Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact


Love

1967 Da Capo
inapoi la pop & rock

Interesat de alte sectiuni?
Interviurile Muzici si Faze
Rock romanesc
Progresiv & Experimental
Metal, Punk si subgenuri


Pop & Rock

Al Stewart
Alan Parsons Project
Alice Cooper
Amazing Blondel
Aphrodite's Child
Apoptygma Berzerk
Arthur H
Beatles
Bob Dylan
Byrds
Cat Stevens
Clive Nolan & Oliver Wakeman
Cream
David Ackles
Deep Purple
Deine Lakaien
Dire Straits
Don "Sugar Cane" Harris
Don McLean
Donovan
Doors
Eclection
Electric Light Orchestra
Eric Capton
Fairport Convention
Family
Fotheringay
Gryphon
High Tide
Hot Tuna
Incredible String Band
Iron Butterfly
James Gang
Janis Joplin
Jean-Michel Jarre
Jefferson Airplane
Jefferson Starship
John Mayall
Jonathan Kelly
Joni Mitchell
Judy Collins
Led Zeppelin
Live
Lou Reed
Love
Madonna
Malcolm McLaren
Matthews Southern Confort
Meat Loaf
Melanie Safka
Metric
Moody Blues
Mugison
Nick Cave
Nick Drake
Nico
Nigel Kennedy
Noir Desir
Patti Smith
Pavlov's Dog
Peter Hammill
Phil Collins
Phil Ochs
Police
Queen
Radiohead
Ravi Shankar
Rolling Stones
Roxy Music
Sandy Denny
Scorpions
Seals & Crofts
Shakti
Siena Root
Simon & Garfunkel
Slap Happy
Steeleye Span
Stephen Stills
Steven Seagal
Stone the Crows
Suzanne Vega
T. Rex
Ten Wheel Drive
The Cranberries
The Darkness
Tim Hardin
Tom Paxton
Tom Waits
Traffic
Trees
U2
Uriah Heep
Van Morrison
Velvet Underground
Voltaire
Whitesnake
Winger
Wings
Yat-Kha (Tuva)
Mihai Plamadeala Da Capo (1967)

29 Aprilie 2003

de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN

Love - Da Capo
Love este unul dintre grupurile timpurii ale Los Angeles-ului, lansat inaintea aparitiei unei asa zise scene muzicale a San Francisco-ului. Membrii sai componenti sunt: Arthur Lee – chitara, voce, pian, acordeon, percutie, orga; John Echols – chitara; Bryan Maclean –chitara, voce; Ken Forssi – bas; Michael Stuart – percutie; carora aveau sa li se alature Alban "Snoopy"Pfisterer si Tjay Cantrelli.

Primul Love are un sunet intre Byrds si Beatles, fiind un mix intre rock-ul britanic si West Coast. Si daca am pomenit de Byrds, trebuie spus ca Love s-au lansat inaintea lor precum si a altor trupe ale Los Angeles-ului cum ar fi Sonny And Cher sau Raiders. Faptul de a fi aparut "mai devreme" explica partial de ce au functionat in underground, neajungand niciodata capi de serie. Muzica lor este remarcabila, iar albumul Da Capo, care face obiectul articolului de fata, reprezinta un moment de varf intre realizarile lor.

"Stephanie Knows Who" deschide LP-ul intr-o nota de atac ce nu exclude complexitatea compozitiei. Pretentios lucrata, ca intregul album dealtfel, piesa are un farmec aparte ce rezida din cautarea unui sunet simfonic-rock direct de la sursa. Marile momente ale genului nu se produsesera inca, asa incat artistul era nevoit sa experimenteze pentru a-si atinge dezideratul. Sunetul ramane in sfera rock-ului, influentele Coastei de Est facandu-se puternic simtite.
"Orange Skies" este una dintre putinele piese din repertoriul formatiei care nu au fost compuse de Lee. Autorul ei, Maclean, mai participa pe acest album la compozitia piesei de mari proportii, "Revelation", ce ocupa in intregime fata a doua a LP-ului. Cultivarea unei stari de nostalgie este o caracteristica a perioadei de creatie pe care o parcurge Love in momentul Da Capo. "Orange …" dezvolta aceasta latura prin etalarea unui ton general de mare sinceritate si o linie vocala in registrul flautului care preia o parte din melodie.
"!Que Vida!" reprezinta piesa cea mai directa, care prin comprimarea la maximum a temei principale, a celor secundare si a improvizatiei capata o densitate aparte. Datorita folosirii percutiei mai degraba ca metronom decat ca instrument ritmico-solistic, auditia sa, ca a intregii creatii a trupei nu necesita un efort sporit de receptare. Finalul ofera "The Castle" , conceputa ca balada folk-rock, ofera surprize atat la nival armonic, printr-o modulatie stranie, cat si ritmic prin ralentando-urile si accelerando-urile care puncteaza momentele de maxim dramatism. Nu lipseste nici insertul unei teme hispanice interpretate pe chitara acustica.
"She Comes in Colours" este realizata in aceeasi maniera cu "Orange Skies". Vocea , flautul si orga urmaresc linia melodica pe care "si-o paseaza" in functie de progresia starii emorionale propuse.

Piesa de rezistenta a albumului (si a intregii cariere) este "Revelation". Aici, precum Byrds (in "Eight Miles High"), Vanilla Fudge (in "Break Song") sau Iron Butterfly (in "In-A-Gadda Da-Vida"), Love foloseste un spatiu larg pentru demonstrarea calitatilor conceptual-interpretative. Sunetul heavy trimite cel mai mult spre Iron Butterfly. Pe parcursul piesei isi gasesc locul momente de blues-rock, de hard si chiar psihedelice. Solo-urile instrumentale, in special cele ale chitarii, dialogurile, sau improvizatia colectiva fac obiectul unui discurs muzical interesant. Vocea aminteste pe alocuri de Eric Burdon.

Love reprezinta una dintre acele formatii care au avut ceva de spus, dar al caror sunet nu a reusit sa treaca dincolo de conventional, in ciuda unor cautari constante. Muzica lor este "cinstita", putand fi remarcata pentru farmecul sau.

 Tu ai ceva de spus?
 


01 Ianuarie 2006

Recomandare online-shop



Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina