 |
Al treilea album Police, Zenyatta Mondatta, desi a adus consacrarea definitiva pe plan international a trupei, nu l-a multumit la vremea respectiva pe Sting, sau cel putin asa reiese dintr-un interviu dat de acesta dupa terminarea imprimarilor, la sfarsitul anului 1980. Graba in care a fost realizat LP-ul, respectiv presiunile casei de discuri producatoare, i-au facut pe cei in cauza sa se indoiasca la un moment dat de sansele materialului sonor propus, dar rezultatul a intrecut orice asteptari. “Don’t Stand So Close To Me”(1) a devenit al treilea #1 hit, iar “De Do Do Do, De Da Da Da”(7) a cucerit definitiv Statele Unite (un titlu de talie Fabian sau poate chiar Beach Boys!). Piesa instrumentala “Behind My Camel”(8), compusa de Andy Summers a luat Grammy-ul pentru cea mai buna piesa rock instrumentala, desi Sting refuzase sa faca linia basului, realizata pana la urma tot de Andy. Sting nu a “scapat” nici el fara un Grammy, obtinut pentru vocea de pe “Don’t Stand …”.
Amintitele premii, ca si pozitia in topuri nu reflecta in mod automat valoarea, ci preferintele publicului platitor sau votant al acelor momente. Zenyatta Mondatta este insa unul dintre albumele in cazul carora multimile nu s-au inselat, dupa cum reiese din “testul istoriei”. Interesant este ca acest LP, primul de mare succes international, al treilea dintr-o serie de cinci realizari de studiou, a fost si ultimul in care Stewart Copeland, Summers si Sting au lucrat impreuna, ca echipă. Tendintele centrifugale aveau sa-si spuna curand cuvantul, desi (sau cu atat mai mult cu cat) trupa nu a fost dizolvata oficial niciodata.
Elementele punk de pe primele doua albume sunt atenuate pana la limita fuzionarii lor cu new wave-ul, doua repere stilistice ale formatiei, cu accent am spune noi pe cel de-al doilea termen. Vorbind despre influente, muzica reggae si ska sunt parte constitutiva a muzicii Police, care pe compozitii precum “Driven No Tears”(2) se poate desprinde totusi de coordonatele amintite, in cazul mentionat piesa imbracand forma pesimismului (social).
Titlul “When The World Is Running Down, You Make The Best Of What Is Still Around”(3) este, prin lungimea sa, atat de putin obisnuit incat distrage total atentia de la piesa insasi, atunci cand se pune problema unei discutii despre ea.
"Canary In A Coalmine"(4) si "Voices In My Head"(5) sunt in esenta suite de acorduri cantate de chitara pe ritm de reggae, intr-o maniera fast - soft – glamour – pop fiind inzestrate prin texte, cu mesaj. Versurile din “Bomb Away”(6) vorbesc despre un razboi din Afganistan – acela care in ’80 se afla in al patrulea an de desfasurare, unde o fata din guerrilla elimina, spre admiratia intregului Occident, cotropitori sovietici. Cu cateva mici schimbari, cantecul ar putea fi updade-at: tanara aliata, dupa ce distruge mare parte din forta vie a inamicului taliban, ajunge sublocotenent (precum Ecaterina Teodoroiu).
"Man With A Suitcase"(9) este o (alta) critica sociala careia i-a cazut victima de aceasta data modul de viata capitalist. Camera de hotel in care trage omul cu valiza este asemuita cu o celula, iar avionul care il plimba din destinatie in destinatie cu o cusca zburatoare. Eroul din cantec trebuie sa se simta in viata sa precum un englez la New York.
“Shadows In The Rain”(10) se doreste un soul pop, iar “The Other Way Of Stopping”(11) bate in prog. Ambele piese sunt inainte de orice Police-uri.
Daca albumul Zenyatta Mondatta, realizat sub presiune, a iesit atat de bun si coerent, ne intrebam daca nu cumva conditiile nefavorabile pot determina uneori pasul inainte?...
|
