 |
Exista doua variante “interne” privind alegerea denumirii Jade Warior. Una dintre ele spune ca acesta ar fi fost titlul unei compozitii de-a lui Tony Duhig (ceea ce poate fi foarte adevarat), de la care a fost imprumutat numele pentru formatie. Intr-o alta versiune, s-ar fi cautat o sintagma alcatuita din doua cuvinte cu sensuri metaforic antagonice, care sa exprime tipul de muzica practicat. Astfel, de pe o lista de cuvinte “soft” ar fi fost ales Jade, iar de pe lista “hard”, Warior. Jade Warior este insa (si) termenul japonez , tradus desigur in engleza, pentru samuraiul luptator, poet si erudit.
Eclipse a fost al treilea album imprimat de catre Jade Warior (in 1973, intre un turneu american si unul olandez), dar rezilierea contractului de catre Vertigo Music a intarziat cu douazecisicinci de ani aparitia acesuia ! Trei dintre piesele LP-ului au aparut pe compilatia Reflections, care contine materiale de pe cele trei productii Vertigo. Cum in acele vremuri, trupele traiau din vanzarea albumelor, iar concertele erau o forma activa de reclama a muzicii care urma sa fie vanduta in versiune editata, pierderea contractului a dus la dizolvarea temporara a formatiei. A fost in fapt vorba despre incheierea fortata a unei perioade de creatie faste din punct de vedere valoric. Enciclopediile de rock nu ezita sa incadreze Jade Warior la categoria Art Rock. In continuare vom lua in discutie Eclipse, albumului caruia nu i s-a dat unda verde in ’73 si care, indirect a condus la inghetarea activitatii unei trupe in ascensiune.
Cei care alcatuiesc Jade Warior sunt Tony Duhig – chitara; Jon Field – percutie, flaut; Glyn Havard – bas, voce; Allan Price – tobe si David Duhig (fratele lui Tony) – chitara. Muzica practicata de ei in prima perioada a creatiei lor – cea intr-adevar importanta – este caracterizata de o serie de influente care astazi ar fi denumite “world”, dar care atunci tineau practic de multiculturalitate in versiune post hippie. Prezenta flautului trimite mai degraba spre Jethro Tull decat spre Ekseption. Percutia joaca un rol important, cu atat mai mult cu cat componenta etno este prezenta prin formule ritmice mai degraba decat prin armonie.
Conceputa in maniera de folk prog rock, “English Morning”(1) se plaseaza din punct de vedere armonic, undeva la limita dintre banal si bizar, daca acceptam existenta unei astfel de granite. Important este ca “Dimineata engleza” nu esueaza in nici unul dintre aceste “teritorii”, fapt ce induce tensiunea dorita de Jade.
Registrul este schimbat odata cu “Sanga”(2), pisa de factura exotica bazata pe dialogul dintre percutie si restul instrumentelor, dintre care se distinge flautul (care la un moment dat se dubleaza pe imprimarea de studio). Exista, de asemenea, un dialog al ritmului etno cu tema de jazz.
Cu radacini directe in blues, “Too Many Heroes”(3) ia forma unui hard rock al anilor ’70. Rezultatul este ceva plasabil intre Bad Company, The Firm, Hide Tide si Sir Lord Baltimore. Chitara exceleaza prin interventii solistice in registrul acut
Piesa “Song For A Soldier”(4) a fost abordata in maniera de psihedelic prog. Aria de intersectie intre clasic hard rock si experiment se constituie in numitorul comun al celor doua, dand reusitului experiment un aspect de totala normalitate.
“Maenga Sketch”(5) reprezinta piesa de rezistenta in care, pe parcursul a ‘8’’34, schimbarea de ritm, modulatia si interferenta temelor, intr-o atmosfera proto world, sunt la ele acasa.
“Holy Roller”(6) este la origine un blues, care a capatat la Jade Warior o forma surprinzatoare. Cel care nu a ascultat (inca) piesa, nu trebuie decat sa-si imagineze o piesa de-a lui Sonny Boy Williamson cantata vocal de un Bob Dylan, avand in spate o trupa alcatuita din oameni de la Jethro Tull si Led Zeppelin.
Latura psihedelica si-a gasit in “House of Dreams”(7) gazda ideala. Aceasta este nota in care se incheie albumul, si odata cu el perioada de creatie cea mai fasta a trupei.
Varietatea sonora, virtuozitatea si inovatia la nivel de forma, recomanda (valoric) formatia Jade Warior. Nu acelasi lucru s-a intamplat din punct de vedere comercial. Daca rezilierea contractului cu Vertigo a avut cauze subiective sau acesta era “rostul vremurilor” nu ne-am propus sa reflectam in articolul de fata. Ne marginim a constata ca in anul cu Eclipse, aparea in Romania Flacara 73 Grup, care poate sta oricand drept marturie ca intre lumea noastra muzicala si cea din Vest nu exista ceva in comun (nici) pe atunci.
|
