 |
Love Over Gold (1982)
10 Mai 2006
de Ioan Cora |
Ora 11 seara in Riad. Rahnu, soferul hotelului, astepta sa ma duca in aeroport. Rahnu este un emigrant indian la vreo 30 de ani, un metru saizeci (si) care vorbeste o engleza acceptabila. Nu-i place orasul, dar pentru o mana de dolari a reusit sa se acomodeze. Ma astepta, oricum, o ora de mers pe autostrada desertului. In masina incepusera sa se auda primele acorduri din Telegraph road.
Intr-o tara in care auzi de minim cinci ori pe zi rugaciunile obligatorii, in care nu exista cinema, teatru, sali de concerte sau baruri, sunetul particular al chitarii lui Knopfler parea ca vine dintr-o lume multidimensionala; placutul sentiment ca “te-ai intors acasa”. Gasesc extrem de simpatica afirmatia unui important personaj din lumea netului cum ca Dire Straits sunt cea mai buna trupa tanara care canta muzica pentru batrani. Exista intre-adevar un pronuntat aspect old-fashioned in muzica trupei, care tine mai mult de adresabilitate si implicit de succesul comercial de care s-au bucurat intr-o perioada dominata de explozia punk. Dire Straits sunt intre cele mai interesante fenomene din istoria muzicii pop. Sa mergi contra curentului si sa castigi.
Rahnu fluiera melancolic pe Private investigations. L-am intrebat ce parere are de muzica asta.
- Dire Straits reminds me about home sir. And I’m sure u like’em too.
N-am prea inteles care e legatura dintre India si Dire Straits. Probabil ca si el vorbea de intoarcerea acasa…
Telegraph road (1) si Love over gold (4) sunt momentele de maxim ale albumului. Piese lungi de 14 respectiv 6 minute care reusesc sa supravietuiasca trecerii timpului tocmai prin izul de old fashioned pomenit mai sus. Se mai poate vorbi de caracterul pozitiv si constructiv degajat de intregul album (in totala opozitie cu trendul vremurilor). Insa nu as elogia mai mult ceea ce se intampla pe Love over gold. Alchimia dintre adresabilitate si nivel muzical nu atinge cote misterioase. Avem de-a face cu o echipa de profesionisti care stiu sa faca melodii cu cap si coada si care stiu cand si cum sa forteze limita ascultatorului voluntar si mai ales involuntar. As specula aceasta abordare ca fiind primul pas spre elevator music.
Mergand pe aceeasi speculatie, as mai adauga ca drumul prin desertul saudit a fost mai mult decat reconfortant pe muzica straitsilor. Am coborat din masina complet revigorat. Rahnu se invartea in jurul meu ca un titirez. Bagajul parea usor ca un fulg. Aeroportul nu mai era atat de rece. Praying room-ul devenise oarecum familiar. Sutele de indieni care asteptau plecarea spre Bombay erau prietenii mei. I’m going home to rock’ n ‘roll.
Auditie placuta si...
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
