Soundul glam „L.A.”... Prin anii ’80 si pe la inceputul ’90 doua trupe isi disputau titlul de Cicciolina rockului: Mőtley Crüe si L.A. Guns, intre sute de alte formatii de androgini care se destrabalau in vazul comunitati hard, si chiar pe MTV. In 2004, pentru a nu se dezminti de ce stie mai bine sa faca, Cicciolina si-a umflat din nou silicoanele, si-a aranjat un facelift si a deschis un bordel grunge sub numele Brides of Destruction. Basistul Nikki Sixx (fondator Mőtley Crüe) si chitaristul Tracii Guns (fondator L.A. Guns) sunt cei doi indivizi responsabili de acest nou stabiliment al pierzaniei rock’n’roll.
Pentru pretul unui CD, platitorul are la dispozitie 35 de minute de glam-punk metalizat, contaminat de inevitabilul rictus post-grunge. Sunt noua piese care isi pot face loc pe compilatiile best-of ale genului. Nici nu-i de mirare. Pe langa cele doua formatii amintite, „miresele” au invatat meserie si alaturi de Guns n’roses, Alice Cooper, W.A.S.P., Vixen, Poison, Lita Ford, Ratt etc. Gasca s-a completat cu doi „vagabonzi” ai scenei L.A.: vocalistul London LeGrand (fara trupa) si bateristul Scott Coogan (ex gasca de hardcore a lui Vanilla Ice!).
Pentru ca pe un asemenea album nu se oculteaza nimic, Shut the fuck up (1) spune totul de la primele secunde. O piesa punk alerta, cu debit verbal de Sex Pistols, ritm mecanic a la Ministry si mixaj nisipos. La aceeasi viteza, I don’t care (2) aduce tribut trinitatii proto-punkului american: The Stooges, New York Dolls si MC5. Compozitiile dau senzatia de jamming, mixajul are doza controlata de praf si rugina, iar London LeGrand penduleaza intre vocalize grunge si graffiti glam. Lipsesc in general solourile! (probabil ca, oricum, nimeni nu mai doreste sa auda chitara efeminata din L.A. Guns).
I got a gun (3) este o piesa Pearl Jam cu refren Queensryche. 2 times dead (4) nu avea cum sa fie absenta de pe un album rock’n’roll din 2004. O bucata de groove made in the US, la intersectia Black Label Society si Alice in Chains. Natural born killers (6) ar fi putut fi recomandarea rock a MTV-ului cand Black Crowes erau la moda. Life (7) este un scurt rendez-vous sub o cruce de piatra. Poate cea mai reusita linie melodica a discului. Revolution (8) se adreseaza, generic, direct fanilor Guns si Crue. Ultima piesa, Only get so far (9), este o balada glam obosita si rutinata, cu un solo marca Tracii Guns. Tigara de dupa un blow-job.
Ironia face ca dupa ce generatia grunge a maturat cu toata scena glam, intr-un final tot diverse „curve batrane” isi fac socotelile. Citeam deunazi in Billboard topul celor mai mari incasari live ale momentului. Pe langa traditionalii dinozauri am intalnit si formatia Motley Crue care s-a reunit pentru un profit net de vreo 40 de milioane de dolari. Brides of Destruction isi impart insa felia de succes cu Velvet Revolver (trupa asamblata pe ruinele Guns n’roses), fata de care sunt ceva mai punk si lipsiti de orice fel de nuante. Dincolo de aspectele comerciale, asemenea gasti isi justifica existenta satisfacand cerinte ce inca nu sunt desuete, indiferent de ambalaj. Eticheta de pe CD descrie clar produsul: „Sleazy & lethal garage cock-rock!”.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
