 |
No More Tears (1991)
08 Ianuarie 2007
de Ioan Cora |
Anul 1991 a facut multe “victime” printre ascultatorii de rock. Si nu numai. Albume precum Black Album (Metallica) sau No more tears devin dragoste la prima vedere. Melodicitatea si implicit gradul de accesibilitate au fost factori esentiali in marirea ariei de adresabilitate. Albumul a avut pozitii fruntase in topurile mainstream din Marea Britanie sau Statele Unite. Ozzy devenise (iar) cunoscut la nivel mondial pentru generatiile de acum 16 ani; prin intermediul muzicii. De altfel, turneul mondial No more tears a fost o adevarta bomba media. Rockerii autohtoni din Piata Romana visau cu ochii deschisi un Ozzy la Sala Polivalenta mancand capete de porumbei sau automutilandu-se cu lame si bricege. Cicatricile de pe corpul lui Ozzy (vizionate pe MTV) ne arata ca visele nu erau exagerate. Ozzy canta “fara mila”.
No more tears este rezultatul colaborarii dintre Ozzy, muzicienii din studio si Lemmy Kilmister (Motorhead). Zakk Wylde (chitara) sau Mike Inez (bass) sunt doua nume importante din trupa lui Ozzy care au mai avut multe de spus dupa aparitia discului. Pe Mike Inez il vom regasi in Alice in Chains iar pe Zakk in diferite scheme muzicale – cea mai recenta fiind Black Label Society.
Mr. Tinkertrain (1) este un revival nouazecist al hard rock-ului optzecist. Sound-ul si productia fac diferenta transformand piesa intr-un adevarat hit.
Mama I’m coming home (3) este o balada impregnata de suntetul south marca Zakk Wylde. Cu titlu de faza, in pana de idei, Ozzy i-a cerut lui Lemmy sa-i compuna versurile piesei. Dupa o ora existau deja zece variante (sic!).
Desire (4) si Hellraiser (7) sunt piese care poarta pecetea rock’n roll-ului. Compoziitile Lemmy devin hituri mainstream in interpretarea lui Ozzy.
No more tears (5) este rezultatul unui excelent riff de bass marca Mike Inez. Forta piesei aduce aminte de un alt riff celebru - Under pressure (Queen).
Time after time (8) are un aer Zeppelinesc. Consider a fi cea mai interesanta piesa a albumului. Ozzy si echipa par a fi gasit combinatia ideala intre primul album Led Zep si primul Black Sabbath. Charisma solistului si solourile de chitara sunt chintesentiale pentru ceea ce inseamna (sau a insemnat) heavy-metal-ul inainte de anii 2000.
Muzica de pe No more tears este rezultanta logica a intregului curent heavy (hairy) metal al anilor 80. Este de remarcat si coperta cu conotatii iconice. Inca o caramida in construirea unui brand. Un album de referinta in istoria pop rock-ului si o bomboana pe coliva unei generatii.
|
