 |
Brave Murder Day (1996)
14 Februarie 2005
de Ioan Cora |
Se intampla ca un cumparator avizat de muzica sa isi selecteze aria de achizitii pornind doar de la coperta. Cand vezi o poza cu o pasare in stare de putrefactie si un logo pe masura, mintea iti fuge spre genurile conexe: gotic, doom, death, black. Brave murder day este o salata formata din cele patru ingrediente. Nu se pune problema de spice-uri. Monotonia si minimalismul compozitiilor lasa senzatia de nesarat si nepiperat. Putem marsa pe ideea unei necondimentari intentionate, dar minimalismul albumului converge mai mult catre simplism si lipsa de idei muzicale, decat catre un demers de tip mecanism postmodernist.
Blackheim (chitara, bas), Fredrik Norman (chitara), Jonas Renske (voce, baterie?) si invitatul special Mike Akerfeldt (Opeth) formeaza “echipa” care a participat pe cele sase piese ale albumului. Semnul de intrebare de la Jonas Renske nu este intamplator. Ceea ce se aude pe album seamana mai mult cu un drum machine iar daca se pune problema interventiei umane, nu e vorba de una prea fericita. Lasand la o parte calitatile instrumentistilor de la Katatonia, ramanem cu ceea ce la vremea respectiva a purtat denumirea de muzica depresiva. La fel ca muzica, si depresiile evolueaza in timp.
Prima piesa Brave, cu o durata de peste zece minute, se incadreaza perfect pe tiparul intregului album. Un “mars” de tipul 1, 2, 3, 4 intrerupt destul de rar de interventiile chitarii si “bulversat” de vocea Opeth (cu siguranta cel mai pitoresc element de pe album). Pe Murder (2) se incearca o anumita variatie dar fara nici un rezultat notabil. Este evidenta limitarea tehnica a trupei. Paralela cu My Dying Bride devine inevitabila. Dar la ei lipsa vituozitatii era compensata de idei mai consistente si de charisma vocalului. Day (3) prezinta dezastrul. Piesa cea mai slaba de pe album. Piesa in care trupa renunta la sunetul greu si la vocea death si ramane cu … nimic. Carentele interpretative (ma repet), lipsa notiunilor de armonie (de unde si sunetul “gol”) si sectia ritmica (sub orice critica) au nascut o parodie. O susanea metalica.
Brave murder day a fost (si este) considerat de unele medii rock un album clasic al genului. Motivele acestei clasificari trebuie cautate in ratiuni comerciale sau in capacitatile ascultatorului de a vedea dincolo de muzica mai mult decat este cazul. Focurile de artificii sunt percepute de diverse persoane ca fenomene OZN. Si asta nu mai mira pe nimeni…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
