Infiintata in 1968, formatia Caravan reprezinta un exponent al asa-zisei Canterbury Scene. Termenul a fost utilizat pentru a descrie un grup de formatii si muzicieni ai inceputului anilor ’70 (majoritatea, evident, cu originea in Canterbury) al caror stil reprezenta un amestec de progressive, avant-garde si jazz. Dintre formatiile ce au activat in cadrul acestei “miscari” putem aminti nume ca Soft Machine, National Health sau Egg .

Albumul de fata, aparut in 1971, si realizat in componenta Pye Hastings – chitara, voce; Dave Sinclair – orga Hammond, pian, Mellotron; Richard Sinclair – bass, chitara acustica, voce si Richard Coughlan – tobe, s-a bucurat si se bucura de o mare apreciere atat din partea criticilor cat si a publicului “de specialitate”.

“Golf Girl” (1), “Winter Wine” (2), “Love to Love You (And Tonight Pigs Will Fly)” (3) si “In the Land of Grey and Pink” (4) sunt piese abordate in maniera folk-prog, cu accente “pop” si “jazzy”. Atmosfera este una calma si detasata. O atentie deosebita este acordata partiturilor vocale, de o mare delicatete si sensibilitate si cu un anumit nivel de catchiness.

 

“Nine Feet Underground” (5) - 22 min. - reprezinta piesa centrala a albumului, o suita alcatuita din noua parti, purtand titluri amuzante ca “Dance of the Seven Paper Hankies” sau “Hold Grandad by the Nose”. Umorul, o caracteristica a trupei, o detaseaza fata de majoritatea formatiilor prog din anii ’70, care tindeau sa-si ia compozitiile “prea in serios”. Coordonatele piesei au fost anuntate in principiu pe (2), cu mentiunea abandonarii componentei “folk” si accentuarii laturii  “jazzy”. Sectiunea ritmica reprezinta “rampa de lansare” a solourilor de orga, de un mare rafinament. De altfel pe intreg albumul, instrumentul care “iese in fata” nu este chitara, cum se intampla in 99% din cazuri, ci clapele, care domina spectrul solistic aproape in totalitate. Piesa si albumul se incheie in mod (mai mult sau mai putin) surprinzator intr-o maniera “hard”, cu un riff à la “Sunshine of Your Love” sau “In-a-Gadda-da-Vida”.

 

Albumul este deosebit de omogen, astfel incat cu greu se poate vorbi despre momente mai reusite sau mai putin reusite. Relativa accesibilitate a pieselor il recomanda ca un prim pas pe care ar putea sa-l faca fanul prog in cautarea sound-ului Canterbury.