|
Use Your Illusion I (1991)
11 Martie 2004
de Ioan Cora |
Ce paradox!? Guns n' Roses n-au fost niciodata originali, n-au impus o noua moda, vocea lui Axl Rose teribil de fonfaita te poate duce la exasperare, monotonie cat cuprinde... Si de unde atat succes in jurul anului 90? Cea mai simpla explicatie ar fi difuzarea pana la saturatie pe MTV si radio. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Toata aceasta masinarie de hard rock s-a miscat in jurul unor muzicieni profesionisti. Cand vorbim de succes comercial in rock nu putem trece cu vederea unele calitati ce tin de tehnica si idee muzicala. Iar Guns n' roses a avut parte de niste muzicieni capabili si idei muzicale cinstite. Capabili si cinstiti ca niste pistoale si trandafiri. Din pacate nu ma pot avanta mai mult. Pe scurt, fara sclipiri de geniu si muzici care sa te ridice in picioare.
De ce nu sunt originali? Pe absolut toate piesele simt amprenta Rolling Stones. Si uneori chiar a "batranului" Alice Cooper (invitat de altfel pe piesa "The Garden"). Si pe langa chestia asta le lipsea si virilitatea inaintasilor. Chiar asa si spuneam despre ei la vremea respectiva. Guns, Motley Crue si Cinderella sunt trupe pentru gagicile "suficiente". Si nu inghiteam deloc trupa asta. Si atunci de ce o ascultam? Toti rockerii pe care i-am cunoscut la vremea respectiva spuneau acelasi lucru la unison: Guns N' Roses is for pussies. Si toti aveau in casa (inclusiv eu) unul sau mai multe albume cu ei. Si nu de putine ori se intampla sa le si ascult. Sa fi fost de vina acel tip de salbaticie reciclat al anilor 60? Inclin sa cred ca da. Era un surogat pentru ascultatorii de heavy metal si metal extrem si o nebunie pentru ascultatorul de ocazie. Un surogat cu nuante de simulacru...
Sunt cateva melodii ce pot fi tratate la modul decent prin prisma standardelor hard rock. Si aici ma gandesc in primul rand la ultima piesa de pe album (a 16-a) "Coma". Obiectiv vorbind, avem de-a face cu cel mai bun moment Guns scos in intrega cariera. Riffuri, efecte, o tema melodica plina de consistenta si nu in ultimul rand un Axl Rose ce nu-ti da senzatia ca se screme pe tronul regelui... nu se screme prea tare. Pe inceputul piesei as fi jurat ca ascult Black Sabbath. Ce ar mai fi? "Dust and bones". Un rock n roll cinstit si atat. "Live and let die" un cover McCartney. Si numeroase solouri marca Slash ce pigmenteaza in mod fericit intregul album. Altceva? Aaaaa ... era sa uit tocmai piesa pe care au plans toate fanele Guns : "November rain". Nostalgic vorbind, avem de-a face cu un moment pe care doar Axl Rose mai poate plange. Il vizualizez ascultandu-si propriul epitaf: Cause nothin lasts forever/and we both know hearts can change. Restul pieselor, poate unele mai bune decat cele mentionate de mine, se pierd in monotonie. Cele 16 piese de pe Use your illusion I par din ce in ce mai lungi la fiecare reascultare... si uneori chiar mai multe. Asta a fost pretul platit de trupa comercialului in dauna posteritatii. Ce mare album de rock ar fi iesit din combinatia celor doua iluzii I+II.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|