Inregistrat la 21 decembrie 1969, Klopfzeichen este primul album de studio 100% industrial. Realizari similare ale altor artisti pop ai perioadei (Zappa, George Harrison, Organisation sau Faust) pot fi considerate dupa caz “proto-industrial”, “rock industrial” ori pur si simplu “experimente psihedelice”. Kluster propun spatiului pop un demers exclusiv de “noise-art”. Fondat pe bazele colectivului Gerräusche (=zgomote), grupul reuneste trei fosti studenti ne-muzicieni ai lui Joseph Beuys. Se poate spune ca grupul Kluster oglindeste atat celebrul enunt al lui Beuys “fiecare om este un artist”, cat si ceva din tacticile sale “anti-arta”. Cei interesati, pot lega (sau nu) inregistrarile de fata si unor tendinte din prima jumatate a secolului trecut. Ne referim la acei compozitori producatori de zgomote si de partituri “manual de instructiuni”.
Prezentam pe cei patru membri Kluster in randurile urmatoare:
a) Conrad Schnitzler (n. 1937) – fotograf, sculptor si autor de instalatii – absolvent al Academiei de Arta din Dusseldorf. Impreuna cu Roedelius fondeaza Centrul pentru Cultura Underground din Berlin – Zodiak Free Arts Lab (primul club european de muzica electronica; in care la finele anilor ’60 puteau fi intalniti tineri cu nume precum Klaus Schulze, Edgar Froese, Manuel Göttsching etc.). Schnitzler a participat si la inregistrarea debutului Tangerine Dream. Prolifica sa cariera solo va continua Kluster, pastrand forme extreme de expresie si happening, in contact direct cu timpanele celor (a)vizati.
b) Hans-Joachim Roedelius, nascut in 1934 la Berlin, are un traseu interesant (recomandam cartea Painting with sound. The life and music of H-J Roedelius). Copil fiind este actor in numeroase filme produse de regimul nazist, refugiat apoi cu familia se gaseste sub ocupatie sovietica in Germania “Democrata”. Dezerteaza din serviciul militar fugind in Germania Federala, apoi se intoarce, iar la majorat este incarcerat pentru spionaj si lucreaza 2 ani intr-o mina. Sofer, detectiv, decorator, valet, ingrijitor de ospiciu, curier, ghid montan, controlor de plaja nudista, servitor de kebab, fizioterapist si performer autodidact. In 1969 a fost aproape linsat intr-o tabara comunista in timpul unui show in care a utilizat exclusiv inregistrari de motor. Roedelius va deveni autorul a peste 60 de albume relevante pentru pulsatiile electronice ale undergroundului. La 72 de ani, artistul se ocupa in continuare de masaj si de turnee internationale. Spre deosebire de fostii colegi, in experimentele sale sonore delicatetea si fragilul au inlocuit şocul.
c) Dieter Moebius (n. 1944), a studiat arta moderna la Berlin si Bruxelles. Va forma alaturi de Roedelius proiectele Cluster si Harmonia laudate de Brian Eno drept “cele mai importante grupuri rock”. Impreuna cu b) se va orienta catre forme mai structurate de improvizatie, dar si spre zona de accesibilitate pop. In cariera solo va fi interesat de tratarea inregistrarilor de mediu urban si sursele artificiale de sunet.
d) Conrad Plank (m. 1987), poreclit “Phil Spector al muzicii electronice”, este cel care a avut libertatea de mixaj pentru improvizatia a) – c). Considerat cel mai important producator german, si-a inceput cariera ca inginer de sunet pentru Marlene Dietrich. Pasionat al combinatiei multitracking dintre sunetele naturale, mecanice, electronice si muzica, devine intre primii performeri ce folosesc tehnica de studio ca instrument. Colaborarile sale cu scena kraut, Kraftwerk, Neu!, Eno, Bowie, U2, Astor Piazolla, Einstűrzende, Clannad etc. raman de referinta.
Klopfzeichen contine Part one (23:31) si Part two (21:36), ca singure urme ale procesului de creatie ce a avut loc in studio. Sursele de sunet/zgomot sunt practic imposibil de recunoscut. O eventuala analiza va identifica numarul (mare al) acestora. In prima parte, actrita Christa Runge declama o compilatie de pasaje anti-capitaliste. Cu un aer martial isi solicita libertatea de expresie, in timp ce fundalul se gaseste in plina tratare intuitiva a erorilor. Stanjenit de nivelul marxist al textelor, Schnitzler va afirma, cativa ani mai tarziu, ca ascultatorul poate intelege mai bine daca nu cunoaste limba germana. In partea secunda, Conny Plank organizeaza discordantele in diverse raţii narcotice. Violoncelul manevrat de Schnitzler este preluat de generatoare de curent alternativ infipte in consola de inregistrare. Colapsul alterneaza cu regruparea informatiei, intr-o atmosfera de ecouri glaciale. A nu se asculta la volum scazut. Poate dauna mai mult.
Concluziile parcurgerii unui disc Kluster privesc intreaga scena industrial-noise-glitch, de la Throbbing Gristle pana la Masami Akita sau CMI si de la Maurizio Bianchi pana la Fennesz. Se poate observa ca nu au aparut multe noutati de la Kluster incoace. Se recomanda deci trimiterea direct la sursa: Klopfzeichen.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
