Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
In Cod We Trust (2006)
03 August 2006
de Aron Biro |
Ghostigital este proiectul de rap industrial-gotic pe teme ecologiste al lui Einar Örn, trompetist si fost coleg al lui Bjork in trupa Sugarcubes. Alaturi de trioul Dalek, care dealtfel pot fi auziti ca invitati pe acest album, Ghostigital acopera spatiul rap/hiphop experimental in oferta fabricii de muzica neconventionala a lui Mike Patton: Ipecac Records.
Principalul impediment in a fi rapper islandez este a gasi un motiv de nemultumire de transpus in angoasa stilistica. Tematica, fraza si rima dau esenta genului in care, spre deosebire de variatele forme de rock, vocea nu mai este folosita ca un instrument organic, ci intr-un format pedagogic. Conform normelor, acolo unde 1 minut de rock poate fi acoperit cu o vocaliza reverberanta, 1 minut de hip hop trebuie sa lamureasca o problema cu impact continental, o criza politica ori o tragedie domestica.
Islanda nu a luptat in multe razboaie. De fapt nu a prea luptat, fiind, dupa suflul vantului global, victima celor care aveau drum pe acolo: colonie daneza, norvegiana, nazista, aliata si punct de manevra NATO. In final, americanii si-au retras trupele, asa cum vikingii renuntasera cu mult inainte sa mai calatoreasca atata amar de ocean pentru cateva bucati de lemn. Cele mai sangeroase batalii din istoria poporului au fost razboaiele pescarilor, the cod wars, pentru suprematia in apele teritoriale. Arma secreta a Islandei - the net cutter, clestele de eliberat pestii din plasele pescarilor scotieni zgarie-branza.
In acest context, comentariul critic al proiectului Ghostigital este legat de tragedia pestilor si manifestul de credinta In Cod We Trust! In piesa Not Clean (2), Einar Örn personifica un cod impanat la masa abundenta a unor politicieni francmasoni fara scrupule. Unele recenzii arata ca ar fi vorba de o fabula cu critica directa la adresa primului lor ministru. Nu cunosc scena politica islandeza incat sa suspectez astfel de asocieri. Sirenele vapoarelor, carlige pescaresti trantite pe puntea insangerata sau izbitura satarului care decapiteaza pestii se intretaie cu solouri vinyl scratch in apocaliptica piesa Black Sand (8), colaborare cu Dalek. Alte probleme atinse de lirica lui Örn sunt statul la coada - Crackers (7) sau somnambulismul - Dream of sleep (11), pretexte pentru scuipat versuri in stil Cypress Hill, la adapostul unor violente cadente electro.
Pe ansamblu, albumul deraiaza de pe directia protestatara mai mult decat reuseste sa se mentina intr-un stil cu identitate si mesaj. Aparentele interludii instrumentale sunt mai lungi si mai complexe decat piesele cu comunicari orale, apropiindu-se cel mai adesea de zona free jazz, cu solouri de trompeta fragmentate de texturi basculante, noise beat-uri si sample-uri vocale neinteligibile. Aici, Einar Örn se refugiaza in spatele trompetei si lasa loc de desfasurare colaboratorilor sai pe probleme tehnice - performeri crescuti cu etica experimentului precum Curver, Steve Beresford, Mark Smith.
Einar Örn afirma ca doreste sa compuna muzica de dans pentru oameni incapabili sa danseze si cu aceasta afirma si tinta neclara a proiectului Ghostigital, care e dificil de digerat de catre oricare din segmentele de public caruia ar parea sa se adreseze: protestatar pe ici, trivial dansant pe colo, apocaliptic si grav pe unele portiuni, soundtrack de desen animat pe altele, populat cu un exces de diversitate vocala si o aglomerare de invitati care se dau la intrecere in loc sa colaboreze, In Cod We Trust este deopotriva interesant si abuziv; precum sporturile extreme, are sanse echitabile sa pompeze adrenalina sau sa provoace hiperventilatie.
|
