01. a. Te rugam sa ne prezinti activitatile tale muzicale desfasurate pana in prezent. Ce ne poti spune despre constituirea grupului Luna Amara?

          Povestea incepe in clasa I, odata cu intrarea la scoala de muzica, iar dupa revolutie continua cu liceul de profil din Bacau. Am facut 12 ani de clasica, initial pian si apoi trompeta. Nu am mai urmat Conservatorul, pentru ca eram satul de obiectele de studiu, asa cum le propunea sistemul de invatamant. Activitatea muzicala anterioara Lunii a fost ceva amatoricesc de tipul „trupa liceului”. Barock se numea. Intr-a 12a am intrerupt temporar rockul si m-am apucat de folk, cu o tipa, Alina. Am cantat printre altele la blockflote si chiar am castigat premii la un festival de folk de la Sighisoara, unde prezida Adrian Ivanitchi, cu care am ramas prieten. Pe la optsprezece – nouasprezece ani interesul meu pentru flower-power s-a cam terminat.
          Am dat la facultate la Cluj unde l-am cunoscut pe Nick si impreuna, in 1999, am pus bazele formatiei Tanagra Noise. In 2000 numele formatiei s-a schimbat in Luna Amara, la insistentele lui Richard Constantinidi, pe care il cooptasem ca manager. Apoi a venit Gheorghe Farcas la bas, Petru Gavrila la tobe, ulterior avea sa treaca la chitara, baterist devenind Razvan Ristea. Din formula aceea singurul care avea experienta muzicala era Petru Gavrila care a fost fondator Ura de Dupa Usa, Experimental, F.U.C.K. etc. din prolifica rockada din Zarnesti, cu mii de trupe pe metru patrat (rade). 
          In septembrie 2001 Gheorghe Farcas a plecat din trupa, inlocuit de Sorin Moraru a carui experienta muzicala anterioara se rezuma la Elefunk si Acces din Cluj. Ultima schimbare importanta din trupa a avut loc la  inceputul anului 2005 cand Petru Gavrila a plecat si la chitara a venit Vali Deac, care mai activeaza in timpul liber si in formatia Siaj, trupa de progresiv, cu membrii tineri, dar buni. Cam acesta ar fi backgroundul meu si al trupei. 


b. Ce alte colaborari in afara trupei Luna Amara ai avut?

          Altar m-au invitat pentru albumul pe care il vor lansa in curand in februarie. Apar cu vocea pe piesa care da titlul albumului, Atitudine, si pe alte doua cu trompeta. Am mai cantat in niste unpluggeduri Kumm, tot la trompeta. In 2006 voi aparea cu vocea pe urmatorul album Implant Pentru Refuz, deja inregistrat. Si ei au tras albumul tot in studioul Vita de Vie. Piesa Tacere si resemnare a fost inregistrata cu „vocile” mai multor trupe. Sunt eu, Aliosa din H8, Andy Ghost din Altar, cred ca si Despot.  


c. Care este gasca de muzicieni rock din Cluj, grupul artistic sau de atitudine din care considerati ca faceti parte?

          O sa va spun gasca extinsa din care noi facem parte: Luna Amara, Kumm, Blazzaj, Implant Pentru Refuz si Altar. La care se adauga, pentru noi cel putin, o relatie foarte buna cu Parazitii, in special cu Ombladon, care apare si el pe noul disc. Ne intelegem foarte bine si cu Vita de Vie, la care am si tras albumul.

02. Care sunt influentele tale muzicale si ce traseu al preferintelor in domeniu ai urmat?

          In adolescenta, imediat dupa ’90,  am fost hippie cand incepea in Romania „febra”, cu emisiunile lui Pittis, cand au fost festurile Rock ’90, ’91, cu Gillan, Uriah Heep, etc. Atunci marea trupa era Doors si personajul principal Jim Morrison. N-am suportat Doors niciodata, am insa un mare respect pentru ce a insemnat Morrison pentru cultura prezenta, ca poet, indraznesc sa spun chiar si ca ganditor. O personalitate dionisiaca. 
          Am fost mare fan King Crimson. Prima perioada in special. In anii ‘80 intrasera intr-un stadiu de experiment care nu m-a incantat foarte mult. Totusi Fripp ramane mare de tot, pe masura ce a inaintat in cariera si-a diversificat si repertoriul si cautarile. Spre deosebire de multi altii care de la o anumita varsta stagneaza sau se intorc in timp. Am ascultat si toate celelalte trupe de prog ca Vanilla Fudge, Colosseum, Taste, Van Der Graaf, Syd Barret pe care am mers foarte mult, Mountain, Gentle Giant, Focus etc.
          Apoi a inceput nebunia grunge. Trebuie sa spun ca pentru mine grunge inseamna in primul rand post-punk. Nu mi-a placut Nirvana. Nu ii resping, insa muzical nu m-au atins sub nici o forma. Stilistic ii consider oricum trupa cea mai aproape de  post-punk, spre deosebire de Alice in Chains sau Soundgarden, care s-au indreptat spre metal. Figura lui Cobain ramane totusi interesanta. Mi-au placut insa Pearl Jam, apropiati de filiera Southern style, cu influente Neil Young, mai mult decat de soundul grunge. Cu Smashing Pumpkins am descoperit insa adevaratul grunge si scena indie. Prin albumele Gish si Siamese dream. Apoi am mers pe punk cu Clash, Toy Dolls, Exploited, si mai putin Pistols. 
          Un muzician care imi place foarte mult este Jeff Buckley, evident mai ales pentru Grace. Din ultimii ani sunt pasionat de trioul de aur Tool, A Perfect Circle si Porcupine Tree, dar si de Annie DiFranco, mai putin cunoscuta, si Radiohead.

03. a. Iti propunem sa sarim la prezent, la acel prezent care tinde sa plece in viitor, prin cel mai recent album al vostru "Loc lipsa". 

          In primul si in primul rand, noi consideram albumul Loc lipsa un pas important spre maturizare - in compozitie si interpretare. E un pas inceput de Luna Amara in 2004, desavarsit prin acest disc, atat muzical cat si ca mesaj. Ne-am diversificat campul muzical, cu influente multiple (tot mai interesante), care se duc spre aria A Perfect Circle, poate si un pic Porcupine Tree. In acelasi timp se pastreaza latura aceea cumva punk, agresiva, atat la nivel de compozitie cat si la nivelul mesajului, mai nuantat. 
          Avem chiar si piese pop, precum Albastru. O piesa pe care am folosit-o in relatie cu un subiect legat de politisti. N-am dorit o piesa ironica, nici una agresiva, ci una realmente trista. Alta piesa Lume oarba este inspirata din evenimentele din 13 - 15 iunie 1990, mineriadele. Este asezata, merge spre U2. Avem insa in playlist creatii acustice pe linia Pearl Jam cumva, dar si elemente foarte violente. Piesa Intunecare de exemplu, despre Biserica, sau Se intampla in Romania, punk-hardcore suparat, trei minute de viteza. Ca si sound regasesti elementul liant, trompeta. Invitatii sunt Ombladon de la Parazitii, Iordache de la Kumm la saxofon si Andy Ghost de la Altar. Compozitiile Luna Amara se pot grupa pe unele directii, insa per ansamblu nu putem da o eticheta. Poate si de aceea avem un public divers. 
          Si in privinta mesajui se cere o nuantare. Pana in 2004 Luna Amara a facut texte radicale, din cauza conjuncturii politice si sociale si a implicarii noastre in acest context unde, ca sa zic asa, dusmanul era foarte evident, foarte usor de vizat. Incepand cu noul disc, cei doi textieri Luna Amara, respectiv eu si cu Nick, incearca sa gaseasca un echilibru si o indepartare de orice fel de extremism din mesaj. Cand spun extremism nu ma refer la cel de stanga sau de dreapta, ci ma refer la un radicalism care consideram ca da prea mult un ton superficial, care vorbeste despre lucruri la modul global, dar nu reuseste sa le particularizeze. 
          La nivelul libertatii de exprimare este clar o imbunatatire fata de guvernarile anterioare. Nu mai putem sa spunem ca intampinam cenzura, desi noi in continuare avem problemele noastre cu politicienii, dar in primul rand cu lipsa de respect si bun simt pe care oamenii de rand o afiseaza. Ideea de baza e... ca nu mai mergem pe mesaje explicite de tip "M..e!" (rade). Incercam sa discutam de la nivelul celui de langa noi. Problemele intr-o societate pornesc de jos in sus, pornesc de la simplul individ. 

b. Sa intelegem ca in prezent considerati perimat tipul acesta de protest direct (pe care si voi l-ati practicat),  sau ati evoluat (ca trupa)  spre alt gen de abordare?

          Acest fel de mesaj radical este bun, dar la nivelul publicului romanesc creaza adeseori o stare de exaltare, adolescentina daca vreti, care impiedica lumea sa vada lucid. Suntem putin satui de mesajele care ataca „sistemul”. E un protest in fata, dat foarte vag totusi. Da, l-am practicat si este bun la un anumit nivel. Il consideram insa depasit. Trebuie mers in profunzime. De aceea suntem implicati in Campania Rosia Montana, spre exemplu, care este un subiect clar si precis. E foarte usor sa strigi de pe scena „libertate!”. In spatele acelui cuvant trebuie sa se afle totusi ceva. Incercam deci sa depasim nivelul acesta de a striga pur si simplu sau de a face fronda de dragul frondei. 
          Ca mesaj, principala caracteristica a albumului este comunicarea: dorim sa vorbim cu cei de langa noi. Nu mai vrem sa atacam politicenii la mod global. Sunt chestii care sunt stiute, sunt evidente. Ne-au cam plictisit chestiile de genul „sistemul care ne f..e”. Un cuvant ca „sistem” nu are de fapt nici o relevanta.

04. a. Esti instrumentist, dar si textier. Cum percepi reactiile publicului cand te afli pe scena: iti asculta  lumea  mesajul sau muzica? Se impaca cele doua in ceea ce priveste Luna Amara?

          E adevarat ca, pana acum, datorita mesajului direct si agresiv, muzica Luna Amara a ramas un pic pe locul doi. Desi n-am dorit-o in mod special. Poate si de aceea albumul Asfalt nu este un album extraordinar, cel putin noi nu il consideram astfel. Este OK, sunt piese care corespund cautarilor de inceput, nefiind atunci foarte decisi in privinta muzicii pe care doream sa o compunem. Nici acum nu am putea sa-ti dam o eticheta. Sa-i spunem „general alternative”. 
          Odata cu noile compozitii putem afirma ca Luna Amara permite acum atat ascultarea mesajului, cat si a muzicii. Credem ca am reusit sa le impacam cumva in sensul in care trebuie urmarite amandoua. Consideram ca avem un mesaj coerent, construit cu grija, care chiar daca uneori este dur, nu este exprimat banal sau facil. Nimic rau in a te exprima direct insa. Altar spre exemplu au un mesaj direct si frust care este sincer si place. Pentru alte persoane care ar vrea poate mai mult, nu este insa suficient. 
          Pot spune ca avem un tip de atitudine care incadreaza rockul si ceea ce facem noi in cultura. Pentru noi rockul este cultura, cu caracteristicile ei proprii si poate, impreuna cu alte segmente ale culturii, sa schimbe mentalitati, mersul societatii etc.

b. Te rugam sa faci un portret al publicului Luna Amara. Pornind de la persoanele pe care le vezi in primele randuri sau cei cu care discuti direct dupa concert. Ai putea sa caracterizezi publicul din diverse regiuni ale tarii in masura in care difera, din punctul vostru de vedere?

          Cred ca publicul Luna Amara se poate imparti in doua categorii. In primul rand daca pornim de la muzica. Impartire pe care am facut-o chiar noi indirect. Avem un public care gusta concertele electrice si unul al showurilor unplugged. Spre surprinderea noastra  nucleul comun este limitat. In mod evident publicul de acustic e  preponderent feminin, iar media de varsta mai ridicata. Recordul de varsta l-am inregistrat in clubul Underworld unde venise o doamna de 70 de ani care era absolut inebunita de piesa Folclor. Avea o problema cu Iliescu (rade).
          A doua impartire a publicului Luna Amara o putem face pornind de la mesaj, unde iarasi avem publicul care gusta mesajul agresiv de genul Folclor si asa mai departe si publicul care gusta mai mult tipul de text liric gen Rosu aprins. O piesa cu un public al ei. Mesajul fiind relativ eterogen, cam asa e si cu publicul.
          In Bucuresti se observa mai mult diferentierea de care vorbeam, poate din cauza ca orasul e un conglomerat cu oameni din toata tara si multi studenti. Am remarcat si ca in capitala este ceva mai multa interactivitate public-trupa. Mai ales pe linia solicitarilor, care nu ne prea incanta. In general ne construim playlisturile in stil val. Incepem agresiv, la mijloc avem respiro si terminam in forta. Si aproape niciodata nu ne modificam playlistul dupa cerintele live. In Bucuresti exista persoane ce se simt indreptatite sa ceara agasant o piesa sau alta pentru ca au platit bilet. In Moldova de exemplu lumea se bucura ca venim, nu mai conteaza altceva.

c. Ati fost si in Basarabia. Cum este publicul de acolo? Cati oameni au venit la un concert rock intr-un club din Chisinau?         

          Au fost in jur de 150 - 200 de oameni. Extrem de entuziasti! Mai ales ca a venit o trupa ca Luna Amara, care ataca probleme sociale si politice, mai acute acolo decat la noi. La ei comunismul e ceva pe fata. A si iesit cu bataie din cauza unui politist in civil in sala, caruia nu i-a placut dedicatia piesei noastre Albastru. Am dat si un interviu pentru o televiziune din Chisinau. Si la final tipul m-a rugat sa transmit ceva publicului din Basarabia. I-am spus „Jos comunismul!”. Evident, a fost taiata faza din interviu, redactorul respectiv nu a dorit sa ramana pe drumuri.
          La nivel muzical trupele din Basarabia nu sunt peste cele de aici, dar la nivelul profesionalismului depasesc clar ceea ce se intampla in Romania.


d. Am observat ca in Romania, vis a vis de relatia public-trupe  se manifesta (timid) fenomene paralele tipurilor "groupies" ori "band aids".  Ce experiente are Luna Amara in acest sens? Exista groupies sau alte forme de acest fel in Romania?

          Sa facem diferenta intre „groupies” si „roadies”, care pot fi si tip, de asemenea pe urmele formatiei formatia. Avem parte si de asa ceva. Mai ales in zona Ardealului, unde sunt persoane care se plimba dupa noi cand concertam in diverse orase. In 2004 am avut odata doua groupies care ne-au urmarit prin toata tara. Au reusit sa ne enerveze (rade).
          Apropo de trupele romanesti de care spuneati ca nu prea experimenteaza fenomenul. La fel ca noi, am observat insa ca si trupele din cercul nostru nu prea gusta acest gen de personaj numit „groupie”. Interesul lor nu este unul muzical, ci de alta natura. N-as spune ca ne intereseaza cultivarea acestei chestii. Mie unul nu-mi place sa fiu abordat exclusiv pentru ca sunt Mihnea de la Luna Amara. Daca cineva e interesat de mine, ma bucur sa doreasca sa ma cunoasca si in afara contextului scenic.
          In orice caz, imi este clar ca nu putem vorbi in Romania de un fenomen groupies de tipul celui vestic.

04. a. Sa revenim la muzica. Te rugam sa descrii aportul artistic al membrilor trupei in cadrul entitatii numite Luna Amara? Care este modul de lucru in realizarea compozitiilor?

          Contributia fiecaruia este la fel de importanta. Cata vreme a fost Petru in trupa, am mers foarte mult pe ideile lui. Era si un tip mai egocentrist, in sensul bun al cuvantului. Se impunea destul de repede, muzical vorbind. Dupa ce a plecat, intr-un mod cu totul neasteptat pentru noi am descoperit ca Sorin, basistul, este un bun compozitor. Foarte multe piese de pe albumul Loc lipsa sunt realizate pe idei provenind de la Sorin. Un punct esential al anului 2005 pentru Luna Amara este faptul ca sectia ritmica s-a dezvoltat foarte mult. Insa in general se porneste de la o idee si obtinem intregul prin munca de grup. 
          Eu si Nick realizam versurile si tot noi facem vocile. Eu sunt un chitarist slab. Dar sunt un chitarist de riff, pe ritmica si armonie primara, pe trei corzi, maxim patru. Vali, chitaristul principal este ultimul venit si a venit cu idei interesante pentru piesele deja compuse. Asteptam cu interes sa vina cu prima compozitie. Insa a fost si ocupat cu scoala, bacul. L-a dat si peste cap faptul ca la varsta lui s-a intalnit pe scena cu Apocalyptica, Clawfinger, Paradise Lost in fata a mii de oameni. 
          La noi e destul de comunista treaba (rade) si trupa se imparte egal. Nu avem in orice caz „un leader”, nici muzical nici extramuzical. Toate hotararile se iau in echipa, noi cinci plus Richard, managerul nostru. 
          Textul este facut ultimul. Mai intai compozitia, apoi se construieste linia de voce si ulterior textul. Pe mine ma ajuta foarte mult melodia in sine. Imi permit teme diferite in functie de intensitatea muzicala a compozitiei. 


b. Incercand sa te pliezi pe „ready-made music”, cum integrezi textul intr-un sablon dat? 

          E o provocare destul de mare. Textul pentru muzica te cenzureaza indirect pornind de la metrica si masura. Insa construim adeseori piesele pe metrici alternative care ofera o anumita libertate la nivel de text. S-au pierdut insa nopti multe incercand sa pliem textul pe muzica. Conteaza mult linia de melodie la refrene. Conteaza alteori efectul sonor. Cand e vorba de un refren agresiv, e benefic ca versul sa inceapa cu o vocala, care permite extinderea lui, strigarea lui etc. Daca e un refren deschis, major trebuie o chestie deschisa cu vocea, modulata corespunzator. Avem o piesa in 5/4 care se numeste In cercuri si refrenul e 3/4. E o masura compusa, care cere o cadenta atipica la nivel de versuri.

05. a. Luna Amara se doreste a fi, si este, o trupa de mesaj. In mod normal si legitim isi doreste sa intre intr-un circuit national. Ce anume este, sa-i spunem underground, si ce anume vizeaza expunere mainstream? Ne referim la discursul artistic si nu la marketingul trupei? 

          Trebuie sa spun ca termenii „underground” si „mainstream” au o valoare simbolica in Romania. Nu sunt nici o chestie foarte clar perceputa. In vest, underground inseamna o intreaga industrie, cu festivaluri, show-biz etc. 
          Noi in general ne ferim de astfel de etichete, dar putem sa vorbim de diferenta intre un nivel mic de adresabilitate si un nivel larg de adresabilitate. Niciodata n-am stat in sala de repetitie gandindu-ne ce parere o sa aiba lumea de piesa asta. Niciodata n-am facut o piesa cu ambitia „hai sa-i dam pe toti pe spate”. La nivelul mesajului atacam subiecte care ni se par noua valabile. Incercam totusi sa facem tot ce ne stain putinta ca mesajul nostru sa ajunga la cat mai multa lume. Am cantat in 2004 in peste 80 de concerte, am cantat si la Sziget.
          Daca o sa se schimbe ceva intr-o zi si o sa ne trezim, sau o sa va treziti cu o masa mare de oameni la un concert Luna Amara, va fi un semnal nu ca noi am devenit mai facili ca mesaj sau ca muzica, ci ca publicul a evoluat. 


b. Dupa parerea ta aveti vreo sansa de a iesi in circuitul international? In deschiderea carei trupe ti-ai dori sa canti? Daca ai fi cap de afis afara, ce trupa din Romania crezi ca ar merita sa concerteze ca open act, astfel incat sa fiti avantajai si voi, dar si ei?

          Cred ca una din sansele pe care le avem este stilul. Cu mixul nostru in sound este posibil sa avem de castigat. Probabil ca elementul de trompeta va fi considerat exotic si va putea deveni un anume brand. Daca vom fi acceptati afara, in masura in care Luna Amara va fi promovata si apoi ceruta acolo probabil ca mesajul nostru va fi internationalizat. Vom canta in curand in Germania si Olanda. Apoi in Bulgaria si probabil Turcia.           
          Mi-ar place sa cantam impreuna cu Tool sau Porcupine Tree (rade). Iar la noi in deschidere i-am lua pe Travka.

06. a. Ce albume romanesti consideri de referinta? Atat din cele sa le spunem „clasice”, cat si din underground. 

          Phoenix cu Symphoenix. Nu il consider neaparat peste Cantofabule sau Cei ce ne-au dat nume, dar este o sinteza a trupei.          
          In underground apreciez Kumm pentru discurile Confuzz si Angels and clowns. Ei sunt un caz aparte, muzical vorbind. La inceput ii consideram demodati cumva, pentru albumul Moonsweat march care mergea pe influente de prog clasic, King Crimson. Imi placea, dar consideram ca era un pas nepotrivit pentru o trupa din anul 2000. Pe ultimele lor productii apreciez soundul modern spre Depeche Mode si Radiohead. 
          Blazzaj Atentie blazzaj imi place iarasi foarte mult. Consider ca se produc artistic excelent cu noua vocala, Cristina. E o trupa care merita si mult mai multa atentie din partea caselor de discuri. Acvila au fost o aparitie interesanta. Au adus ceva nou pentru rockul romanesc. Nu era un album extraordinar, insa o combinatie inedita de influente Guano Apes, K’s Choice si filon etno. Lunatic din Lugoj imi plac foarte mult, singura trupa din Romania pe linia Alice in Chains. Astept cu nerabdare si albumul Altar, care dupa parerea mea e o revenire in forta a baietilor. La nivelul mesajului este foarte dur si direct. Iar de la Implant pentru Refuz aleg discul Culori.

b. Ai putea sa enumeri cateva lucruri care nu iti plac in peisajul muzical romanesc? Ce defect consideri mai mare: anacronismul sau mimetismul? 

          Sunt absolut plictisit de anacronismele trupelor batrane. Si mai grav insa, este ca multe trupe tinere merg pe aceeasi reteta anacronica. Copiaza ce este afara. N-ar fi asta o problema, dar copiaza ce era acum 10 -15 ani. Un mimetism anacronic. 
          Nu trebuie sa facem neaparat un titlu de glorie neconditionata din alinerea la prezent. Pot spune ca Luna Amara are si influente mai vechi. Cand era Petru Gavrila am mers pe o componenta metal destul de puternica, cu solouri de genul Priest etc. Ceea ce ne caracterizeaza pe noi este tocmai acest gen de varietate muzicala care ne permite sa jonglam cu influente diverse. Pornind de la piese simple gen Albastru, Gri dorian, Rosu aprins pentru toti, dar si piese mai grele, in special pe noul album. Avem cateva piese „inchise”, de club, care nu merg prezentate la un festival de masa. Piese pentru un public, sa-i spunem, mai initiat. 


c. Daca ai fi sa clasifici dupa un sistem grila, cum ai vedea nivelul rockului romanesc: bun, onorabil, slab sau foarte slab?

          Nivelul este „slab”. Insa in primul rand la nivel de compozitie. Un lips care provine din limitarea de orizont muzical si nu neaparat din lipsa de tehnica. Lipsa si prezenta tehnicii este determinanta la trupe care merg pe mesaj la nivel mult mai subtil. Cum se intampla de regula in zona progressive. Am observat insa ca muzicienii rock din Romania asculta putina muzica.

07. a. Ce ne poti spune despre relatia cu casa de discuri? Cum se prezinta la nivel de obligatii si promovare? V-ar interesa ideea de a deveni owner-produceri?

          Dezavantajul major este ca datorita impunerii (uneori artificiale a) trupelor mari, consacrate (Iris, Cargo, Holograf) si a acelui fel de rock soft batranesc, in mentalitatea industriei muzicale a intrat ideea ca numai acest fel de rock poate prinde in Romania si numai din acest fel de rock se pot face bani. O conceptie care vine, cred eu, din necunoastere, din lipsa de cultura muzicala, dar si din lipsa de orientare in marketing. 
          In principiu casa de discuri acopera cheltuielile de productie a albumului, realizarea unui videoclip si distributia. Concertele sunt exclusiv problema noastra. Sunt de altfel principala modalitate prin care Luna Amara se promoveaza.
          Momentan nu se pune problema sa devenim „owner-produceri”, insa cand vom avea suficente resurse financiare este posibil sa apelam la acest tip de organizare. Problema principala in acest caz o constituie distributia de muzica, si nu productia, multiplicarea sau promovarea ei. Exista deja cateva retele care au monopol national si nu lucreaza in afara unor relatii privilegiate cu cateva case de discuri mari.


b. Cate exemplare ati vandut din primul album? In ce masura au existat presiuni sau pretentii speciale din partea casei de discuri pentru noul disc?

          Noi am vandut circa 6000 de exemplare din primul disc Luna Amara. Ceea ce e important si ne-a bucurat este ca au ales sa scoata si al doilea album, in conditiile in care nu au fost multumiti de vanzarile primului disc. Denota nu neaparat o incredere in potentialul Lunei Amara, cel putin o deschidere fata de nou. 
          Au existat si anumite presiuni, insa au fost rezolvate pe cale amiabila. Au venit cu ideea "bizara", pentru noi, sa facem un featuring cu Loredana. Mai mult decat atat, piesa pe care doreau featuringul era piesa Albastru, cea cu politisti. Au dorit sa o transformam in piesa de dragoste. Am respins categoric o asemenea propunere. Au revenit insa la o idee mai veche, colaborarea cu Ombladon de la Parazitii, cu care am fost de acord. 


c. Colaborarea cu Ombladon poate fi interpretata deci ca un gest, sa-i spunem „comercial”, un gest care vizeaza cresterea expunerii mediatice? Avem in vedere si faptul ca a fost aleasa pentru videoclip.

          Da, clar. Este o reteta a casei de discuri, cu interes comercial. Noi am fost insa de acord, cata vreme ne place omul, ne plac textele lui si ne-a placut realmente sa colaboram. Pe Loc lipsa ceea ce face el este foarte natural si evident in conceptia muzicala a piesei. Daca as fi insa owner-producer mi-ar place sa il invit pe Ombladon la o piesa de acid-jazz sau funk, unde am experimenta pe structuri muzicale mai aparte. L-as pune sa cante de exemplu (rade).

08. a. Te rugam sa comentezi Topul Muzici si Faze 2005. Ce parere ai de albumele clasate pe primele locuri?

          Observ trupe de nisa clasate pe primele pozitii. Nightlosers pe primul loc? Daca cineva s-ar uita ar putea intelege ca suntem o tara de blues-mani (rade). Suntem totusi o natie de oameni carora le place cheful, deci ar fi de inteles pozitia. Phoenix nu-mi place de nici o culoare albumul. Iar piesa Mila doi de langa trei nu stiu ce cauta pe disc.
          Observ insa si unele gasti care incearca o aliniere la ce se intampla afara, Alternosfera de exemplu. Dar si E.M.I.L., care fara a fi niste instrumentisti extraordinari, canta modern si OK, ceea ce isi propun sa cante. Slang mi se pare normal sa fie in primele locuri. Sunt o trupa profi si sunt de acord cu voi ca Luiza Zan este cea mai buna voce pe care o avem.
          La capitolul originalitate as premia Gândul Mâţei, ei au fost intotdeauna aparte. Sunt si niste profesionisti.
          Iris Maxima nu-mi spune absolut nimic. Pot sa inteleg o nostalgie la 30 - 40 de ani. Dar mi se pare anormal ca tineri de 15 - 16 ani sa deschida ochii si sa dea tot peste Iris. Eventual sa umple o Polivalenta, in lipsa de alternative. Exista o tendinta in asa-zisul show-biz romanesc, genul de promovare si productie cu concert mamut. Par foarte impresionante, dar daca aduci unele trupe intr-un club normal, dintr-un oras al tarii, veti avea surpriza ca nu vin mai mult de 100 - 150 de persoane. La Iris la Cluj au venit 80 de persoane. Este dubios si ciudat. Luna Amara, Implant Pentru Refuz sau Altar aduc 300 - 400 de persoane la concertele de club. Mi-as dori mai mult curaj muzical de la trupele batrane din Romania. Celelalte Cuvinte au avut acest curaj, au incercat tot timpul ceva nou. Desi fara succes la public. Am fost la concerte Celelalte Cuvinte unde ei doreau sa cante piesele noi, iar lumea striga Iarba prin par si toate celelalte.
          Godmode ma bucura ca sunt aici in top. Ei sunt pe un filon consacrat deja in vest, dar foarte modern. Si eu as premia Travka si Urma, desi pe cei din urma nu ii vad mai sus de pozitia din top pentru simplul motiv ca albumul doi nu este o evolutie fata de primul.
          Chilian, Gyuri Pascu, Directia 5 nu imi spun absolut nimic, dar probabil nici trupele de sub ei. Iar pe Doru Stanculescu il ascultam in clasa a opta. Acum insa nu mai pot.


b. Te rugam sa alcatuiesti o configuratie de formatie ideala din Romania, excluzand pe colegii tai din Luna Amara.

          O trupa amestecata.... La tobe Cosmin Cadar din Godmode, care a fost si la Antract. Utu Pascu la bas (Blazzaj), la chitara, dar si pentru compozitie Eugen Nutescu din Kumm, la voce Vita de la Implant. Apoi Mihai Iordache la saxofon, Petrica din Blazzaj la trompeta si a doua chitara Damian din Altar... Deci facem o trupa de jazz-grindcore (rade). Fara clape. Si la percutie Felix Moldovan din Urma.

09. Stii ca cititorilor nostri le plac si fazele, nu numai muzicile. Te rugam sa ne spui una!

          Uite o faza mai lunga, de viata: primul concert de rock la care am fost la 13 ani a fost Phoenix, la Polivalenta din Bacau. La multi ani dupa aceea, am ajuns sa fiu apreciat, impreuna cu Luna Amara, pentru … cover-ul "Strunga".Al doilea concert de rock a fost Altar. Acolo l-am cunoscut pe primul nostru producator, Gianiny, care la acel concert si-a rupt o mana facand pogo. Si la multi ani dupa, am fost invitat sa apar pe albumul Altar, ceea ce e o onoare pentru mine. Primul concert Tanagra Noise a fost la Balul Arhitecturii la Cluj, in '99. Dupa noi s-au urcat pe scena Implant Pentru Refuz, pe care nu i-am suportat deloc atunci, nici eu nici Nick. Nu intelegeam sub nici o forma ce fel de muzica este. Acum suntem prieteni foarte buni cu Implant, si apar si pe albumul lor cu vocea la o piesa. Vezi, cumva, toata viata mea de artist (sau poate a oricarui artist) e o "faza".
          As putea sa povestesc la nesfarsit, au fost atatea "faze" faine ca nu stiu la care sa ma opresc. M-am oprit la asta pentru ca nu consider aceste coincidente intamplatoare: cred ca oamenii buni si artistii credibili se influenteaza si se gasesc unii pe altii in cele din urma. O familie rock mica, nebuna, dar lucida.


Interviu de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu
16 ianuarie 2006
Bucuresti, Pub "The Harp"