Infiintata la sfarsitul anilor ’70, consacrata deplin in ’80, U2 avea sa obtina statutul (neoficial) de superformatie in 1987, odata cu albumul The Joshua Tree. Explorarea blues-ului, folk-ului, a muzicii gospel, country sau a baladelor irlandeze a fost un reflex in urma (auto)constatarii dupa albumul The Unforgettable Fire ca muzica U2 de pana atunci era lipsita de radacinile care sa o ancoreze in prezent. Noutatea propusa consta in abordare, respectiv in incercarea de extindere a granitelor impuse de gen.

 

Edge, Adam Clayton, Larry Mullen si Bono au mers inca de la inceputul carierei lor pe rute paralele cu punk-ul. Clasificarea lor drept trupa rock & roll a anilor ’80 sau de post punk experimental reprezinta destul de bine stabilirea limitelor in care poate fi incadrata muzica pe care o practica.

 

Unul dintre obiectivele artistice ale proiectului Joshua Tree este “deconstructia mitologiei americane” dupa cum spunea Bono, semnatar al versurilor. Cuvantul joaca, alaturi de muzica, un important rol in actul contestatar U2. Astfel, prietenia protagonistilor cu Bob Dylan sau Van Morisson poate fi privita daca nu ca filiatie, cel putin drept relatie bazata pe afinitati comune.

 

Albumul a aparut in 1987 ocupand rapid locul I in topul Marii Britanii si aducand primele doua Grammy-uri pentru formatie. Presa de specialitate a pendulat intre clasificarile de tribute to & metaphor for America.

 

Joshua … debuteaza in forta cu “Where The Streets Have No Name”(1), piesa care prin atributele si valentele sale poate “sustine” intregul LP. Pentru numerosi fani, primele trei titluri – cele mai cunoscute – au constituit motivul principal de a cumpara albumul, vandut in primii ani in zece milioane de copii.

 

Balada slow rock “I Still Haven’t Found What I am”(2) si gospel-ul “With and Without You”(3) au ocupat pe rand locul intai in topul Statelor Unite. Despre “With And Without …” s-a speculat in perioada valurilor produse de aparitie ca ar putea fi cel mai mare cantec de dragoste al anilor ’80.

 

“Bullet On The Sky”(4) si “Mothers of Disappeared”(11) reprezinta prin mesaj piese de angajament politic – directie abordata constant de U2.

 

Momentul de maxim lirism al albumului se regaseste blues-ul “Running to Stand Still”(5). Ascunsa printre alte piese, compozitia tinde sa treaca mai putin observata, fiind mascata de functia de trecere/gradatie care i-a fost acordata.

 

“Red Hill Mining Town”(6) este o piesa optzecista, cu intentii de greatest hit. Acesta este trend-ul prin care aveau sa intre in constiinta publicului Foreigners, Depeche Mode, si numeroase alte formatii care au cucerit publicul larg al deceniului noua.

 

Inovatia la nivelul sunetui face piesa “In God’s Country”(7) sa stea in picioare dincolo de “fisierul istoric” in care a fost compusa.

 

Blues rock-ul cu insertii irish country “Trip Through Your Wires”(8) se distinge prin coerenta armonica, altfel fiind o piesa – mix clasica.

 

“One Tree Hill”(9) este un asa zis sad song despre moartea unui prieten. Nota confidential personala a piesei a fost constant interpretata drept element biografic.

 

Experimentul isi gaseste punctul de forta in “Exit”(10). O piesa “grea”, meditativa, cu atmosfera gloomy.