 |
Uncle Aenesthesia (1991)
20 Ianuarie 2006
de Ioan Cora |
Daca ar fi sa exageram putin, Jim Morrison a vrut sa cante si grunge prin intermediul vocii lui Mark Lanegan. Daca vrem sa ducem speculatia mai departe, nu este greu sa constatam ca, poate, unele din cele mai halucinante albume de rock au fost cele care au purtat amprenta frontman-ului Doors. Cateva exemple: Patti Smith Horses considerat a fi proto-punk, Danzig IV - simplu diavolesc sau Screaming Tree Uncle Aenesthesia – grunge psihedelic. Imprimarea albumului la una din cele mai importante case de discuri americane Epic combinata cu aparitia lui Chris Cornell ca invitat si coproducator a marcat o distantare de sound-ul anterior abordat de ST printr-o tentativa de penetrare in ceea ce era mainstream-ul anului 91. Un esec partial. Screaming Trees a fost sortita sa faca parte din esalonul doi al fenomenului Seattle. In spatele numelor mari ca Nirvana, Pearl Jam sau Soungarden dar impreuna cu Mudhoney, L7 sau Stone Temple Pilots.
Uncle Aenesthesia ramane, insa, un album esential pentru un ascultator serios (dar si frivol) al genului grunge. Ramane latura "emotiva" a muzicii si testul timpului. Lay your head down (6) sau Alice said (9) sunt genul de “cantece” care transcend functia delectiva a muzicii transformand experienta auditiei in comunicare; unul din pragurile care desparte “elevator music” de ceea ce ne prezinta trupa. Psihedelismul celor de la ST vine tocmai din acest tip de comunicare venit pe filiera rock-ului 60-zecist.
Disappearing (11) este un alt moment interesant. Jeff McGraph (trompeta) aduce o nota particulara si de mare impact emotional.
Ocean confusion (12) a fost hitul discului. Au fost asigurate toate coordonatele succesului: minutaj, accesibilitate, refrene; cu pretul pierderii comunicarii. Un exemplu viu de depersonalizare muzicala.
Closer (13) inchide un album valoros pentru rock in general si grunge in particular.
Cateva versuri Screaming Trees. De vara; directe; simpatice.
Don’t you try to find me any more, I want to stay
Outside of your world
This time you’ve thrown it all away Thar was one mistake
|
