|
Speeder People (2006)
15 Decembrie 2006
de Aron Biro |
Speeder People este unul din albumele stoner rock de prima divizie. In cazul Astrosoniq este notabila discrepanta intre statutul de trupa de deschidere pe care nu l-au depasit nici macar in tara de origine, Olanda, si nivelul de invidiat pe care il ofera la acest al patrulea material.
De partea noastra a Atlanticului, cultura stoner s-a dezvoltat pe radacini traditionale in Marea Britanie, a trecut marea in Olanda fiind intampinata cu suport legislativ si de acolo in Suedia, cu un nivel rezonabil de popularitate. Mai la nord mireasma ierbii s-a lovit de punkul degenerativ norvegian cunoscut azi sub denumirea black metal, iar spre est barierele au fost stabilite de metalul teuton si oferta variata a caselor de discuri cu sediul in Germania. In mod firesc, rockul stoner a parcurs trasee similare cu comertul de droguri recreative - whiskey la americanii Black Label Society, bere la britanicii Orange Goblin, marijuana la trupele olandeze, xanax si prozac la suedezii Spiritual Beggars. Votca, palinca si ţuica au constituit deocamdata muze pentru alte genuri muzicale.
In acest context, Olanda ofera maxima credibilitate si o conexiunea apropiata cu scena rock britanica, reflectate de muzica Astrosoniq. In particular, background-ul membrilor aduce in soundul trupei elemente de jazz, surf rock si muzica electronica. In ciuda popularitatii deocamdata reduse, albumul de fatza prezinta un grup pentru care stilul abordat nu mai are povarnishuri. Divertismentul rock este asigurat de 70 de minute de material neredundant - a trecut ceva timp de la ultimul album rock mai lung de o ora pe parcursul caruia sa nu alunec in patima plictiselii. Tematica este oarecum transcendentala - femeile singure si sticlele goale sunt asezate pe acelasi calapod cu invazia extraterestrilor pacifisti si terraformarea planetei Marte.
Albumul incepe cu Red Glow (1), o piesa theramin metal pe care cosmonautzi din diverse filme se converseaza in numaratori inverse si comenzi de evacuare in timp ce vocalul, cu un timbru ce aduce usor cu un Joe Cocker tanar, rataceste printre crevasele salbatice ale Planetei Rosii. Probabil cu un joint la coltul gurii.
Albumul continua pe coordonate Monster Magnet cu piesa bazata pe benzile desenate Grifter (2), manifestul de credinta Cold Hearted Guys like Us Like It Loud (3) si rock’n’rollul hormonal Lipstick traces (4).
Filmul The Good, the Bad and the Ugly ofera intro-ul pentru urmatoarea piesa: You like a little music with your meals, Tuco? Music, yea, very good for my digestion. Calatorului ii shade bine cu drumul iar stonerului cu o piesa numita Six Pack (5).
Vinul dupa Bere e placere, mai ales alaturi de o femeie cu rimelul plans - Lonely Women (6) este o prelucrare dupa unul din initiatorii free-jazzului, saxofonistul Ornette Coleman. Este interesant cum alaturarea unei voci feminine cu o instrumentatie doom-metal poate da un alt rezultat decat cel la care ne-am astepta. Piesa stabileste o atmosfera de masaj si perdele mov cu miresme de David Lynch.
Oameni care poarta ochelari de soare dupa lasarea intunericului amesteca in aceeasi seringa blues cu noise si doom metal pe Godeater (7), apoi pompeaza o doza de Beach Boys in piesa Rocket Science (8).
Dupa tavaleala grunge din Hot Chick (9), muzica se ridica din asternuturi si ia calea capitanului Picard, boldly where no human has gone before. Balada cosmica Orbital Relay (10) incalzeste motoarele pentru sectiunea space metal a albumului – carnatii se prajesc acum la emanatziile de protoni si o supradoza de oxigen cauzeaza un solo de theramin pe piesa Submission (12). Aventura se incheie cu It's Monster Surfing Time (13) - o piesa de 13 minute, durata la care de regula suspectez un intro pe clape de 3 minute si un epilog instrumental improvizat de alte 5 minute, amputate in versiunea live sau videoclip. Nu e cazul aici, povestea extraterestrilor surferi din cuadrantul 6500 este un hard rock epuizant cu elemente noise si sample-uri din filme horror ale anilor 50. Tipete de femei, ploi de meteoritzi, horcaituri din alte universuri si dialoguri ale cosmonautzilor rusi pun capat voiajului.
Profesionalismul materialului poate fi pus si pe seama faptului ca trupa este formata din mici intreprinzatori: claparul este totodata sunetistul si managerul trupei, iar bateristul este patronul studioului de inregistrari. Un caz fericit in care logistica functioneaza in slujba muzicii si nu invers.
|