Interesat de alte sectiuni?
 Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Pop & Rock
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri
|
|
 |
Deunazi vorbeam cu un var de-al meu extaziat de ManOwaR, mai exact de ultimul "super - album" Warriors of the world! Printre altele a spus si ca Battle hymns e “o porcarie”... CUM sa emane asa ceva?!?! Si mai are si 14 ani, varsta la care ManOwaR apar drept zeitati! Cum naiba sa-i explic eu ca e invers cu albumele?! M-am apucat sa scriu prezentarea sperand ca o sa vina mai usor argumentele. Mii de tunete... nu exista nici un argument!
Pe la 13 - 14 ani ascultam Battle hymns destul de des. Ma pregateam pentru examenul de admitere si tot timpul imi propuneam sa rezolv cate o problema tot atat de repede cat timp Joey de Maio canta William’s tale. Nu de alta, dar piesa de titlu, imediat urmatoare, reclama intreruperea oricarei activitati si implicit abandonarea efortului matematic. Battle hymns va fi, cred, unul dintre albumele la care voi reveni cu placere, ca la o actualizare a unor stari direct cunoscute si agreate, de ce nu, numai de mine… Ori de cate ori o sa-l reacult, o sa-mi placa Dark avenger (o piesa excelenta si acum) si poate ca voi canta Battle hymn. Ma entuziasmez dupa interludiu (“And still no space and time / We'll catch the wind”), cand intra tobele cu sunetul spart. Bateristul era pe atunci polonezul Donnie Hamzik. Reluarea piesei, strigatul de razboi al lui Eric Adams suprapus pe dezlantuirea lui Ross (unul dintre cele mai bune solouri ale sale)... introul de tobe are rolul unui tragaci psihologic.
Doar eu?! Probabil ca nu… dar nu multi isi vor aminti de acest album peste ani. E un album imatur, mediocru inregistrat, iar Eric Adams canta fals pe alocuri. Putin important!… E vorba de ManOwaR. Nu prea gasim cautari si improvizatii la primul disc. Pe album se gaseste totusi ceva ce poate fi apreciat la ManOwaR ca entitate – faptul ca au stiut ce vor inca de cand s-au apucat de cantat. Iar de-a lungul carierei au perfectionat ideea initiala: “I hear the sounds in a metal way!”. Cele opt piese cultiva cu obstinatie o forma de “ideologie rock”, incat cei patru tineri chiar te conving pe alocuri de seriozitatea si valabilitatea propriului demers. Pana si prezenta marelui actor Orson Wells, invitat special pentru interpretarea partii narative din Dark avenger, completeaza acest tablou si te atrage in certitudinea micro-universului. Atributul “sincer” nu este prea deplasat, pentru ca cei patru rockeri au dat tot ceea ce au stiut ei mai bine, convinsi fiind de importanta propriului mesaj si nepremeditand prea mult. Oricum, in 1982 nu li se acorda prea mult credit unor vikingi rock’n’roll cantandu-si “the right to conquer every shore”.
Se vad stangacii, clisee imprumutate… iar Battle hymns este singurul album ManOwaR pe care se simt influente ale altor trupe (Kiss in Shell shock si mai ales in Metal daze, Black Sabbath in Dark avenger, ceva glam rock’n’roll in Fast taker si bineinteles Judas Priest in piesa omonima - Manowar). Eric Adams il imita destul de mult pe Paul Stanley, standardul vremii in State in materie de impact rock. Dar toate aceasta, normale de altfel, nu diminueaza cu nimic din soundul ce va purta numele ManOwaR, care impregneaza albumul de la cap la coada. Daca primele patru piese sunt orientate catre heavy rockul obisnuit, cu tenta rebela (un minus pentru versurile din alt context ale piesei Shell shock), fata B a vinilului ne rezerva adevarata pornire a auto-glorificarii – Manowar, Dark avenger si Battle hymn. Joey de Maio nu se abtine de la o sesiune de masturbare a basului (William's tale), desi, la prima manifestare de acest soi, ne ofera si noua posibilitatea de a participa la propria sa fantezie, interpretand o preluare dupa Rossini.
Judecand retrospectiv, cu oarecare simpatie fata de aceasta trupa a copilariei, cred ca numai ManOwaR erau in stare sa fuzioneze subcultura biker-ilor cu obsesiile mitologiei germanice… sa incalece pe motociclete (Death tone) si sa ajunga direct in Valhala (Battle hymn)! Hmm… fantezie, avant, tinerete, siguranta… aceasta este o cheie pentru Battle hymns. Ma uit zambind la ultima reclama Connex cu bunica purtand tricou ManOwaR si bunicul hanorac cu White Zombie… parca m-ar amuza sa ajung si eu astfel, jucandu-ma cu nepotii si ascultand alaturi de ei ManOwaR!
…By moonlight we ride
Ten thousand side by side…
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|
