Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Metal, Punk si subgenuri
Progresiv & Experimental
|
|
 |
Cu o curiozitate rara ascult de fiecare data acest prim album Amon Duul. Phallus Dei (1969) si Yeti (1970), ambele apartinand Amon Duul II, sunt realizari socante ale rockului progresiv. Pana sa ajung la Psychedelic underground, m-am tot intrebat ce poate fi inaintea acestor doua "monstruozitati": Debut?! Cautare?! Timiditate?!
Ideea Amon Duul a aparut in 1967, la Munchen, ca un proiect de comunitate underground politico-artistica a unui grup de tineri. Implicatiile politico-sociale vizau eliberarea de sub complexul umilintei, imprimat parintilor lor si natiunii germane dupa razboi, iar cele muzicale cautarea de noi sonoritati, cu care sa se identifice intr-un mod mult mai profund, dincolo de influentele anglo-americane abundente in mass-media. Amon Duul mentioneaza in interviuri ca de teama promovarii a orice putea fi etichetat "nationalist", casele de discuri investeau cu predilectie in trupe cu membri imigranti (mai vandabile si usor manipulabile artistico-financiar). Psychedelic underground este unul din primele strigate ale acestei miscari identitare, care alaturi de Can au pornit fenomenul kraut-rock, cu un impact deosebit in cultura underground - in post-punk (Bauhaus), industrial (Throbbing Gristle, Einsturzende Neubauten), alternative (Sonic Youth), tehno-trance si in genere muzica experimentala. In 1969, gruparea Amon Duul s-a divizat intr-o componenta dedicata activiatii politice (ce a revenit din cand in cand la muzica, realizand cinci albume sub numele de Amon Duul) si intr-una muzicala (cei ce aveau sa devina trupa cult a kraut-rockului - Amon Duul II).
Materialul Psychedelic underground, aparut si sub numele de Amon Duul, This is Amon Duul sau Minnelied (Cantec de dragoste), contine 41 de minute continue de jam-session (taiate in 6 trackuri audio), de-a lungul carora comunitatea (sic!) Amon Duul interpreteaza un text naiv si idealist - Das madchen vom Garten Sandosa (Fata din gradina Sandosa), scris de un anume J.H. Loffler (personaj implicat ulterior in promovarea yoga). Inregistrarile au fost realizate de-a lungul unui maraton de 3 zile, in 1968, in care s-a cantat neintrerupt, rezultatul concretizandu-se in selectiile prezente pe patru albume Amon Duul. Povestea descrie pofta unei copile pe nume Stromel de a ajunge in gradina de rai Sandosa. Ea decide ca isi va oferi inima numai aceluia capabil sa ii poata indeplini dorinta. Doi tineri o ajuta, se indragostesc de ea si de vreme ce Stromel nu vrea sa intristeze pe nici unul, alege un "menage a trois" :-). Cei trei ajung in rai unde le canta John Lennon si Ruben and the Jets (aluzie subtila catre albumul Zappa de "dulcegarii", aparut in anul jam-sessionului, 1968).
Pe cd apar creditati sapte membri - barbati si femei (miezul gruparii), patru cantand la voce si impreuna la zece instrumente diferite, dar adevarul este ca nu putem sti exact cati sunt si cand intervin. In fotografiile din booklet apar si doi copii, membri ai comunitatii, ale caror voci se aud. Jam-sessionul are caracterul unei uriase orgii (nu numai muzicale), sunetul atroce, cu instrumente si voci suprapuse, nelasand posibilitatea intelegerii nici unui vers. Urlete, tanguieli, murmure, voci excitate, alaturi de instrumente care isi cauta functii de percutie, nicidecum de melodie. Obsesiva Mama Duul und ihre Sauerkrautband spielt auf suna precum un proto-Einsturzende, dar la momentul 1968 / 1969 nu pot decat sa fac un paralelism cu morbida Butterfly de la Can (ambele trupe preferate ale lui Blixa Bargeld).
Poate ca descrierea de mai sus sugereaza un univers "hippiot" - cu orgii, preocupari paradisiace si droguri, dar ceea ce produce Amon Duul este o intunecime germanica, care mai tarziu se va transforma in apocaliptica muzica Amon Duul II. Ce poate iesi cand 20 de tineri (se spune ca atatia au participat), majoritatea fani Floyd sau Zappa (Amon Duul au si cantat in 1968 alaturi de Mothers of Invention) isi injecteaza droguri in vene si timp de cateva zile canta incontinuu??? Anti-pop, anti-rock, anti-mainstream, izolare, halucinare... Decadenta si tinerete sunt mixate intr-un haos pe care istoria arata ca numai cei purtand numele de Amon Duul il pot genera. Daca albumul este deschis de 17 minute repetitive de noizz-prog, cu productie primitiva si un sunet de subsol greu digerabil, finalul este dus catre cote din cele mai neasteptate, ca intr-un adevarat album de kraut-rock. Amon Duul preiau o tema de film horror care in cele opt minute ale "divinei" Der Garten Sandosa im Morgentau (Gradina Sandosa in roua diminetii), se adapteaza pe nonsensul vocal, cu gemete ce oscileaza intre nebunie si orgasm. Tot aici apar de cateva ori voci identice cu cele pe care le vom regasi mai tarziu in black metal (ex. min 06:58). Piesa de final, desi cea mai scurta (2:30 min) este favorita mea. Riffuri agresive ce ma duc cu gandul din nou la Can, in lupta sonora cu o muzica ampla (wagneriana) preluata de pe un post de radio. Finalul pastreaza incertitudine.
Privita in contextul timpului, inregistrarea este singulara. Departe de a putea fi comparata cu ciudateniile vremii (Pink Floyd Ummagumma de ex.) in termeni de conceptie si valoare artistica, dupa 35 de ani albumul sta totusi in picioare prin autenticitatea sentimentelor contradictorii pe care Amon Duul le evoca - alienare, neliniste, poate chiar si entuziasm, dar mai ales degenerare. Ramane si fascinatia unei astfel de manifestari, in care tinerii se aduna si incearca sa experimenteze cat mai mult prin intermediul cantului.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
