 |
You And Me Against the World (2005)
22 Ianuarie 2007
de Aron Biro |
Disperarea de a separa categorii, enclave, ghettouri si apoi a le opune unele altora are la noi manifestari epidemice, atat pe verticala istorica, cat si pe orizontala prezentului. Avem hip hop de coasta vestica dar si estica, black metal nihilist dar si din cel suicidal, gotic dar si goth, orchestral dar si simfonic, ceapa verde dar si praz. Alexandru Mironov nu a rezolvat nici in ziua de azi dilema diferentei intre sci-fi si SF. Iar eu ma intorc de la o sedinta care propune clasificarea invatamantului romanesc dupa modelul diviziilor din campionatul intern de fotbal, cu golaveraj, cu blaturi, cu Becali, cu tot tacamul. Ceea ce pentru capitalism a insemnat un criteriu pentru aranjat tejghelele, la noi s-a preluat cu pasiune patologica. Popor de gestionari si magazioneri – conditie umana in care spaga devine o vertebra a carei dislocare provoaca paralizie sistemului.
Prin alte parti, cum ar fi Norvegia, lumea nu se macina cu atatea probleme si, prin urmare, are timp sa faca muzica. Apoptygma Berzerk (APB) a inceput ca o trupa de experimente eletronice dansante (=EBM, pentru clasificatori), ingloband in timp refrene pop, ritmuri tehno, influente Depeche Mode dar si ceva Kraftwerk, iar noul album, You and Me against the World, indica o intoarcere spre zona rock si cu asta, in viziunea criticii, o apropiere de mainstream. Ciudat, la noi se zice ca esti mainstream daca erai candva rock si ai inceput sa te joci cu clapele.
Tatonajul trupei cu rockul razbate prin istoria de coveruri, publicate recent in antologia Sonic Diary, dupa trupe ca Metallica, U2, The Cure, Marilyn Manson, Velvet Underground. Doi dintre membrii APB activeaza si in The Kovenant si, alaturi de revenirea chitaristului Anders Odden, au indus schimbarea de sound. Noul format ar fi putut constitui portita de iesire in Europa pentru autohtonii Voltaj, daca ar fi facut muzica in loc sa faca bani din lipsa de griji a altora. Lejeritatea momentelor dansante ale trupei Tiamat (mai ales ale anexei Lucyfire) si soundul nou al proiectului Mortiis (care dealtfel este invitat pe albumul de fata) ofera alte comparatii viabile. Predilectia trupei pentru coveruri se manifesta prin Cambodia (a vedetei pop Kim Wilde) si Shine On (sursa - House of Love). Cele doua piese nu constituie nici balast si nici exotisme, se incadreaza perfect in ambiantza pop-futurista cu fredonari virale, creata de restul pieselor in detrimentul dark wave-ului optzecist sobru care a marcat produsele anterioare. Imaginea metrosexuala a grupului poate constitui un impediment in plus pentru ascultatorul de rock si totodata un factor de popularizare spre publicul monden dezinteresat de valori muzicale.
La noi, trupele se infiinteaza in slujba genurilor, nu genurile se definesc de pe urma trupelor: Caut membri pentru infiintarea unei trupe de black metal suicidal; conditii - sa cunoasca trupele pe care vom incerca sa le imitam. Sunt curios cum arata anuntul vocalului Stephan Groth cand a pus bazele APB. Sacrificand elitismul body music si folosind muzica rock pentru a castiga in dimensiunea pop, produsul de fata reuseste in acelasi timp sa defineasca un stil inovator si sa apeleze la un criteriu de adresabilitate comercial. Prin lipsa majora de griji pe care o promoveaza este demn de dispretul oricarui rocker respectabil. Partea buna este ca face toti banii.
25 Ianuarie 2007
Marius Costache - Discordless
Nu mi-a placut niciodata Apoptygma si ma indoiesc ca o sa imi placa vreodata, insa ce mi-a placut la albumul de fata este faptul ca si-au "bagat picioarele" in tot ce inseamna scena industriala / goth elitista si fac ce vor avand in acelasi timp si succes comercial. Similar se poate discuta despre VNV Nation.
|
