 |
 |
Omul domesticit de muzica...
25 Martie 2004
de The Sad and the Meek (manelesux@yahoo.com) |
Am o problema cu pluralul. Sa ma explic.
1. Exista o perioada in viata unui cuplu, incepe in preajma nuntii, cand se practica o intensa socializare de perechi ordonate in sens matematic... Inainte sa merg mai departe, da, generalizez. Nu vreau sa aud ca nimic nu se poate generaliza, cine a facut macar un seminar de statistica stie la ce ma refer. Exceptiile sa se abtina. Intervalul de incredere e suficient de bun. Revenind, ce ziceam. Cuplurile tinere se viziteaza, isi dau intalniri. Se discuta. Intotdeauna la plural. Cand mai veniti pe la noi, cand ne ducem cu cortu, noi avem o problema, voi ce problema aveti. Noi o sa facem asta, voi de ce nu o faceti. Si nici macar nu e nevasta cea care face abuz de plural, vine de undeva mai de sus. Sau mai de jos, nu pot preciza. Cand unul din cei 4,6 sau 8 participanti se cere la baie, exprimarea lui risca sa zgarie urechea: Eu tre sa ma pish. Daca ar zice: unul dintre noi tre sa se pishe, ar trece neobservat ca o politete de rutina, ceea ce arata ca nu vulgarul "pish" deranjeza, ci singularul. Asa insa, ceva se torsioneaza, un membru de pereche ordonata se disloca, celalalt ramane descoperit. Daca au suficienta tarie de caracter, cel care s-a cerut la baie va spune Continuati fara mine, iar celalalt va readuce discutia pe linia de plutire cu un plural bine plasat, Sa vedeti la ce ne gandeam zilele astea. Prima socializare de acest fel e cu nasii, a doua cu socrii, dupa care lucrurile capata inertie si se contureaza trendul statistic. Totul se termina abrupt cand una din perechi devine triplet, cand din doua perechi se face un produs cartezian sau alte catastrofe matematice.
2. Ieri coboram pe Republicii la vale. A fost ceva meci, Steaua am uitat versus cine. Se terminase meciul, grupuri de 4-5-6 studenti ieseau de prin barurile cu televizoare. Muie Steaua, zice cineva si apuca sa dea coltul. Din spate aud o vorba care ma pune pe ganduri: Mai aveam nevoie de 3 puncte. Altcineva: Avem atacul slabit, nu putem sa facem nimic asa. Ne trebuia un transfer bine gandit. Cred totusi ca data viitoare rezolvam. Eram gata sa cred ca in spatele meu era Gigi Becali. M-am intors si nu era. Doar un grup de microbisti omogenizati sub streasina pluralului. Mi-am amintit de fostul meu coleg de camera si de intalnirile pluraliste cu bere pe care le organiza in preajma marilor meciuri de campionat. Odata s-a nimerit pe-acolo si un dinamovist care i-a semnalat taios sa nu mai vorbeasca cu Noi pentru ca si Ei era pe-acolo. Un fan Paradise Lost ar putea zice ca De cand am schimbat stilul ne-am dezamagit pe noi, fanii, si daca nu mai avem nimic de zis ar trebui sa ne desfiintam ca trupa sau macar sa ne schimbam numele.
3. Cristian Tudor Popescu vorbea odata despre "oamenii care este". Sabin Gherman punea vina in carca regatzenilor. Dincolo de valoarea de tic verbal, n-am inteles niciodata daca o expresie ca "prietenii ma iubeste" denota complexitatea singularului sau valoarea unificatoare a pluralului.
4. Englezii au un singur "you". Cu asta s-au spalat pe maini de ceva necazuri. Francezii se straduie sa dea o valoare similara lui "vous". Tin minte traducerile din Jules Verne: "Hector Servadac, va voi urmari pana la capatul zilelor si va voi distruge!" Sau traducerile din Brussolo de la Editura Valdo: "Rosebud, imi voi face poftele cu dumneata si dupa aceea va voi manca creierii!"
5. Si cu asta am terminat cu fazele si am ajuns la muzica. Ma gandeam la Manowar ca la o trupa doldora de plural (sau singular colectiv). Lucru usor bizar avand in vedere ca role model-ul trupei, Conan, era un singuratic. Ar mai fi Exploited (sau orice trupa punk) doar ca ei au mai mult them decat we. Them, the bastards! Oricum, am impresia ca am descoperit trupa cu cele mai multe pluraluri: Goddess of Desire. Am la indemana albumul Let US win the war, cadou de la Mad and Sick ESVC, "de ziua NOASTRA".
WE're dressed in black studs and leather, not in shorts or colored sweaters, WE bang OUR heads TOGETHER, it makes US feel better, WE believe in metal, WE believe in metal, I (?!) believe in metal!
(Glory in metal)
Destroy all WE can and if WE find any priests, WE sacrifice THEM to the beast, WE strip THEIR flesh and eat it, What a feast! WE won the battle, WE always prevail, WE crush OUR enemies, and satan, OUR master, WE hail.
(Battleground)
The sodomy is OUR sacrament, WE love priests for THEIR excrement, So WE cut the scrotum of A(?!) priest and feed it gently to hEll's beast. For the master WE have knelt, Angel scrotums on OUR belts, Watch THEM leak!
(Satan's ugliest)
6. Revenind, ce ziceam. Rasfoiam cartea lui Andrei Cornea, Penumbra (Polirom) si regaseam frustrarea pluralului. Cartea a fost scrisa, rescrisa sau ceva de genul asta in preajma rebeliunii din 89 (publicata in 91 in prima editie). Umbra revolutiei si teoria conspiratiei momentului explica oarecum stilul lui Cornea, apropiat de al trupelor punk, cu prea mult THEM, the bastards. Cornea, fiind totusi un om de litera si nu un mustang cu creasta, pune problema in clasica maniera selfvictimizing a filosofilor romani umiliti de cenzura. Oricum, Cornea face acolo o interesanta pledoarie a privatizarii (tic verbal post89) filosofiei, ca extensie a privatizarii artelor. Mai departe, traseaza o delimitare clara intre privatizare si domesticire si atrage atentia asupra pericolului domesticirii. Si pe toate astea le argumenteaza cu trimitere la arta care a trecut de pe piedestaluri si peretii bisericilor in casele oamenilor. Ori eu tocmai in asta vad domesticirea. "Nu cunoastem decat ceea ce putem imblanzi", zicea Micul Print (cred).
Animalul domestic este cel mai mare divizor comun al tuturor indivizilor din specia sa. Domesticirea este singura metoda de a transforma animalul in factor de productie, plasandu-l precis pe curba utilitatii. Domesticirea este un efort colectiv in scop colectiv, astfel incat resursa sa poata fi distribuita dupa domesticire la toti indivizii. Privatizarea este cu totul altceva, un efort de ingradire a propriilor resurse (nu neaparat izolare) si o gestiune atenta a trocului de resurse.
Socrate punea la indoiala abilitatea majoritatilor de a lua decizii spre propriul bine. Incurajand muzica pluralului, aducem muzica la o forma canonica, un divizor comun, poate nici macar cel mai mare. Daca ajungem sa cunoastem bine acest tip de muzica, nu inseamna ca am devenit mai destepti (cuvant prost ales), ci ca am redus-o la dimensiunile cotetului pe care i l-am construit cu acordul primariei. Din fericire, credem ca, asa cum exista domesticire fara privatizare, exista si privatizare fara domesticire. A construi un tarc in jurul animalului nu inseamna domesticire. In fapt, nici macar nu e nevoie de tarc, e suficient sa stii de la ce izvor se adapa animalul, sa mergi in fiecare dimineata sa il pandesti printre ramuri. Daca exista divizor comun, trebuie ca este si un multiplu comun. Privatizarea obliga oricum la urmarea unor reguli, ea este garantata doar de context, nu de o hotarare individuala. Muzica privatizata inseamna oricum resursa si troc. Muzica trebuie sa fie comercializata ca sa circule si sa depaseasca stadiul de valoare masturbatorie pentru artist. Nu ne putem pune cu asta si din pacate fandomul muzicii rock tocmai cu asta incearca sa lupte. Ceea ce putem si trebuie e sa ne abtinem de la a o aduna gramada intr-un ciorap, sub pat, intre limitele unui camp vizual fixat de nevoi. Putem sa ne abtinem de la a transforma muzica in factorul de productie a unor nevoi semifabricate si prost ambalate, vandute in vrac cu rabat de sezon. Nu e o tragedie ca se comercializeaza cesti de cafea care au pe ele abtibilduri cu Cradle of Filth. E o tragedie cand ascultatorul de rock devine un abtibild. Nu e o tragedie sa cumperi un papagal. Devine o tragedie cand incerci sa il inveti sa salute musafirii si sa-si faca nevoile numai in ceasca cu abtibild pe ea. Cu Cradle of Filth.
Recitind cele de mai sus, observ ca am lasat loc fara sa vreau unor interpretari superficiale. Ca sa restrang sfera interpretarilor, ma vad nevoit sa mai fac o precizare lamuritoare: omul domesticit de muzica este la fel de daunator ca si muzica domesticita de om. Cele de mai sus nu se refera nici la manele, nici la latino si nici la nu-metal, nici la poseri, nici la fakeri, ci la VOI!
Noi, manelesux si The Sad and the Meek ESVC.
22.03.2004
My Great Web page
Alte articole
|
|
|
