|
Roar (1970)
14 Aprilie 2009
de Mihai Plamadeala - Muzician Nomen Est Omen |
Aceasta formatie uimitoare (Amazing Band) este alcatuita din Robert Wyatt – percutie, voce, care avea sa devina cunoscut pe o scara mai larga odata cu intrarea in Soft Machine; Top Topham – chitara; Mal Dean – trompeta; Mick Brennan – saxofon; Miriam Spall – voce; Veleroy Spall – vioara, acordeon (care apare pe Soft Machine Third); Jim Mullen / George Jensen – bas; Chris Francis – efecte. Dupa plecarea lui Wyatt, la percutie a venit Ken Hyder.
Nucleul a fost alcatuit de catre Mal, Dean si Mick iar conceptia ii apartine lui Mal. Acesta era pictor si ilustrator, pasionat de jazz, poezie si orice forma de arta interdisciplinara, fiind conectat la ideile de avangarda ale momentului. Formatia s-a nascut in urma unor experimente ocazionale in 1968. Un an mai tarziu, Mal Dean a organizat o stagiune de muzica, teatru si poezie experimentala la clubul Pentameters din Hampstead, unde au inceput sa vina muzicieni de jazz, instrumentisti de muzica clasica, rocker-i sau folk-isti. Se canta ori mai bine zis se experimenta laolalta, incercandu-se creatii colective. Amazing Band a inceput sa frecventeze laboratoare artistice, colegii si festivaluri de rock nou infiintate.
Formatia se distinge prin sonoritatea particulara si prin evitarea sabloanelor, fie ele de free jazz sau Canterbury Music, de care se apropie cumva. Veleroy Spall spunea ca exista un numitor comun intre muzica lor si coperta albumului Beatles, Sergeant Pepper’s Lonely Hearts Club Band, si anume eclectismul: albumul Roar reuneste momente dramatice a la Duke Ellington, french mussete, bebop, classic blues, pasaje decupate din Paganini, sirene, sunete inventate …
Pe Roar sunt doua piese, daca le putem numi astfel: “Part One” si “Part Two”. Muzica este complet necomerciala si greu digerabila – o spunem din capul locului – dar isi are logica sa si il poate conduce la satisfactii intelectuale pe cel care este avizat in domeniu ori are mintea deschisa pentru experimente. Cele spuse nu reduc cu nimic valoarea intrinseca a paginilor muzicale interpretate, fafa echivoc, de inalta clasa. Atata ca muzica numita “contemporana” este putin cunoscuta si inteleasa de publicul larg, motiv pentru care, pe toate meridianele, se canta in Sali mici si nici acelea pline.
Cei care cunosc si (implicit) apreciaza muzica din cariera solo a lui Robert Wyatt, vor gasi in aceasta perioada timpurie a muzicianului germenii ideilor pe care avea sa le dezvolte incepand din 1974. Wyatt a colaborat constant cu Amazing si dupa intrarea in Soft Machine.
Roar este singurul album al formatiei Amazing Band, cel putin singurul aparut pana in prezent. A fost imprimat in Studiourile Pathway din Londra in iunie 1970 dar a asteptat pana in … 1997 cand Future Music Records l-a editat oficial.
Faptul de a porni pe o cale din start necomerciala, in conditiile in care valoarea muzicala este indiscutabila reprezinta o atitudine demna de respect. De mult prea multe ori, muzicieni “mari” se scuza pentru prostiile pe care le comit in plan sonor, invocand conjuncturi care tin de receptare. Mai toti muzicienii romani (din toate timpurile) pot fi gasiti in memorie ori “pe viu” prin restaurante sau programe de Revelion.
|