 |
Kure v Hodinkach (1972)
10 Aprilie 2006
de Ioan Cora |
Flamengo este una din trupele reprezentative pentru rockul ceh si, general vorbind, pentru ceea ce s-a intamplat pe scena fostei Ceho-Slovacii. Pentru publicul local, cunoscatori sau fani ai rockului progresiv, Kure v Hodinkach (in traducere libera “pasarile din ceas”) este considerat ca fiind albumul secolului. Si nu trebuie sa ne mire o asemenea apreciere. Nivelul publicului de specialitate din Cehia, Slovacia (dar si Polonia sau Ungaria) este unul ridicat. Kure... este greu de incadrat cu exactitate intr-un anumit gen muzical. Combinatia de blues-jazz-rock nu poate fi expediata prin eticheta generica de “fusion”. Si nici prin aceea de “experiment”. Termenul de muzica progresiva (nu neaparat “rock progresiv”) se apropie cel mai mult de momentele minunate de pe acest album.
Sectiunea de brass constituie una din particularitatile trupei, a carei componenta include pe Jan Kubik – saxofon tenor, saxofon electric, flaut, clarinet, voce, Pavel Fort – chitara acustica, voce, Ivan Khunt - claviaturi, voce, Vladimir Guma Kulhan – bas, voce, Jaroslav “Erno” Sedivy – baterie, percutie, Vladimir Misik – voce, chitara, percutie.
Corespondentele cu trupele din vest exista si merita punctate. Ar trebui subliniat faptul ca nu vorbim de un act mimetic, ci de apartenenta artistica la un spatiu de expresie specific (rock, jazz & progressive), care, este adevarat, nu s-a nascut in Cehia. Consider compozitia Ram pristich obrazo (“Bucati din viitoarele poze”) un exemplu in acest sens. Moment de rezistenta al albumului, combina polifonii a la Gentle Giant cu un sound ce aminteste de Van Der Graaf Generator. Intregul compartiment ritmico-armonic functioneaza impecabil, iar crescendo-ul final desavarseste piesa printr-un tipat de mare efect al vocalului.
Kure V Hodinkach (1,10) – jazz-rock de prima clasa - trimite la Colloseum. Genul acesta de compozitie ne face sa ne gandim cu "pofta" la prestatiile live ale celor de la Flamengo. Iar Jenom laska vi kam (“Doar dragostea stie..”) sau Doky, Vlaky, Hlad a boty au “spice-uri” de Jethro Tull si chiar Uriah Heep sau Van der Graaf. Flamengo sunt racordati la tot ceea ce inseamna muzica buna a periodei ‘68 – ‘72 si isi particularizeaza discursul prin maiestrie, fantezie si coerenta. Bariera limbii este, de altfel, singurul element care desparte demersul artistic al trupei de marea muzica europeana.
Valoarea acestui album ramane un subiect de meditatie pentru ascultatorul roman. Chiar daca este inutil sau tardiv un asemenea comentariu, apare evidenta distanta uriasa dintre ce se canta acolo in anii ‘70 si ce se intampla pe meleagurile noastre. Nu-mi ramane decat sa constat cu invidie faptul ca, la cehi, “albumul secolului” se adreseaza in mare masura unor elite.
Pe strazile Bratislavei am intalnit un mic magazin de cd-uri. Doi rockeri – tata si fiu – se conversau cu clientii magazinului (in slovaca). Auzeam nume ca Soft Machine, Colloseum, Amon Duul Zwei, Floyd, Magma… Doream sa cumpar un album reprezentativ al rock-ului progresiv din Cehia sau Slovacia. Nu auzisera de nici un nume din Romania, dar li s-a luminat fata cand le-am spus de Niemen din Polonia. Au cotrobait prin rafturile magazinului si mi-au oferit, foarte multumiti, un cd Flamengo:
- This is Flamengo – Chicken in the watch. All time best!!!
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
