Povestea formatiei italiene Areknames incepe in 1997, cand Michele Epifani, compozitor si organist, fondeaza Lentofumo, o trupa dark’n heavy. Era o combinatie de hard, doom si prog. Venirea chitaristului Stefano Colombi in trupa aduce schimbarea numelui in Arco Del Pendolo si a stilului in power jazz prog. Basistul Piero Ranalli, care il inlocuieste in 2000 pe  Alessandro Del Conte pune capat perioadei eclectice, aducand in combinatie elemente space rock. Numele Areknames dateaza din 2001, cand formatia reuseste sa convinga (pe baza unor demo-uri) labelul Black Widow sa o produca.

 

Albumul de debut, Areknames, a fost realizat in 2003. Vocea, clapele si chitara sunt realizate de Epifani. Ranalli “tine” bas-ul iar Mino Vitelli “face” tobele. Colombi apare doar pe una dintre cele sase piese, “Boredom”(5). Este vorba despre un neo prog care nu se inscrie in binecunoscutele bulevarde “nouazeciste”: Spock’s Beard, Magellan ori Salem Hill. Nici prog-ul italian reprezentat de Premiata Forneria Marconi sau Le Orme nu a fost o sursa de inspiratie pentru Areknames. Coordonatelor Gentle Giant, Yes sau Genesis le-au fost preferate cele Van Der Graaf.  Frapeaza similitudinile cu Hammill, regasibile la nivel de voce (timbru & melodie) si oarecum in compozitie. Nota distincta este data aranjamente, bazate pe evolutia mellotron-ului, pianului electric, sintetizatorului ori Hammond-ului si pe riff-uri heavy. In anumite momente isi fac simtita prezenta momente post Canterbury, alteori sunt intercalate pasaje doom.

 

“A Day Among Four Walls”(1) este un exempu perfect pentru definirea postmodernismului aplicat in muzica. Piesa pare o imbinare de track-uri originale de-ale lui Peter Hammill, Soft Machine si a altor formatii bine cunoscute din anii ’70. Ceea ce se aude este insa original prin recontextualizare.

 

“Wasted Time”(2) pare desprinsa din The Least We Can Do Is Wave To Each Other. A glosa mai mult pe tema asemanarilor si deosebirilor relative inseamna a ne repeta. Remarcam riff-ul “suparat” si pendularea instrumentelor cu clape intre space si Canterbury.

 

“Down”(3) reprezinta un slow hard cu tenta experimentala si numeroase inserturi. Cascada de citate muzicale nu rupe logica piesei. Aceasta isi deapana propria poveste bazandu-se in acelasi timp pe fraze si teme muzicale ready made.

 

“Season of Death”(4) este o piesa dramatica bazata pe experimente sonore convertite in riff-uri de hard saptezecist.

 

Partitura “clapelor” si interventia de blockflotele din “Boredom”(5), in dialog cu linia chitarii recomanda piesa drept momentul de maxima fantezie. Acordurile de jazz se intrepatrund cu cele de hard & heavy.

 

“Grain of Lost in the Sea”(6) incheie soft spatial Canterbury un album conceptual de 45’. “Forta” etalata care “lipseste” albumelor Hammill & Van Der … sau solo-urile de tip Atomic Rooster & Colosseum pot fi regasite aici, pe piesa si pe intregul LP.

 

Daca isi pune cineva intrebari in legatura cu numele Areknames, acesta este titlul unei piese (muzicale) a cantautorului Franco Battiato, aparuta pe albumul Pollution din 1972. Versurile suna asa:

 

“Ima Areknames
Malha Areknapes
Atenoip Arret Elevoun
Sisoprommatem Ereitnorf”