Fruupp este o formatie de progressive  “made in Ireland”. Spunem asta deoarece se poate vorbi, cu rezervele de rigoare, despre anumite scoli zonale ale genului. O caracteristica importanta a directiei “irlandeze”, care a cunoscut prin Fruupp deplina materializare, este imbinarea elementelor symphonic, celtic, blues, rock si folk. Cei patru protagonisti, Peter Farrelly - bas, flaut, voce; Martin Foye – tobe; Stephen Houston - clape, oboi, voce; Vincent McCusker - chitara, voce, au mers chiar mai departe, spre jazz apropiandu-se  si de sunetul Canterbury.

 

Future Legends este primul titlu dintr-o serie totala de patru albume aparute pe durata a doar saptesprezece luni (octombrie ’73 – februarie ‘75). Formatia a plecat cu dreptul in calatoria sa muzicala, deoarece avem de-a face cu unul dintre acele LP de debut deosebite din punct de vedere stilistic si interpretativ.

 

Albumul este deschis de o scurta piesa intro,“Future Legends”(1), realizata prin mijloace compozitionale exclusiv simfonice. Alaturi de flaut, oboi, chitara acustica si percutie, prezente in trupa, “pe bune”, viorile, viola si violoncelul sunt realizate pe claviaturi.

 

“Decision”(2) este considerata de majoritatea comentatorilor drept piesa albumului si una dintre piesele cele mai importante ale formatiei. Intr-o sistem intern de evaluare, compozitia isi are locul intre primele o suta de creatii al prog-ului din toate timpurile si de pe toate meridianele. Mai departe nu putem decat sa invitam pe calea textului la (re)auditie.

 

Dupa un preludiu jazz-istic discret, “As Day Breaks With Dawn”(3) “explodeaza” intr-o maniera a la Wishbone Ash – Pilgrimage. Piesa nu se termina insa asa, ci presupune o serie de schimbari ritmice, apropiandu-se de Pell Mell, de Focus dar si de Family sau de Eloy. Finalul filat ar putea fi punctul de plecare al unei alte piese.

 

“Graveyard Epistle”(4) penduleaza intre pasaje forte si lirice. Surprinde maturitatea artistica prin care se trece de la elemente pur rock la pasaje clasice, la moduri muzicale orientale filtrate prin acorduri de jazz. Toate acestea in cel mai firesc si cursiv chip. Atmosfera piesei trimite spre Barclay James Harvest.

 

Intr-o nota monumentala, “Lord Of The Incubus”(5) imbina elemente de spatial cu idei symphonic rock si corusuri de rock clasic. La Fruupp aceste mixuri nu au caracter de bagatela, fapt care se petrece pe alocuri la trupe precum Gracious.

 

“Olde Tyme Future”(6) este o piesa jazzy nostalgica, a carei prima parte este apropiata ca feeling-ul din “Europa” lui Santana. Schimbarile de ritm sau tema raman consecvente ideii de melancolie pana la final .

 

“Song For A Thought”(7) reprezinta alaturi de “Decision” o piesa de rezistenta a albumului si carierei. Solourile de chitara sunt deosebit de fanteziste si in acelsi timp concise. Pe o asemenea piesa se poate gasi mai multa muzica decat in intreaga creatie discografica a tuturor trupelor romanesti de rock!

 

“Future Legends, Final”(8) este un scurt prolog vocal instrumental de 0’52”, ce incheie primul album al unei formatii care, in mod interesant, va acorda ulterior o pondere mai insemnata elementului folk rock (existent totusi pe Future Legends printre numeroase alte “ingrediente”).

 

Desi activitatea trupei s-a desfasurat in paralel cu marile nume ale prog-ului insular, Genesis, Yes, Emerson, Lake & Palmer, King Crimson, muzica Fruupp nu a imprumutat elemente majore de la acestea. Critica de specialitate relationeaza albumul Future Legend cu Trespass – Genesis. Camel este un alt nume de referinta, dar posibilele similitudini apartin limbajului universal prog. Deosebirile sunt mai puternice decat eventualele asemanari. Este cert ca ceea se aude pe Future Legend se inscrie inainte de toate coordonatelor Fruupp.