitatea calculata, pot aparea ca expresia unei crize de inspiratie.
Dupa cum semnala revista Rolling Stones in discutiile dintr-un interviu cu Radiohead, acestia au reinvatat arta de a realiza cantece scurte. Sa fie succinti in loc de a-l lua pe ascultator intr-o calatorie.
Collin Greenwood – bas; Ed O’ Brian – chitara; Phil Selway – drms; Thom Yorke – voce, chitara, pian; Jonny Greenwood – chitara, pian – reusesc prin acest deocamdata nou album, sa isi schimbe partial maniera, ramanand in esenta aceeasi. Se poate vorbi despre maturitate (si maturizare) artistica, insa mentionind faptul ca inca de la inceput, formatia a mers intr-o directie potrivita siesi. Iesirea din underground a fost rapida si logica, fara ca legaturile cu aceasta zona sa fie definitiv rupte.
Hail To the Thief reprezinta (indiferent de parerea scepticilor) rodul unei perioade de mare spontaneitate. O’ Brian a spus la un moment dat ca in turul din America, au invatat sa defileze ca o trupa. Au dorit sa prinda acest spirit in inregistrare si de asemenea, nu au vrut sa petreaca un timp prea indelungat in studiou.
Oricum ar fi asezat, albumul sta in picioare!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
