Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Suzanne Vega

1987 Solitude Standing
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Mihai Plamadeala Solitude Standing (1987)

16 Martie 2006

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Suzanne Vega - Solitude Standing
Punctul de maxima audienta inregistrat de Suzanne Vega este de departe piesa “Tom’s Diner”(1), aflata pe Solitude Standing. Celelalte lucrari ale albumului si intregii carierei sunt dragute, eventual interesante dar nu mai mult decat atat. Nu se poate vorbi despre eclipsarea, printr-o compozitie atinsa de aripa genialitatii, a activitatii artistice intreprinse in restul “vietii”, ci mai degraba despre o reusita irepetabila, tinand cont de coordonatele conjuncturale in care trebuie sa fi aparut. Sunt convins ca nimic senzational nu s-a intamplat in timp ce Suzanne stabilea armonia pe care avea sa-si plaseze versurile si ca acestea au “venit” fara eforturi neuronale. Cred ca pur si simplu a fost captata o stare pozitiva de spirit.
 
“Tom’s Diner” a circulat la scara planetara intr-o varianta remixata, in care a fost pastrata doar prima strofa si a fost alcatuit un refren onomatopeic, devenit practic corp al noii piese. Orchestratia atasata este o specie hibrida de techno-rap.
 
Dintre piesele albumului, “Luka”(2) ocupa locul secund la propriu si la figurat. Este clar ca versurile sunt un punct forte al muzicii pe care o face Suzane Vega. Glasul, deosebit de cald este cel mai bine pus in valoare in conditii de acompaniament discret. Cum odata cu Luka orchestratia si aranjamentele devin importante, povestea (abia) inceputa isi gaseste daca nu sfarsitul, cel putin o rezolvare care inchide portile de comunicare ale nivelul meta-muzical.
 
“Iron Bound – Fancy Poultry”(3), “In The Eye”(4) si “Night Vision”(5) stabilesc coordonatele folk–pop–ului cu unele influente glamour asupra carora s-a oprit artista. Putem discuta despre aparitia cu cincisprezece – douazeci de ani “mai tarziu” a acesteia si despre cautarea unei identitati sonore a vremurilor in care s-a lansat. Recesiva saptezecista nu poate fi simtita decat, paradoxal, prin analiza factorilor care o mascheaza.
 
“Solitude Standing”(6) isi propune din start sa fie comerciala, avand totusi valente compozitionale notabile. Sentimentul generat de auditiile muzicii “Vega este ca aceasta a fost compusa intr-un context si interpretata in altul (nu tocmai fericit din punct de vedere al gusturilor vremurilor).
 
Aceleasi consideratii sunt valabile pentru“Calypso”(7) si  “Language”(8). Odata termenii enuntati, “Gypsy”(9) reprezinta o (alta) incercare de hit. Un anumit segment de public va reactiona intotdeauna pozitiv la astfel de piese. Durata de viata a unor astfel de produse muzicale este insa limitata. In anii 2000, se simte un strat gros de praf pe compozitiile tratate cu pretiozitate (de fapt este mai mult vorba de aranjamente).
 
Alaturi de Suzane Vega – voce si chitara acustica, evolueaza Michael Visceglia – bas; Anton Sanko – sintetizator; Mark Shulman – chitara electrica; Stephen Ferera – percutie. In afara de cei citati, pe album mai apar ca invitati pe piesele “Luka” si “Gypsy”: Jon Gordon, Sue Evans, Mitch Easter, Steve Addabbo, Frank Christian, Shawn Colvin.  

“Wooden Horse”(10) pregateste momentul final, “Tom’s Diner - Reprise”(11), o invitatie de a reasculta albumul sau de a-l pastra in memorie pentru ce are mai bun. Varianta orchestrata a lui “Tom” demonstreaza cum poate fi banalizata o piesa.

Datorita momentului “Tom’s Diner” artista si albumul merita retinute. Daca orizontul de asteptare este setat pe aceasta piesa, spiritul critic fata de restul creatiilor marca Suzane Vega se va manifesta puternic. Cred ca mai degraba trebuie sa-i multumim pentru piesa oferita, despre care indraznesc sa spun ca poate placea oricui, indiferent de pasiunile sale muzicale.


 ''Always nice to see you''!
 


01 Ianuarie 2006

Recomandare online-shop



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina