Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Ahora Mazda este un zeu al luminii din cartea sfanta persana, Zend-Avesta. Formatia olandeza care i-a imprumutat numele se inscrie intr-o tendinta socio-culturala a anilor ’60, cand Occidentul redescoperea Orientul printr-o interfata Pop (Art). Zara-Thustra, Popol Vuh sau Taj Mahal sunt doar cateva exemple mai cunoscute din aceasta serie.
Genul abordat este un progressive psihedelic cu influente jazz. Nu este de neglijat nici latura experimentala. Lectura componentei si a instrumentelor folosite poate trimite cu gandul inca inainte de auditie la ceea ce se va intampla din punct de vedere muzical. Dealtfel acesta a si fost modul in care am ales sa achizitionez albumul, fara o alta recomandare. Cei care m-au facut curios sa-i ascult sunt: Tony Schreuder – bas, percutie; Winky Abbink – tobe; Rob Van Wagenigen – flaut, kalimba, saxofon; Peter Abbinik – bas, chitara, pian, orga, trompeta, vocal.
Inainte de Ahora, Rob, Peter si Winky au cantat jazz, sub numele Free Art Group, fiind inluentati puternic de Ornette Coleman, John Coltrane si Sun Ra. Participarea la niste seri de muzica si poezie explica partial modul de abordare al muzicii lor, care are uneori tente intelectuale (dar niciodata intelectualiste). Venirea lui Tony in trupa, ca basist, a adus doua modificari imediate: trecerea lui Peter de la bas la chitara si schimbarea numelui in Group 67-68, dupa care, in urma intalnirii cu Ruud Tegelaar, manager al centrului (cultural) Fantasio, s-a ajuns la Ahora Mazda. Transformarea rapida a proiectul initial de jazz “avangardardist” intr-o veritabila schema rock psihedelica, s-a produs sub egida unor artisti “noi” precum Jimi Hendrix, The Mothers Of Inventions sau Captain Beefheart. Au urmat apoi o serie de turnee in compania unor trupe precum Shocking Blue, Groep 1850 si Circus.
Albumul – singurul LP Ahora Mazda - a fost imprimat in trei zile (ale lunii mai, 1970). Variantei de a canta piesele in jam session i s-a preferat solutia “de studio”, cu piese “mai asezate”.
“Spacey Tracey”(1) impresioneaza inca de la primele masuri prin partitura flautului, a carui intonatie bazata pe nuante subtile dezvolta piesa in sensul dorit. Complementaritatea dintre instrumente, poliritmia si consonanta fondului cu forma recomanda Ahora Mazda drept una dintre marile trupe ale genului. De fapt fondul este chiar forma, ceea ce se intampla in arta (si in general vorbind) extrem de rar.
“Timeless Dream”(2) ar putea fi considerata un proto grunge. Piesa este tangenta cu punk-ul si totodata plasata undeva intre underground si Canterbury.
“Orane Vrijstaat”(3) este un adevarat regal de psihedelic. Din punctul de vedere al semnatarului, in comparatie cu Orane, After Bathing At Baxter’s - Jefferson Airplane, pare la fel de premeditat precum o piesa de-a lui Shakespeare rezultata din jocul pe taste timp de un miliard de ani al maimutelor planetei, inclusiv a celor nenascute inca. Psihedelic nu este sinonim cu intamplator, nici cu expozitional.
Prin “Fallen Tree”(4) se poate descoperi (desi nu asta este intentia) ca Ian Anderson – cu tot respectul pentru el – nu este in mod automat regele rock al flautului.
Sunetul din “Power”(5) este extrem de actual. Ideile muzicale stau in picioare, la patru decenii de la aparitie, mult dintre ele putand fi utilizate ca atare in productii ale mileniului trei.
“Fantasio”(6) incheie albumul intr-o maniera de psihedelic jazz rock. Printre instrumentele ce isi fac aparitia se numara si tabla (invitat fiind Rik Lana). Fundamentul ritmic este atat de bine definit incat sunetele exotice se aseaza la locul lor, intr-o coerenta desavarsita. Totul este atat de firesc incat cel neavizat poate subaprecia rezultatul.
Pentru o minima orientare a celor care nu au ascultat inca Ahora Mazda, muzica lor poate fi plasata undeva intre Annexus Quam, Soft Machine si dupa cum afirma presa de specialitate, Pink Floyd-ul timpuriu.
In incheiere, reluand o idee anterioara, punctez faptul ca este posibila o evaluare destul de precisa a tipului de muzica, perioadei, chiar si calitatii, dupa informatiile transmise prin coperta si/sau textul de sustinere. Numele unor muzicieni poate fi o garantie in sine. Prin astfel de mijloace am descoperit numeroase formatii, devenite intre timp foarte dragi mie, cu pretul a doar cateva ţepe.
|
