In mod normal ar trebui sa spun cateva cuvinte despre intreaga cariera a trupei si de cum au influentat scena metal timp de un deceniu.. Dar n-am sa fac asta. Subiectivismul randurilor de mai jos nu poate fi 'aliniat' de un obiectivism fortat. Daca as privi la rece existenta acestei trupe as ajunge la concluzia logica cum ca Pantera este una din primele candidate la uitare in urmatoarele decenii. Iar unii carcotasi ar ridiculiza pana si aceasta propozitie. Si atunci ce ma face sa mai fac si o introducere acestei trupe? Explicatia tine si ea de cauze subiective. Pentru mine si pentru alte cateva persoane (cunoscute si necunoscute), Pantera a reprezentat o supapa pentru dragoste si ura. Vorbesc aici de "supape muzicale". Intr-o perioada plina de incertitudini (91-95), daca gustul pentru frumos era cultivat de carti si muzici progresive (Floyd, Crimson, Van der graaf..), ura si dragostea (privite ca un intreg) isi puteau gasi rezolvarea intr-un gen ce 'trebuia' sa fie agresiv. In cazul meu aceasta idee a fost cultivata de Pantera. Cel mai simplu ar fi sa spun ca "pe Pantera" am iubit o femeie si am urat un sistem. Dar ce paradox!? Daca femeia a existat, nu acelasi lucru il pot spune despre sistem. Fara doar si poate ca (sistemul) a existat intr-un fel sau altul... doar ca eu nu l-am perceput intr-un mod asemanator cu generatiile hippie sau punk de exemplu. Si atunci ce fel de ura imi consuma muzica panterelor ?

A fost vorba de un dualism ura-dragoste ce exista (si exista) in fiecare dintre noi. Fiecare dintre ele trebuie consumate intr-un fel sau altul. Pantera m-a ajutat sa-mi constientizez ura. Explicatia faptului ca Pantera va fi data uitarii este foarte simpla: intotdeauna vor exista altii si altii care vor specula aceasta idee. O idee mereu aceeasi... doar muzica e alta.