Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
Pop & Rock
|
|
A Night At The Opera ocupa un loc special in discografia Queen. Nu putini considera acest titlu drept principala realizare a prolificei formatii britanice, clasamentele si topurile plasand constant “noaptea de la opera” pe locuri fruntase. In revista Rolling Stone albumul apare pe locul 230 (din 500 de realizari). Dinamica problemei depaseste insa rationamentele (atat de) simple precum cele expuse mai sus. Despre orice piesa Freddie & se poate spune ca este o sarbatoare, desigur, pentru cei care au disponibilitatea de a se bucura de acest tip de muzica. Si totusi albumul din 1975 are ceva numai al sau.
In "Death on Two Legs (Dedicated To..."(1) vocea lui Freddie Mercury (voce, pian), imprimata pe mai multe canale, ataca o partitura deopotriva complexa si grava. Accente sale prog trimit piesa in galeria happening-urilor sonore care odata ascultate sunt retinute pe viata. Dupa un intro de pian, chitara preia rolul de baza in difuzarea melodiei, impartit echitabil cu multipla linie vocala.
Trecerea spre "Lazing on a Sunday Afternoon"(2), este realizata firesc prin pian, ce se instaureaza ca numitor comun cu anteriora compozitie a lu Freddy. In absenta sofisticatelor softuri de sunet actuale, efectul de epoca al piesei a fost obtinut prin plasarea unui microfon intr-o galeata, in timpul imprimarii. Rezultatul acestui demers analog bate insa numeroase realizari din epoca digitala. Interesant este ca A Night … a fost cel mai scump album din tot ce se facuse pana in 1975 in intreaga lume!
Gandurile lui Roger Taylor (percutie, voce) au fost indreptate la compozitia piesei "I'm in Love with My Car"(3) spre unul dintre acei roadies ai trupei, ilustrul anonim John Harris, care insotea Queen-ul prin turnee la volanul unui Triumph TR4. Prezentata lui Brian May (chitara, harpa, ukulele, voce si aranjamente) piesa a fost considerata o gluma de catre acesta, dar “gluma” a fost agreata de Freddie, asa ca includerea sa in repertoriu si pe album este intre timp istorie. Initial chitara fusese imprimata de Taylor insusi, dar pana la urma May a scris o versiune care a ramas definitiva – cea pe care o stim cu totii. Atat vocea principala, cat si dublajele sunt ale lui Roger (asa cum s-a mentionat mai sus, pe album se foloseste la maximum tehnica suprapunerilor de canale). Faptul ca “I’m In Love …” si-a gasit locul pe single-ul Bohemian Rapsody si ca Taylor a castigat la fel de multi bani ca si Mercury, a generat tensiuni in trupa vreme indelungata. Speculatia ca Freddie a ales piesa si vocea lui Taylor pentru contrastul cu piesa sa a fost si reprezinta unul dintre subiectele de scandal cele mai vehiculate. Varianta de pe LP este mai scurta decat cea de pe single, renutandu-se la pasajele solo de inceput si final. Anecdotica vremii plaseaza reticenta lui May fata de piesa pe seama faptului ca acesta era fan Alfa Romeo.
"You're My Best Friend"(4) a fost scrisa de John Deacon (bas, pian) pentru sotia sa pe vremea cand invata sa cante la pian … Pianul electric si doua linii de bas sunt realizate de John. Din fericire, vocea este a lui Freddie.
"'39"(5) este cantata vocal (din nefericire) de Brian May, care a tinut cu tot dinadinsul sa falseze “pentru eternitate” pe o imprimare unde Mercury a facut doar backing vocals-ul, alaturi de Taylor. Deacon, rugat initial in gluma de May sa cante la double bass, a achizitionat instrumentul si si-a adaptat tehnica la cerinta compozitorului. Tema piesei este de ordin SF, vorbind despre o calatorie a trupei in spatiu. Datorita efectelor de dilatare a timpului, la intoarcerea acasa calatorii “einsteinieni” prin univers constata ca pe Pamant trecuse mult mai multa vreme decat in vehiculul lor interstelar. Tema din “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” este lipsita aici de componenta metafizica, dar are in plus unele conotatii scientologice. S-a glosat pe ideea ca 39 s-ar referi la 1939, anul de incepere al Razboiului Mondial, dar daca luam in calcul ca piesa a fost numerotata in sesiunea de imprimari cu aceasta cifra ne putem gandi si (sau mai ales) la aceasta din urma varianta.
Compozitia lui May, "Sweet Lady"(6), se inscrie in coordonate clasice de rock, devenind spre final extrem de psihedelica; o directie pe care Queen nu a mers prea departe in cariera artistica.
"Seaside Rendezvous"(7), compusa de Mercury a fost realizata in totalitate de acesta impreuna cu Taylor. Culoarea piesei este data de imitarea vocala a tubei, trompetei, flautului si a altor instrumente de orchestra.
"The Prophet's Song"(8) este o piesa de referinta pentru muzica prog. Canonul vocal-instrumental il recomanda pe May drept compozitor de marca al amintitului gen. Intr-un interviu, Brian a spus ca a creat “Cantecul Profetului” in urma unui vis dintr-o perioada de convalescenta a sa din ‘74, aceasta fiind sursa de inspiratie a versurilor.
"Love of My Life"(9), compusa de Mercury este una dintre cele mai preluate piese, cunoscund nenumarate variante. Nici una dintre cele aparute pana in prezent nu se apropie de nivelul originalului, cel putin in opinia semnatarului acestor randuri.
"Good Company"(10) este un dixieland dedicat de Brian May tatalui sau. Dorind sa redea sunetul instrumentului la care canta seniorul May, fiul a recurs la o chitara speciala pentru imprimare. Sunetul vizat era o combinatie intre ukulele si banjo. Avem de-a face cu un fel de “Father and Son” - Cat Stevens, insa sfaturile “de bine” ale tatalui din piesa Queen au o alta finalitate. Tanarul devenit adult isi neglijeaza ascultator prietenii, de care se desprinde refugiindu-se in casnicie si apoi in job, pentru a da la batranete aceleasi sfaturi mai departe.
In fata unei piese precum "Bohemian Rhapsody"(11), a lui Freddie Mercury, este dificil de spus ceva intr-adevar notabil. Acest cel mai cel mai cunoscut cantec Queen a fost scris in totalitate de Freddie (percutie, bas, chitara, pian, voce) pe o pagina libera din agenda telefonica a tatalui sau. In timpul imprimarilor, piesa nici nu avea nume … Dupa cum zicea (in alt context) Umberto Eco, “lucrurile exista (doar) daca sunt numite”. Numele a fost primit in cele din urma – am spune noi, deosebit de inspirat – piesa cunoscand (din fericire) o varianta finala de 5’54” fata de cele trei minute proiectate initial.
God Save the Queen"(12), atribuita lui Brian May a fost imprimata in 1974, prin suprapunerea mai multor track-uri de chitara, realizate dupa un “ghid” facut pe pian. Aceasta piesa devenita logo si outro pentru concertele Queen a fost preferata in ultima clipa unei alte piese, compuse de May si Mercury si intitulate "And Baby Will Fall". Pentru A Night At The Opera mai fusesera realizate cateva piese care nu au intrat pe LP, ramanand in afara constiintei marelui public.
Albumul reprezinta o lume in sine, pe care pentru a o vedea nu trebuie decat “sa deschidem ochii spre cer(uri)” dupa cum spunea Freddie, intrebarea la care urmeaza sa raspundem noi insine fiind:
|
