 |
Same (1970)
06 Aprilie 2009
de Mihai Plamadeala - Muzician Nomen Est Omen |
Titus Groan este o formatie dificil de incadrat. Inainte de orice altceva, numele este imprumutat dintr-un roman al lui lui Mervyn Peake, aparut in 1946, primul dintr-o serie (a castelului) Gormenghast. Peake a fost scriitor, poet si artist plastic (ilustrator). Comparat cu Tolkien, acesta avea sa inspire cel putin doua formatii de progressive, Titus Groan si Fuchsia, personaj care este (in roman) sora mai mare a lui Titus. Muzica formatiei, este un prog plasat pe de o parte intre Fruup si Gryphon-ul din perioada timpurie, pe de alta intre mereu aceleasi Yes si Genesis.
Unicul album, aparut in 1970, este un maxi single, devenit odata cu remasterizarea din ’89 LP “cu acte in regula” prin adaugarea a trei bonus track-uri. Albumul reuneste elemente de blues cu parfum de Brass Rock Chicago, a la Blood Sweat and Tears, pasaje de veritabil UK Prog, momente de inspiratie medievala, dar si o piesa facuta cunoscuta de Bob Dylan in 1968, “Open the Door, Homer”. O muzica eclectica si un album care “le are pe toate”, propus de Stuart Cowell - clape, chitara, voce; John Lee – bas; Tony Priestland - saxofon, flaut, oboi; Jim Toomey – tobe.
“It Wasn't For You” (1) reprezinta dezvoltarea unui blues rock clasic, cu interventii de saxofon, prin care s-a incearcat probabil captarea atentiei si bunavointei ascultatorului.
“Hall Of Bright Carvings” (2) este o piesa complexa ce are patru parti: a) Theme; b) Dusty High-Value Hall; c) The Burning; d) Theme. Flautul jethrotull-ian (pentru a realiza un joc de cuvinte) dialogheaza cu chitara si claviaturile. Vocile intra la unison, asistate punctual de percutie. Tema principala si cele secundare se disting prin concizie. Finalul devine apoteotic, apropiandu-se de bulevardul psihedelic.
“I Can't Change” (3) aduce a Love, dar aminteste la un moment dat de Wishbone Ash si de al sau album Pilgrimage. Piesa devine din ce in ce mai interesanta, oferind dese schimbari, chiar daca linia generala ramane in nota Lindisfarne.
“It's All Up With Us” (4) este o balada caracterizata prin melodicitate si linie “grea” de bas. Vocea are accente dramatice, refrenul este “curatel” iar aerisita partitura a sax-ului este pasata si preluata corect de chitara. Aceasta este piesa cea mai accesibila a albumului
Daca Fuchsia este un nume a) de floare, b) de fata din romanul lui Peake si c) de formatie, “Fuschia” (5) asa cum este scris pe coperta discului, reprezinta o piesa prin care Titus Groan abandoneaza directia pregnant comerciala abordata anterior. Structura repetativ monotona a percutiei trage in jos ansamblul, ceea ce este valabil pentru intreg LP-ul. Finalul este cumva Beatles-ist.
Bonus track-urile sunt “Open The Door Homer” (6), “Woman Of The World” (7) si “Liverpool” (8). Prima dintre ele ii apartine cumva lui Dylan; cel putin Bob este cel care ia drepturi de autor pentru ea. Este vorba de fapt despre o varianta a unei piese traditionale, atestate in 1946, care se numeste “Open The Door, Richard”. “Woman of The World” aminteste prin titlu de “Man of the World” a lui Peter Green. “Liverpool” consfinteste un album total eclectic (daca admitem superlativul). Pasajele de orga din aceasta piesa sunt deosebit de interesante.
Titus Groan este una dintre acele formatii “doar pentru cunoscatori”. Exista o suma de trupe cu unul – doua albume, care sunt nejustificat de putin cunoscute in raport cu modul in care canta. Marturisesc faptul ca am ajuns la aceasta, datorita numelui. Tot ce este atins (in muzica) de “aripa” lu Tolkien, Peake si a altor scriitori din aceeasi familie, trebuie sa fie in mod obligatoriu progressive.
|
