Pana la Heart Full Of Sky, piesa de deschidere a fiecarui album Mostly Autumn continea, ca intro, ultimele câteva secunde ale piesei cu care se incheia cel precedent, continuand (literal vorbind) povestea, de unde se intrerupsese. Traditia a fost abandonata odata cu dublul LP din 2007, ocazie cu care trecutul nu mai este integrat ca atare in noua calatorie muzicala propusa.
Dupa realizarea albumului din 2005, Storms Over Still Water, Heather Findlay (voce, chitara acustica, instrumente de suflat, percutie) si Angela Gordon (flaut, blockflotte, voce), doua dintre componentele trupei, se îndepartaseră de Autumn cantand in Odin Dragonfly; titlu obţinut prin anagramarea numelor Findlay & Gordon. Heart Full Of Sky le-a adus insa inapoi. Pe langa cele doua, din actuala formatie mai fac parte: Liam Davison – chitara, voce, Bryan Josh – chitara, voce, Chris Johnson, Andy Smith - bas, Andrew Jennings - percutie şi Olivia Sparnenn – backing vocal. Aceste nume fiind practic de nisa, nu vom insista pe elemente biografice de ultimă oră sau pe schimbările de compnenţă din cei peste zece ani de activitate ai formaţiei. Ne vom margini la a spune că genul practicat este un neo progressive cu o destul de puternică latură folk, plasat undeva între Pink Floyd şi Genesis – doua exemple care sunt deosebit de dificil de evitat, cand este vorba despre neo-prog.
Englezi get-beget, cu o muzică puternic inspirată din filonul regional, cei in cauza sunt universali prin mesaj si adresare. Paleta lor stilistica este diversă, valorificand motivele armonice şaptezeciste, dar reuşind să includă in discursul muzical elemente de maximă actualitate. Spre deosebire de numeroase alte formaţtii din lumea larga, Mostly Autumn reusesc sa ridice particularul muzicii lor la un nivel general.
Stereotipia posturilor de televiziune si in mai mica măsura a celor de radio induce parerea, larg acceptata, ca pentru a reusi in muzica pop rock trebuie sa scazi nivelul. Nedepinzand de vreun producator sau de sisteme comerciale dominate de legi oarbe, non romantice si non artistice, prin Heart Full Of Sky cei de la Mostly Autumn au avut posibilitatea de a se exprima liber. Rezultatul este un album sincer pe care se aud atat riff-uri heavy de chitara cat si pasaje vocale acompaniate (doar) de pian. O muzica organica, născuta din emotie, cu capacitatea de a emotiona si care demonstrează ca angajarea puterii de reflecţie in actul de receptare nu dauneaza in mod automat ideii de comercial.
Dupa cum incepe, “Fading Colours”(1) poate contraria ascultatorul clasic de rock. Intentia de finalizare a piesei in context prog, se definitiveaza insa firesc, pe parcursul celor 8’25”. Mergand pe acelasi sunet de mare acuratete, “Half A World”(2) este o balada folky, care prin gradatie si solo-ul “Shine On You Crazy Diamond”-ist instaureaza o atmosfera meditativa.
“Pocket Watch”(3) imbraca o mai pronuntata forma rock, pentru ca “Blue Light”(4) sa impinga limitele spre spatial, pop si grunge.
“Walk With A Storm”(5) este o piesa fantastica ce include un pasaj de muzica traditionala irlandeza si un debordant solo de chitara. Pastrand elementul etno, “Find The Sun”(6) se deruleaza in linie slow. “Ghost”, (7) “Broken”(8) si “Silver Glass”(9) alterneaza intre liric si dramatic, trecand prin, sau pe langa numeroase stiluri muzicale.
“Dreaming”(10) este poate piesa albumului. Tema principala, deosebit de antrenanta, care pluteste intre ritm si bas, contrabalansata de o tema secundara lirica si cu o puternica tenta rock demonstreaza capacitatile compozitionale si interpretative ale formatiei. Pot fi remarcate, de asemenea, similitudini cu Rainbow.
“Science And Machinery”(11) este un soft grunge industrial care prin armonie si linie melodica aminteste deopotriva de Freddie Mercury si Supertramp. Total distincta, piesa “Open Road”(12) are valente de imn prog. O remarca adresata exclusiv publicului romanesc, armonia este apropiata de (mult) mai vechea “Floare de iris” (Floare de colt) a indragitei Iris.
“Gaze”(13), “Yellow Time”(14) si “Broken Soldier”(15) sunt piese lirice ce “inmagazineaza” parca in ele trei decenii de muzica britanica, la nivel de influente vorbind.
“Further From Home”(16) degaja prin voce si chitara o atmosfera monumentala, dealtfel caracteristica intregului album.
Solo-ul scurt de chitara din “Bright Green”(17), introdus de un inspirat break al percutiei este un potrivit exemplu de echilibru si simt al masurii, caracteristic celor de la Mostly Autumn.
“Softer Then Brown”(18) incheie meditativ un album care nu face rabat in fata comercialului. Materialul inclus pe Heart Full Of Sky reprezinta pura optiune a formatiei.
De la aparitie pana in prezent Mostly Autumn nu a beneficiat de promovare din partea caselor de discuri cu care a lucrat, reusind totusi sa castige cote de audienta internationala mari in raport cu (non)publicitatea de care a avut parte si prin care ar fi trebuit să se lanseze, după cum spun legile industriei muzicale. Calitatea, nu reclama, a fost cea care i-a recomandat si astfel, intre 1998 si 2007, Autumn a produs sapte albume de studio, trei de concert, două compilatii, cinci EP-uri si cinci dvd-uri. Bazele pe care meritorii protagonisti si-au câştigat publicul au fost inspirata relatie dintre clasic si modern (aplicata la muzica de expresie rock pe care o interpreteaza) si numarul mare de concerte susţinute.
Unii (muzicieni) prefera scenele inalte, reflectoarele, bliturile… in contrapartidă, Angela Gordon, despre care am amintit mai sus, spunea într-un interviu că trăieşte în York, împreună cu sotul sau McKinty si cu cele două frumoase pisici ale sale, Pendle si Hexham.
|
