Avatar sunt una din putinele trupe romanesti de rock extrem cu o activitate relativ continua timp de 10 ani. In undergroundul autohton formatiile depun in general armele in confruntarea cu principalii inamici ai motivarii: putinatatea concertelor si dificultatea de a realiza un album, avand atat cauze interne, dar si exterioare. Alaturi de celelalte trei nume relevante (Negura Bunget, Taine si God), Avatar se inscriu intr-un cerc restrans de formatii a caror perseverenta a fost apreciata pe masura efortului de catre publicul activ din rockul metalic underground (asa numitii "cei 300", dupa numarul maxim de platitori la concerte si al cumparatorilor de disc).
Tentacles apare ca urmare a castigarii unui concurs de formatii de pe internet, compromis pe care trupa l-a facut probabil pentru a depasi stadiul psihologic al unui singur material oficial (The alchemist, 2000). EP-ul prezinta cinci compozitii realizate dupa o reţeta de actualitate a rockului extrem (botezata “melo-death”), patentata in Europa de formatiile scandinave pornind de la soundul Gothenburg death metal, iar in SUA de ograda metalcore a casei de discuri Roadrunner. Nimic din ceea ce se aude nu are pretentii de originalitate, dar se canta coerent, cursiv si, mai important, productia valorifica adecvat muzica. Distanta este mare fata de ceea ce se intampla in studiourile de specialitate din Vest, insa trupa si sunetistii se califica prin obtinerea unor tonuri de chitara ce nu saboteaza piesele. Din contra. Cuplul de chitaristi (Dan Scurtu – chitara ritmica si Victor Manescu – chitara solo) este principala forta de atac a formatiei.
Consider Dying Bachus (1) recomandarea potrivita a discului. Are cel mai reusit solo, iar combinatia de riff sanatos in groove si tempo alert este o raritate la trupele autohtone. Influentele evidente vin din partea suedezilor Soilwork.
Tentacles (2) si Domino (5) mitraliaza riffuri de tehno-death cu acelasi balans si tempo-switch ce se poate intalni pe orice productie onorabila de afara. De sectia ritmica se ocupa Marian Calin (tobe) si Catalin Branzan (bas). Incalzirea soundului o fac liniile melodice a la In Flames, pe cand vocea death (Marius Popeanga) omogenizeaza piesele.
Messages on skin (3) si The deepest corner of the mind (4) accentueaza referintele americane ale trupei (ceva nu-metalcore, Chimaira, Killswitch Engage etc.), pe undeva si Textures. Binevenite in principiu, inserturile de voce "clean" din 1) si 4) sunt insa stramte si inflexibile. Per total materialul reuseste sa descrie potentialul real al formatiei, iar piesele pot fi audiate fara probleme intr-un playlist international de rockoteca sau cantate live in fata unor entuziasti.
Desi Tentacles va fi o intrare importanta pentru CV-ul trupei, un plus de consacrare nu va veni decat din activitatea live. Atunci cand formatii precum Avatar vor circula ocazional in turnee nationale de minim 6-7 date, se va fi depasit stadiul de subzistenta al undergroundului, ce implineste in curand 17 ani (de imobilitate). Cultivarea unui public in afara "celor 300" ar putea insemna pentru grup consolidarea unei pozitii si, de ce nu, "lupta" si cu alte trupe (gen Crize, Godmode etc.). Ep-ul beneficiaza de un artwork profi pe tematica genului semnat de Costin Chioreanu si este recomandabil celor ce asculta trupele citate mai sus, adica fanilor thrash/death si rockerilor cu lanţ la pantaloni - nu-metalisti, neo-hardcoristi sau metalcoristi.
PS: Am primit recent albumul de debut al formatiei suedeze de "Gothenburg-metal" Avatar, ce va fi lansat luna viitoare. Avatar-ul romanesc suna mai interesant.
|