Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact

Omul domesticit de muzica...

25 Martie 2004
de The Sad and the Meek (manelesux@yahoo.com)

Am o problema cu pluralul. Sa ma explic.

1. Exista o perioada in viata unui cuplu, incepe in preajma nuntii, cand se practica o intensa socializare de perechi ordonate in sens matematic... Inainte sa merg mai departe, da, generalizez. Nu vreau sa aud ca nimic nu se poate generaliza, cine a facut macar un seminar de statistica stie la ce ma refer. Exceptiile sa se abtina. Intervalul de incredere e suficient de bun. Revenind, ce ziceam. Cuplurile tinere se viziteaza, isi dau intalniri. Se discuta. Intotdeauna la plural. Cand mai veniti pe la noi, cand ne ducem cu cortu, noi avem o problema, voi ce problema aveti. Noi o sa facem asta, voi de ce nu o faceti. Si nici macar nu e nevasta cea care face abuz de plural, vine de undeva mai de sus. Sau mai de jos, nu pot preciza. Cand unul din cei 4,6 sau 8 participanti se cere la baie, exprimarea lui risca sa zgarie urechea: Eu tre sa ma pish. Daca ar zice: unul dintre noi tre sa se pishe, ar trece neobservat ca o politete de rutina, ceea ce arata ca nu vulgarul "pish" deranjeza, ci singularul. Asa insa, ceva se torsioneaza, un membru de pereche ordonata se disloca, celalalt ramane descoperit. Daca au suficienta tarie de caracter, cel care s-a cerut la baie va spune Continuati fara mine, iar celalalt va readuce discutia pe linia de plutire cu un plural bine plasat, Sa vedeti la ce ne gandeam zilele astea. Prima socializare de acest fel e cu nasii, a doua cu socrii, dupa care lucrurile capata inertie si se contureaza trendul statistic. Totul se termina abrupt cand una din perechi devine triplet, cand din doua perechi se face un produs cartezian sau alte catastrofe matematice.

2. Ieri coboram pe Republicii la vale. A fost ceva meci, Steaua am uitat versus cine. Se terminase meciul, grupuri de 4-5-6 studenti ieseau de prin barurile cu televizoare. Muie Steaua, zice cineva si apuca sa dea coltul. Din spate aud o vorba care ma pune pe ganduri: Mai aveam nevoie de 3 puncte. Altcineva: Avem atacul slabit, nu putem sa facem nimic asa. Ne trebuia un transfer bine gandit. Cred totusi ca data viitoare rezolvam. Eram gata sa cred ca in spatele meu era Gigi Becali. M-am intors si nu era. Doar un grup de microbisti omogenizati sub streasina pluralului. Mi-am amintit de fostul meu coleg de camera si de intalnirile pluraliste cu bere pe care le organiza in preajma marilor meciuri de campionat. Odata s-a nimerit pe-acolo si un dinamovist care i-a semnalat taios sa nu mai vorbeasca cu Noi pentru ca si Ei era pe-acolo. Un fan Paradise Lost ar putea zice ca De cand am schimbat stilul ne-am dezamagit pe noi, fanii, si daca nu mai avem nimic de zis ar trebui sa ne desfiintam ca trupa sau macar sa ne schimbam numele.

3. Cristian Tudor Popescu vorbea odata despre "oamenii care este". Sabin Gherman punea vina in carca regatzenilor. Dincolo de valoarea de tic verbal, n-am inteles niciodata daca o expresie ca "prietenii ma iubeste" denota complexitatea singularului sau valoarea unificatoare a pluralului.

4. Englezii au un singur "you". Cu asta s-au spalat pe maini de ceva necazuri. Francezii se straduie sa dea o valoare similara lui "vous". Tin minte traducerile din Jules Verne: "Hector Servadac, va voi urmari pana la capatul zilelor si va voi distruge!" Sau traducerile din Brussolo de la Editura Valdo: "Rosebud, imi voi face poftele cu dumneata si dupa aceea va voi manca creierii!"

5. Si cu asta am terminat cu fazele si am ajuns la muzica. Ma gandeam la Manowar ca la o trupa doldora de plural (sau singular colectiv). Lucru usor bizar avand in vedere ca role model-ul trupei, Conan, era un singuratic. Ar mai fi Exploited (sau orice trupa punk) doar ca ei au mai mult them decat we. Them, the bastards! Oricum, am impresia ca am descoperit trupa cu cele mai multe pluraluri: Goddess of Desire. Am la indemana albumul Let US win the war, cadou de la Mad and Sick ESVC, "de ziua NOASTRA".

WE're dressed in black studs and leather, not in shorts or colored sweaters, WE bang OUR heads TOGETHER, it makes US feel better, WE believe in metal, WE believe in metal, I (?!) believe in metal!
(Glory in metal)

Destroy all WE can and if WE find any priests, WE sacrifice THEM to the beast, WE strip THEIR flesh and eat it, What a feast! WE won the battle, WE always prevail, WE crush OUR enemies, and satan, OUR master, WE hail.
(Battleground)

The sodomy is OUR sacrament, WE love priests for THEIR excrement, So WE cut the scrotum of A(?!) priest and feed it gently to hEll's beast. For the master WE have knelt, Angel scrotums on OUR belts, Watch THEM leak!
(Satan's ugliest)

6. Revenind, ce ziceam. Rasfoiam cartea lui Andrei Cornea, Penumbra (Polirom) si regaseam frustrarea pluralului. Cartea a fost scrisa, rescrisa sau ceva de genul asta in preajma rebeliunii din 89 (publicata in 91 in prima editie). Umbra revolutiei si teoria conspiratiei momentului explica oarecum stilul lui Cornea, apropiat de al trupelor punk, cu prea mult THEM, the bastards. Cornea, fiind totusi un om de litera si nu un mustang cu creasta, pune problema in clasica maniera selfvictimizing a filosofilor romani umiliti de cenzura. Oricum, Cornea face acolo o interesanta pledoarie a privatizarii (tic verbal post89) filosofiei, ca extensie a privatizarii artelor. Mai departe, traseaza o delimitare clara intre privatizare si domesticire si atrage atentia asupra pericolului domesticirii. Si pe toate astea le argumenteaza cu trimitere la arta care a trecut de pe piedestaluri si peretii bisericilor in casele oamenilor. Ori eu tocmai in asta vad domesticirea. "Nu cunoastem decat ceea ce putem imblanzi", zicea Micul Print (cred).

Animalul domestic este cel mai mare divizor comun al tuturor indivizilor din specia sa. Domesticirea este singura metoda de a transforma animalul in factor de productie, plasandu-l precis pe curba utilitatii. Domesticirea este un efort colectiv in scop colectiv, astfel incat resursa sa poata fi distribuita dupa domesticire la toti indivizii. Privatizarea este cu totul altceva, un efort de ingradire a propriilor resurse (nu neaparat izolare) si o gestiune atenta a trocului de resurse.

Socrate punea la indoiala abilitatea majoritatilor de a lua decizii spre propriul bine. Incurajand muzica pluralului, aducem muzica la o forma canonica, un divizor comun, poate nici macar cel mai mare. Daca ajungem sa cunoastem bine acest tip de muzica, nu inseamna ca am devenit mai destepti (cuvant prost ales), ci ca am redus-o la dimensiunile cotetului pe care i l-am construit cu acordul primariei. Din fericire, credem ca, asa cum exista domesticire fara privatizare, exista si privatizare fara domesticire. A construi un tarc in jurul animalului nu inseamna domesticire. In fapt, nici macar nu e nevoie de tarc, e suficient sa stii de la ce izvor se adapa animalul, sa mergi in fiecare dimineata sa il pandesti printre ramuri. Daca exista divizor comun, trebuie ca este si un multiplu comun. Privatizarea obliga oricum la urmarea unor reguli, ea este garantata doar de context, nu de o hotarare individuala. Muzica privatizata inseamna oricum resursa si troc. Muzica trebuie sa fie comercializata ca sa circule si sa depaseasca stadiul de valoare masturbatorie pentru artist. Nu ne putem pune cu asta si din pacate fandomul muzicii rock tocmai cu asta incearca sa lupte. Ceea ce putem si trebuie e sa ne abtinem de la a o aduna gramada intr-un ciorap, sub pat, intre limitele unui camp vizual fixat de nevoi. Putem sa ne abtinem de la a transforma muzica in factorul de productie a unor nevoi semifabricate si prost ambalate, vandute in vrac cu rabat de sezon. Nu e o tragedie ca se comercializeaza cesti de cafea care au pe ele abtibilduri cu Cradle of Filth. E o tragedie cand ascultatorul de rock devine un abtibild. Nu e o tragedie sa cumperi un papagal. Devine o tragedie cand incerci sa il inveti sa salute musafirii si sa-si faca nevoile numai in ceasca cu abtibild pe ea. Cu Cradle of Filth.

Recitind cele de mai sus, observ ca am lasat loc fara sa vreau unor interpretari superficiale. Ca sa restrang sfera interpretarilor, ma vad nevoit sa mai fac o precizare lamuritoare: omul domesticit de muzica este la fel de daunator ca si muzica domesticita de om. Cele de mai sus nu se refera nici la manele, nici la latino si nici la nu-metal, nici la poseri, nici la fakeri, ci la VOI!

Noi, manelesux si The Sad and the Meek ESVC.
22.03.2004


My Great Web page

Alte articole

Carti & Audiobooks
08 Februarie 2006 Doru Ionescu, Timpul chitarelor electrice (Humanitas, 2006) de Mihai Plamadeala
15 Octombrie 2003 Nichita Stanescu - Cartea vorbita de Horia Diaconescu
29 Mai 2003 Constantin Noica (dublu CD) de Ioan Cora

Cronica de film
04 Mai 2004 "Eloi, Eloi, lama sabactani"... despre The passion of the Christ de The Sad and the Meek

Muzici si anateme
17 August 2009 Asteptandu-l pe Lemmy (I) de Ioan Cora
10 Februarie 2006 Celelalte Cuvinte, Nichita si un pic de metafizica de Bogdan Cioc
07 Iulie 2004 Intalnirea cu Andrei Serban de Constantin Dumitrescu
11 Aprilie 2004 Dumnezeu? Biserica? Poate... de Miron Brezuleanu
21 Octombrie 2003 Confuzii, frustrari si o picatura de Manson de The Sad and the Meek

Topuri
06 Ianuarie 2019 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2018 de Muzici si Faze
13 Ianuarie 2018 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2017 de Muzici si Faze
09 Ianuarie 2017 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2016 de Muzici si Faze
02 Ianuarie 2016 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2015 de Muzici si Faze
04 Ianuarie 2015 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2014 de Muzici si Faze
04 Ianuarie 2014 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2013 de Muzici si Faze
12 Ianuarie 2013 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2012 de Muzici si Faze
03 Ianuarie 2012 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2011 de Muzici si Faze
07 Ianuarie 2011 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2010 de Muzici si Faze
26 Decembrie 2009 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2009 de Muzici si Faze
05 Ianuarie 2009 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2008 de Muzici si Faze
28 Decembrie 2007 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2007 de Muzici si Faze
30 Decembrie 2006 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2006 de Muzici si Faze
09 Ianuarie 2006 TOPUL MUZICII ROMANESTI - 2005 de Muzici si Faze
01 Ianuarie 2005 TOPUL ROCKULUI ROMANESC de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu

Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina