Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact

Mihai Plamadeala Consideratii...

16 Februarie 2004
de Mihai Plamadeala, muzician NOMEN EST OMEN

In rock-ul romanesc, dupa ce s-a spus tot ce era de spus, au ramas o multime de lucruri nerostite. Pana in 1989, cei care erau numiti (cateodata recunoscuti) rockeri descindeau fie din scolile de muzica, fie din masa iubitorilor acestui gen.

Cei din prima categorie, stiind in principiu sa cante, atunci cand aveau ocazia, abordau si alte genuri, cateodata total diferite (chiar antagonice luand in consideratie polaritatea dintre muzica usoara si progressive). De asemenea, muzica lor se asemana uneori pana la confundare cu cea din afara granitelor si aici se disting pe de o parte preluarile involuntare, pe cealalta parte plagiaturile. Atitudinea "academistilor" era in principiu nonartistica, acestia fiind in numeroase cazuri, executanti, mercenari, lautari, adica meseriasi si nimic mai mult. Strungarul face piese din lemn sau metalice (ca si unii rockeri duri), muzicianul sinucis metafizic executa piese muzicale. Difera doar obiectul de activitate, mentalitatea este aceeasi.

Fan – ul devenit rocker, iubeste muzica de care incearca sa se apropie. El este mai sincer, adeseori si mult mai simplu, dar se afla intr-o continua si permanenta lupta cu  propriile limite. Muzica sa va fi mimetica, insa va trece in mod obligatoriu prin filtrul propriului mod de intelegere a acesteia. Este putin probabil sa-i intalnim pe fanii - muzicieni in afara ideilor rock (aceasta se va intampla doar in cazuri izolate).

O subcategorie total distincta este reprezentata de cei care au pornit pe o cale muzicala academica, de care au reusit sa se desprinda la timp (este vorba de un timp subiectiv). Nu de putine ori, repetentii de prin scoli de muzica (chiar de nivel superior), au facut figuri frumoase in muzica rock. Stiind suficienta muzica incat sa poata ajunge unde doresc (inclusiv sa avanseze valoric) si neavand personalitatea zdrobita & caracterul distrus, cei din zona citata au libertatea cea mai mare de a se exprima artistic. O comparatie potrivita cu literatura ar fi cea dintre personajul descris si Huckleberry Finn (al lui Mark Twain), care penduleaza intre lumea civilizata a lui Tom Sawyer si cea dominata de superstitii si nestiinta a "negrului Jim". Plasarea la o limita a societatii iti ofera sansa unei imagini de ansamblu.

In lumea "habar-nistilor" basistii provin din chitaristi ratati. "E mai usor sa te descurci pe doar patru corzi …" (+ multe alte imbecilitati). La polul opus, cei mai buni basisti din rock-ul nostru sunt la baza violonisti (violisti, violoncelisti, contrabasisti). In trupele proaste, bateristul este intr-o competitie stransa cu basistul pentru titlul de cel mai slab om al echipei. Si daca de cele mai multe ori, batalia e pierduta de basist, bateristul isi rezerva (in multe cazuri) dreptul de a fi prostul formatiei. Dealtfel el a ajuns la tobe pentru ca nu stie sa cante. In trupele valoroase, segmentul ritmico armonic impinge trupa inainte. Peisajul este completat de maretia solistului vocal (sau de nimicnicia lui) si de gradul de rautate pozitiva al chitaristului. Cand apare un "clapar’, el vine din lumea (semi)academica spre a consolida suportul valoric si va avea mari probleme in a se integra in formatia preexistenta lui. Daca vor putea (in special bateristul) il vor folosi fara a-i conferi statutul de membru cu drepturi depline.

Dupa 1989, brand-ul a devenit din ce in ce mai important, ecuatia fiind simpla: cu cat se investesc mai multi bani (de catre cine-i are sau reuseste sa faca rost de ei), cu atat mai apreciata va fi trupa. Nu e nevoie decat de un refren idiot si niste figuri pe placul multimilor, mai departe totul fiind preluat de prestatorii de servicii din industria muzicala.

Singurul fapt fericit din muzica noastra rock sunt exceptiile. Cele cateva exceptii numarabile pe degetele de la o mana, daca suntem optimisti de la doua …

 

 



Alte editoriale
03 Mai 2007
10 albume esentiale de Ioan Cora
22 Februarie 2006
Dupa douazeci de ani - Master of Puppets de Ioan Cora
19 Decembrie 2005
De la neolitic la era digitala de Horia Diaconescu
23 Septembrie 2005
500 de Mihai Plamadeala
18 Octombrie 2004
Despre trepte de Mihai Plamadeala
26 Ianuarie 2004
De la ''cireasa de pe tort'' la ''zambila infipta in branza'' de Mihai Plamadeala
05 Ianuarie 2004
De la ''rezistenta'' prin rock la rockul ''de consum'' de Mihai Plamadeala
22 Decembrie 2003
Cine sunt fanii de ieri si de azi? de Mihai Plamadeala
08 Decembrie 2003
Rock-ul romanesc intre trecut si viitor: relatia artist-public de Mihai Plamadeala
24 Noiembrie 2003
Clasa de muzica de Mihai Plamadeala
10 Noiembrie 2003
Rock-ul inexistent de Mihai Plamadeala
27 Octombrie 2003
Am fost acolo si stiu de Mihai Plamadeala
13 Octombrie 2003
Partitura bateristului de Mihai Plamadeala
29 Septembrie 2003
Isi aminteste cineva de Vera Lynn? de Mihai Plamadeala

Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina