Multe revolutii romanesti au fost proclamate pe un fond de euforie, in lipsa unei viziuni globale, sau au fost ridicate in rang, postfactum, din nevoia de reconstructie determinista. Revolutiile muzicale au oscilat intre rocada esaloanelor, stimulata de conflictul intre generatii, si necesitatea sincronizarii, pentru a evita stigmatul mimetismului. Parte integranta a miscarii impotriva imobilitatii ierarhice a anacronismului, revolutia trupei Coma, coerenta in desfasurarea sa pana intr-un anumit punct, avea toate sansele sa ramana in istoria rock-ului romanesc prin asperitatea elementelor colaterale: esuarea telenovelistica a unui brat amputat la timp in suita convingerilor rasturnate, gestul de fronda facut in timpul unei concert transmis in direct de un post de televiziune, care taxa lipsa de respect cu care a fost tratata trupa, sau asumarea cu seninatate a unui moment nedefinitoriu, Bruzli vs Vandam, ca act de identitate.

 

Nerostitele, al doilea produs Coma, s-a lasat indelung asteptat si a venit dupa experientele celor cinci ani de calatorii initiatice separate, finalizate prin readucerea in actualitate a proiectului de adolescenta pentru a-i da o forma apropiata de ambitiile maturitatii. Avand statutul de deschizatori de drumuri cu expunere larga intr-un gen epuizat rapid, membrii trupei Coma au devenit constienti de perimarea in timp a directiei muzicale si descarcarea de sens a oricaror miscari auxiliare, in contextul in care industria muzicala, asezata deja pe baze solide, a devenit imuna la presiunile exterioare si capabila sa isi inventeze propriile revolutii in vitro. Cu toate acestea, eventuale reorientari nu au fost luate in calcul. Substanta primului album Somn, bazata in principal pe adaptarea sonoritatilor Deftones, este imbogatita cu influente Tool, mai pregnante pe partea vocala a lui Catalin Chelemen. Incadrate pe un fond sonor bine definit, partile vocale nu metal de fatada au fost reduse la puseuri explozive, deseori inoportune, dar necesare pentru a-i da celui de-al doilea vocal, Dan Costea, un grad de participare care sa il transforme din spectator in personaj de rol secundar. Elementele background-ului muzical au fost asamblate neasteptat de bine, iar renegarea radacinii ska a adus un sound mult mai unitar decat pe primul album. Singura exceptie ar fi Urmarirea (4), in colaborare cu Brugner, care nu isi justifica prezenta decat ca un tribut adus preocuparilor trecutului. Punctele de referinta ale albumului sunt Hectic (1), Mai presus de cuvinte (2), cu Bill Gould de la Faith No More la bass, Canta-mi povestea (3), Culori (6), si Coboara-ma-n rai (10). Restul pieselor sunt versiuni simplificate sau incrucisate, care, prin refugiul in liniaritate si o oarecare superficialitate in abordare, induc o stare de monotonie.

 

Nerostitele accentueaza impresia ca nimic nu este mai presus de cuvinte. Din punct de vedere etimologic, conceptul se roteste in jurul vorbirii sau, mai precis, al nevorbirii. Nerostitele reprezinta concentrarea la maximum a combustiilor interne in spatii inguste de exprimare. Disconfortul lexic, conditionat de coordonate temporale clare, impune diminuarea la esenta a acumularilor care reclama extindere pana spre exhaustivitate. Pentru aceasta, prin intermediul unui limbaj ingrijit, aparent accesibil, fara excese sau caderi in ridicol, sunt preferate formularile laconice, deseori echivoce, care lasa o marja de interpretare pentru saltul de la particular la general. Prioritara este identificarea unor sensuri noi prin filtrul propriu al fiecarui ascultator, care sa inlesneasca adeziunea la fondul muzical, mai mult decat descifrarea exacta a mesajului transmis.