Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Clive Nolan & Oliver Wakeman

2002 The Hound of the Baskervilles
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
The Hound of the Baskervilles (2002)

27 Aprilie 2003

de Vald Borlea

Clive Nolan & Oliver Wakeman - The Hound of the Baskervilles
Stau eu intr-o zi incercand sa scap de monotonie, si peste ce dau? Un album de care facusem recent rost si pe care-l voiam de multa vreme. Ascult si imi dau seama ca povestea e de fapt un caz al lui Sherlock Holmes scris in cea mai buna traditie politista a lui Arthur Conan Doyle (nu stiu daca scenariul e original sau e adaptare dupa autorul sus-numit). In orice caz, e un material impresionant, in stare sa provoace delectarea multora. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest album este constructia ce nu-ti da voie sa privesti piesele ca bucati izolate si nici sa-ti dai cu parerea asupra tehnicitatii instrumentale, pentru ca pur si simplu este o piesa de teatru transpusa pe muzica (ar fi pacat sa nu se realizeze si o varianta video). Sincer, nu am mai vazut o asemenea cursivitate nici la Tommy. Poate la The Wall (acuma nu fac altfel de comparatii cu vechile albume conceptuale). Orchestratiile exceptional gandite reusesc sa alunge goliciunea tehnicitatii fortate ce cam acapareaza multe trupe cu pretentii intelectuale si sa te transpuna in atmosfera de mister cu o picatura de supranatural a povestii. Structura este cea a unui musical in stilul Broadway, o poveste fara prea multe complicatii, bazata pe monologurile/dialogurile muzicale interpretate de actorii ce portretizeaza foarte bine fiecare personaj in care se regaseste cate un arhetip al romanului politist:

- dr. James Mortimer - "insider"-ul care ii ajuta pe Holmes si Watson in rezolvarea cazului, puntea de legatura intre legenda blestemului ce bantuie conacul Baskerville (cainele trimis din iad) si realitatea pericolului ce, intr-adevar, ameninta familia (uciderea brutala si misterioasa a lui Charles Baskerville, stapanul conacului)
- Henry Baskerville - tanarul mostenitor, inspaimantat de posibilitatea soartei ce i-a lovit predecesorul, aflat inca sub socul unei schimbari majore, nehotarat si instabil, bineinteles pana cand descopera un nou scop - Beryl Stapleton
- Stapleton - personajul sinistru, necreditabil, plin de secrete (membru renegat al familiei Baskerville), fascinat de curiozitatile naturii.
- Beryl Stapleton - sora si opusul vexatului personaj, gingasa creatura tinuta in intuneric si care devine (inevitabil) atrasa de Henry, ramanand insa dominata de persoana intunecata si necrutatoare a fratelui sau.
- Seldon - condamnatul (probabil pe nedrept) evadat, ce mai pastreaza o urma de inocenta coplareasca (transformata in nebunie datorita experientelor la care fusese supus) si isi gaseste in cele din urma pieirea in prezenta unor circumstante nefavorabile.

Monologurile jucate si cantate cu mult sentiment si cu profesionalism sunt unite prin naratiunea (relativ rece dar benefica pentru readucerea spectatorului pe linia actiunii) la persoana I a doctorului Watson (autocontrolul si logica fiindu-i trasaturi edificatoare), interpretat de un actor cum nu se poate mai potrivit, celebrul Robert Powell (protagonistul din Jesus Of Nazareth). Finalul aduce, bineinteles, si o demonstratie a metodelor si logicii marelui detectiv Sherlock Holmes.

Albumul se deosebeste de restul creatiilor progresive ale ultimilor ani tocmai prin punerea accentului pe expresivitate, si nu virtuozitate; uman, si nu matematic. Mult apreciatii Pain Of Salvation sau Symphony X isi mobilizeaza toate fortele spre a crea ceva cat mai complex d.p.d.v. instrumental si liric. Incercarea de a explora psihologia umana se transforma astfel intr-o teoretizare oarecum robotizata si destul de banala. Instrumentatia foarte complexa are, intr-adevar, meritul ei, dar distruge aproape tot ce inseamna sentiment. Melodicitatea si modul de concepere a instrumentatiei si partiturilor vocale de pe aceasta creatie aduc aminte de hard-rockul melodic al anilor 70-80 (Meat Loaf, Heart), iar tiparul dupa care a fost contruit de clasicele musicaluri gen "Singing In The Rain" sau "Cats".
"The case was closed"

 Elementar... !
 


01 Ianuarie 2006

Amazon.com



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina