O recomandare pe care o facem publicului din tara este albumului Photoplay, al formatiei britanice Jadis (aparut in februarie 2006!). Avem de-a face cu al unsprezecelea titlu al unei trupe lansate în 1992, odata cu discul More Than Meets The Eye. Genul este un neo progressive cu tuse particulare destul de interesante. Compozitiile sunt bazate pe temeinice cunostinte muzicale, virtuozitate si inspiratie.
Intrepatrunderea liniilor instrumentale aminteşte de Yes, cu menţiunea ca sunetul se inscrie in caracteristicile generale ale ultimului deceniu. Rolul principal este jucat de chitara lui Gary Chandler, dar se poate spune ca solo-ul albumului aparţine organistului Martin Orford, care pe piesa “Asleep In My Hands”(3) se întrece pe sine. Riff-urile dinamice si discretia interpretativă a unor pasaje, sunt contrabalansate de compartimentul ritmico armonic realizat de basistul John Jowit si percutionistul Stephen Christey, care par niste “veritabili siamezi’ dupa modul sincron in care gandesc actul muzical.
Formatia si-a gasit o identitate sonoră, fiind incadrabilă prin strategia de abordare a pieselor, undeva intre Marillion si IQ. Brand-ul este dat de combinatia particularei voci a lui Gary cu chitara sa. O piesa atipica din acest punct de vedere este “Make Me Move”(6), unde apare in premiera o voce feminină in background si este folosit slide-ul pe chitară. Relatia dintre sunetul greu (heavy) si melodie este cheia de auditie a intregului material adunat pe album.
Consider piesa “Need To Breath”(8) drept principala creatie a Photoplay-ului, in conditiile in care povestea incepută cu “There’s A Light”(1) mentine nivelul la aceleasi cote pe toate celelalte piese. “Please Open Your Eyes”(9) este un alt titlu care, cu sigurantă va atrage atentia. “What Goes Around”(2), “Standing Still”(4), “I Hear Your Voice”(5), “Who I Am”(7), “All You’ve Ever Known”(10) si “Photoplay”(11) sunt celelalte titluri care alcatuiesc albumul; fiecare dintre ele putand reprezenta cu success “piesa preferata”.
Ce mi se pare important este faptul ca albumului, pregatit timp de trei ani, nu i se poate reprosa practic nimic la o analiză lucidă. Fată de anteriorul CD, Fanatik, s-au inregistrat schimbări fundamentale de conceptie, fapt ce demonstrează deschiderea spre nou si incercarea deadaptare a trupei la conditiile actuale. In contrapartida, o multime de alte formatii stationeaza pe ceea ce considera formula de maxim succes.
Muzica prog este un gen asa zis de nisa in anii 2000. Dupa marile momente ale deceniului opt s-a inregistrat o continua disociere la nivel de mase, fata de gusturile rock elitiste. De fapt, chiar conceptele de elitism si rafinament s-au modificat, aparand in ecuatie probleme relativ noi, de anacronism. Formatiile care reprezinta practic miscarea muzicala progressive pot fi acceptate in zilele noastre pe o scara ceva mai larga doar ca “istorie” sau “exotism”. De aceea este surprinzatoare aparitia in anii ’90 a unei trupe precum Jadis, cu al sau parcurs contra curentului.
Nu stim care sunt ratiunile de existenta ale celor de la Jadis, dar, in conditiile date suntem indreptatiti sa credem ca acestea sunt de sorginte pur artistica. Dealtfel, presa de specialitate ia deja in calcul nominalizarea recentului Photoplay pentru «albumul prog al anului »
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
