Albumul Ghem in ghem face o reclama favorabila rockului (alternativ) din Basarabia. De retinut este faptul ca, alaturi de Gândul Mâţei, Republica Moldova a produs in ultimii ani diverse formaţii a caror muzica depaseste calitativ ceea ce se intampla pe scenele omoloage din Romania. Accident (fosti Axident), Alternosfera sau Zdob si Zdub sunt alte exemple ce trebuie avute in vedere. Nivelul de profesionalism muzical pe care grupul Gândul Mâţei intelege sa il practice este completat de o identitate sonora proprie şi umor. Albumul s-a clasat, de altfel, pe primele pozitii in Topul Muzici si Faze 2005.
Prin cel de-al treilea disc, formatia propune iubitorilor de muzica un mix de soft rock si alternative particularizat printr-o trompeta onirica si versuri. Pe alocuri, riffurile denota faptul ca instrumentistii nu sunt straini de forme mai heavy ale rockului (punk, hardcore). Primul lor material, Cu gandul la ea (2000), a avut succes in cercurile studentesti din Bucuresti tocmai datorita a doua piese de gen: La ciocana si Kotlete. Albumul Ghem in ghem reuneste urmatoarea componenta: Nicu Tarna – voce, Iaravoi Sergiu (Yarik) – chitara, Igor Cristov (Igoras) – claviaturi, Micsanschi Marcel (Mamba) – baterie, Ghenadie Cazac – trompeta si Sergiu Rusu – bas, toti absolventi de Conservator.
Paradox (1) este unul din momentele deosebite ale discului, prin care Gândul Mâţei se recomanda si ca trupa de mesaj. O asemenea piesa anima insa prin melodicitate si simt al proportiilor pe orice ascultator de muzica buna. Mai particularizat, o vad apreciata de publicul de la concertele Slang, Vama Veche sau Luna Amara (acustic).
Intr-o formula nu-rock/alternative, Balaurul (2) a fost gandita ca succesiune de motive ce altfel ar parea (prea) generice. Orchestratia pune in valoare sectiunea de brass, chitara si interventiile vocalului, care anunta ca… “fiorosul” are mai multe capete. O imagine credibila a trupei, care pe album nu scade niciodata sub un anumit nivel al interpretarii si aranjamentelor.
Albumul continua printr-un Semafor (3) la care ar trebui sa se opreasca majoritatea formatiilor pop, folk si rock din Romania ce isi imagineaza ca pot produce un hit. O piesa rock-pop cu adresabilitate larga, in care atitudinea ludica jongleaza cu cliseul si ocoleste penibilul (difuzat zilnic pe posturile de radio/tv romanesti).
In spirit retro, Lora (4) este o balada de amor colorata de chitara acustica si o trompeta euforica. Nicu Tarna, voce a trupei, dar si actor la Teatrul “Ginta Latina” din Chisinau, recita, cu afectare controlata, un poem din care nu lipseste inefabilul “Adio. Eu te ador…”.
Comuniunea versuri-muzica face din Vestitorii de furtuni (5) una din piesele de rezistenta ale discului. Acompaniamentul discret al claviaturilor si pseudo-solo-ul de chitara sunt potrivite cu lirismul ambiguu al textului. Soundul aminteste aici de H.I.M.
In preluarea folclorica Si-asa-mi vine… (6), vocalul demonstreaza ca isi cunoaste atat posibilitatile (folosite cu profesionalism), cat si limitele (evitate cu atentie).
Optiunea ta (7) este o piesa cu iz de pop electoral, cosmetizat formal in atitudine rock. Difuzata la radio se va adresa celor ce percuteaza la mesaje superficiale.
Construita in jurul versurilor, Prieten de drum (8) puncteaza noua identitate a grupului, care nu mai doreste sa fie recunoscut ca “rockeri cu pistolete”. In mare parte acustic, momentul beneficiaza de o partitura de impact a trompetei. Tonul confesiv poate duce piesa in heavy rotation la ascultatorii (fani) aflati pe aceeasi lungime de unda cu Gândul Mâţei.
Comparatia intre Am sa vin… (9) si balade comerciale semnate de nume ca Iris, Directia 5, Proconsul, Taxi etc. este in defavoarea formatiilor din dreapta Prutului in ceea ce priveste muzica, versurile si adecvarea interpretarii.
Fara a fi o piesa esentiala, Fraze (10) poate placea sincer publicului larg, fara ca prin aceasta ideea textului sa fie vulgarizata. Discursul (rock al) chitarii si vocea scot maximul dintr-o linie melodica ce altminteri nu iese din anumite sabloane.
Cele doua minute instrumentale ale piesei de titlu (11), invita la reauditie si, de ce nu, la rearuncarea ghemului. Intreaga echipa se prezinta intr-o coeziune impecabila. Compozitiile apartin lui Yarik (1, 5, 7, 9, 10, 11), Nicu (2, 3), S. Rusu (4, 12) si P. Murphy (8), iar versurile sunt semnate de Bogdan Dascal (1, 7), C. Cheianu (2), Tudor Tarna (3, 5, 8, 9, 10, 12) si Adrian Paunescu (4). De asemenea, mixajul (Yarik) si masteringul (A. Lifenco) plaseaza calitatea soundului peste ceea ce s-a facut in Romania anului 2005. Aviz… amatorilor.
Albumul se incheie cu trei piese remake Requiem (12), Dragostea mea (13) si Kotlete (14), ultima intr-o varianta interesanta. “Gorohul cu cotlete” merge de minune intr-un meniu café-jazz. La fel de bine ca si ghemul impreuna cu felina.
|