Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Doors

1967 Doors
1967 Strange Days
1968 Waiting for the Sun
1969 The Soft Parade
1970 Morisson Hotel
1971 L.A. Woman
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Ioan Cora Doors (1967)

19 Aprilie 2003

de Ioan Cora

Doors - Doors
Inca de cand am ascultat pentru prima oara Doors am avut sentimente contradictorii. Acum, dupa ceva ani, imi dau seama ca totul se nastea din egocentismul meu excesiv. Imaginea de sex simbol a lui Jim Morrison ma facea sa consider ca Doors este doar o trupa pentru gagici pline de hormoni sau incapabile sa evadeze spiritual fara ajutorul unei inchipuiri. Genul asta de misoginism ma urmareste chiar si acum… Dar stau si ma gandesc… Eu n-am intalnit niciodata vreun tip care sa spuna ‘Sunt "fan" Doors’... Niciodata… Si uite asa ma intorc la primul meu contact cu lumea Doors… Era o terasa la mare… se asculta "Break on through"… gagicile dansau extatic… noi baietii fumam tigara dupa tigara… beam vodca Soricelul… Gesturi lascive… Si accelerari in momentul refrenului "Break on through to the other side/ Break on through to the other side..". La terminarea piesei m-am apropiat de tipa ce imi placuse cel mai mult... era pe jumatate ametita… si am intrebat-o : Ce intelegi tu prin "Other Side" ?…S-a uitat la mine ca la un carnat… si n-a mai apucat sa-mi raspunda… Incepuse "Soul Kitchen". Ritmul orgii lui Manzarek incepuse sa ma faca sa dau din picior. Era ceva cu piesa asta… Parca pregatea atmosfera intunecata de pe Crystal Ship; piesa ce m-a convins de faptul ca vocea lui Jim Morrison are ceva persuasiv…psihedelic.. Deja dansam. Pe "Twentieth Century Fox" si coverul "Alabama Song" incepusem sa ma simt in largul meu. Pasii urmau instinctul si instinctul urmarea pasii… Ajunsesem langa fantasma din acea seara. ‘Parca ma intrebasei ceva mai devreme?’ m-a acostat tipa…’ Da…Da..’ . Dar odata cu primele acorduri din "Light my fire" s-a produs o isterie generala… Aburii betiei se pregateau sa iasa… si nu le mai lipsea decat acest catalizator.

Este prima piesa cu adevarat complexa de pe acest album. Piesa pe care realizezi ca Manzarek, Krieger si Densmore nu au fost doar trupa de acompaniament pentru carismaticul Morrison. Asisti la un adevarat dialog muzical… fiecare instrument completeaza un alt instrument creand o atmosfera terifianta intunecata neajungandu-se insa niciodata la disperare. Prin "Light my Fire" s-a conturat cu adevarat stilul Doors….

La cover-ul "Back door Man (Dixon&Burnett) eram epuizat… M-am asezat pe o banca si fumam acea tigara linistitoare….Tipa era neobosita… Rochia ei hippie contrasta cu blugii mei de rocker metalist. Vodca se terminase… Si n-aveam altceva de facut decat sa o privesc fascinat, sa-i zambesc, s-o incurajez sa se apropie de mine. Speram ca voi pleca cu ea in acea seara… S-a apropiat de mine si m-a intrebat ‘Ce ai vrut sa-mi spui?’ N-am apucat sa scot un sunet… Incepuse "The End".

Piesa emblematica pentru Doors. Loc in care Morrison ne arata calitatile sale poetice purtand marca Blake. Simplitatea melodiei ma duce cu gandul la un cantec de leagan… Cel putin asa vad eu lucrurile… Ai de multe ori senzatia ca asculti o incantatie samanica (n-am ascultat niciodata asa ceva dar incerc sa-mi inchipui); o incantatie a reintoarcerii. Cele peste 11 minute ale piesei incearca sa comunice o idee ce din pacate nu poate impresiona pe cineva pasionat de Castaneda sau Eliade.

Plecasem de la terasa. Am auzit niste pasi in spate. M-am intors.
‘ Ai vrut sa ma intrebi ceva !’
‘ Da…dar acum nu mai conteaza…’


 Ce intelegi tu prin Other side?
 


25 Aprilie 2003

Recomandare online-shop


26 Aprilie 2003

Diana Mesesan

Despre Doors si cum e "sa juri pe rosu":

Stateam la coada (in fata unei fantani arteziene) si ii injuram in gand pe cei care au venit cu bidoane de 10 litri. La un moment dat au trecut pe acolo un tata si copilul ...s-au oprit, domnul si-a aprins o tigara...radeau, pareau a fi prieteni. Copilul era de vreo sase, sapte ani; nu a privit tigara nici o clipa, nu a simtit-o ca o ispita. Probabil ca era sigur ca el nu o sa fumeze, nu o sa bea, nu o sa iubeasca..."Jur pe rosu ca nu o sa ma schimb."

Ma intorc in urma cu ceva ani (nu foarte multi). Dupa indelungate rugaminti o colega a luat pe ascuns o caseta cu ceva piese Doors de la frate-sau si mi-a imprumutat-o. Wow, ce emotii! un adevarat ritual: asteptarea, noaptea, introducerea casetei, primele sunete. Au fost orele cand am avut cel mai intim contact cu muzica asta. Prima melodie era "Light my fire"...O incercare de a descrie starile de atunci ar fi minciuna:ar trebui sa reinventez...stiu doar ca am inceput sa dansez (dansul mi se parea ceva injositor pana atunci). Alabama song...betivul care scuipa, nepasarea aia sfanta, adulmecarea depravarii, amagirea ca ai aripi desi mananci printre porci, placerea ratarii....Spuneai ca The end iti da impresia unui cantec de leagan. Incerc sa imi inchipui o mama, care deschide venele copilului , pentru a-i injecta nu un simplu drog , ci otrava cea mai cumplita, sa-l abandoneze intr-un univers populat nu de fantasme psihedelice , ci de un intuneric deloc dureros....bland,ademenitor . Vocea lui Jim induce frica, tonul ala linistit cand 'spune' "father/yes son/I want to kill you" apoi tipatul... "Driver where you're taking us?" Dezorientarea se dilata. Cred ca Morrison nu doreste sa exprime propriile sentimente de frustrare, ratacire ci sa tortureze, sa experimenteze moartea prin noi. Am folosit doi termeni relativ opusi: blandete, tortura. Ce iese cand ii alaturi? Dependenta... Am ajuns la Break on through. Ma tem ca multi dintre cei care striga "to the other side" nu ar putea sa iti raspunda la intrebare...E piesa definitorie pentru anii '60 cand tinerii au hotarat sa catere niste ziduri, sa se elibereze de conventii fara a stii de ce vreau asta; o revolutie construita pe instinct. Pur si simplu "to the other side". Si uite asa au fost prinsi in iluzia eliberarii.

Odata cu trecerea timpului , incercand si alte ipostaze ale muzicii, formatii mai intunecare, m-am indeparatat de Doors...si m-am trezit intr-o zi ca aud doar o simpla chitara, o simpla voce , compozitii nu foarte bine inchegate , un Jim Morrison incantat de frumusetea lui fizica, al carui delir isi pierduse inocenta. Doors devenise doar o formatie, adica s-a pierdut tocmai ce iubeam eu cel mai mult :spiritul acelei muzici, ametelile pe care ti le oferea. Nu m-a tulburat descoperirea. Totusi ma intreb cine nu a rezistat probei timpului :eu sau muzica lor.

Copilul acela o sa fumeze peste cativa ani (putini), o sa inceapa a minti (pe sine mai ales) si va putea rade linistit de vremurile cand "a jurat pe rosu".



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina