|
Five Leaves Left (1969)
06 Iunie 2002
de Ioan Cora |
Acest cantautor este, poate, cea mai mare surpriza muzicala ce am trait-o in ultima vreme. Cand toata lumea vorbeste doar de Dylan, Cohen sau Donovan e de-a dreptul frustrant sa descoperi ca ai fost intr-un fel "furat" de dreptul de a explora si alte genii muzicale. Poate ca am mers prea departe… Nu! Nick Drake nu este neaparat un geniu… dar muzica lui ma face uneori sa spun asta. De fiecare data cand descopar o trupa sau un cantaret din anii 70 imi place sa cred ca in acel moment am devenit o persoana privilegiata… o persoana ce se poate refugia in propria descoperire. Poate ca teama de a fi egoist ma face sa scriu aceste randuri…
"Five leaves Left" este primul din seria de trei albume ce constituie intreaga cariera muzicala a lui Nick Drake. Si poate ca este cel mai putin deprimant. Singurul lucru ce mascheaza aceasta stare de spirit este, poate, entuziasmul tineretii sau credinta lui Nick cum ca muzica sa ar putea schimba oamenii. Bineinteles ca acest lucru nu s-a intamplat… Multi dintre fanii lui Drake au asociat aceasta lupta cu ultima carte citita de cantautor: Mitul lui Sisif de Camus. Opinia mea este ca aceasta asociere este o pura speculatie. Nu trebuie uitat ca Albert Camus a publicat acest eseu impreuna cu o disertatie despre Kafka. Iar intre viziunea lui K si a lui Drake nu cred ca se poate face o paralela.
Poate doar ideea ca suntem vizitatorii propriului trup sau ca suntem, fara sa stim, actorii propriei vieti sa-l aproprie pe Drake de Sisif sau de K. Iata ce spune Nick intr-una dintre cele mai frumoase piese din aceasta bijuterie muzicala:
Life is but a memory Happened long ago Theatre full of sadness For a long forgotten show Seems so easy Just to let it go on by ‘till you stop and wonder Why you never wonder.
"Five Leaves Left" este un album eminamente acustic. Chitara acustica... Pian Congas Bas… totul suna atat de natural... atat de viu. Este suficient sa te lasi purtat pe aripile muzicii si vei intra intr-o lume melancolica ce parca a reusit sa elimine notiuni ca: abuz, violenta, ura si invidie. Primele auditii m-au facut sa cred ca albumul este prea monoton. Daca eram neatent, niciodata nu reuseam sa-mi dau seama daca a inceput o alta piesa sau este tot cea ascultata cateva momente mai devreme. Cu timpul, insa, toate piesele au inceput sa capete contur si, chiar sa apreciez sunetul chitarii lui Drake. Absenta sunetului chitarii electrice nu mi s-a parut niciodata atat de reconfortanta ca pe acest album. Si cand apare vioara totul capata, deja, dimensiuni patetice. Si pentru ca tot vorbeam de lumi sau viziuni ce ti le poate crea muzica… De fiecare data cand ascult "Five Leaves Left" ma gandesc la scenele cu papusarul din "Being John Malkovitch". Ma gandesc mai ales la acea scena , in care artistul papusar creeaza o scena absolut magnifica… doar pentru EL si pentru papusa lui. Nick Drake ne-a oferit posibilitatea ca pe langa el si chitara lui sa participam si noi….Asa cum suntem buni sau rai. Ma intreb: Daca suntem rai… va reusi Nick sa ne schimbe? Eu cred ca DA.
01 Ianuarie 2006
Recomandare online-shop
|