06. Cum se intelegeau baietii de Rosu si Negru cu cei cu care imparteau scena romaneasca de rock?

          Erau relatii excelente intre formatiile care imparteau scena romaneasca de rock si nu numai, a anilor ’60 – ’70. Desi concurenta a existat tot timpul, am fost cu totii foarte buni prieteni. Atmosfera era nemaipomenita. Nu aveam ocazia de a ne vedea tot timpul, pentru ca Phoenix erau la Timisoara, Sfinx la Bucuresti, noi la Iasi, dar de fiecare data cand ne intersectam la concerte sau prin turnee, era fantastic! Marea (Neagra) era ceea care ne unea, pentru ca toate formatiile aveau contracte estivale pe litoral. Ieseam si petreceam impreuna, intr-o atmosfera frumoasa, eram ca o familie. De multe ori stateam doua sau trei trupe la aceeasi masa.

07. Ai tinut legatura cu colegii si prietenii din acele vremuri?

          Dintre toti muzicienii de atunci tin legatura doar cu Tandarica, pe care nu il mai vazusem la un moment dat vreo saptesprezece ani. Chiar vorbim acum la telefon de vreo doua trei ori pe luna, iar cand vin la Bucuresti ne vedem urgent. Dar, pentru ca am intrerupt relatiile in conditii foarte bune, oricand imi face placere sa aflu lucruri bune despre toata lumea. Cu timpul stam mai putin bine, dar asta inseamna ca suntem in activitate, ceea ce e super.

08. Iubitorii rock-ului din Romania dinainte de ’89 regreta ca nu a aparut macar un LP cu Rosu si Negru din perioada in care erai in formatie si in tara. Care este povestea single-urilor pe care totusi le-ati scos in acea perioada?

          Memoria nu poate accesa niste amanunte foarte exacte, cu atat mai mult cu cat a trecut foarte mult timp si am facut intre timp atatea... Majoritatea pieselor – de fapt cele in limba romana sau instrumentale - au fost inregistrate datorita aparitiilor la televiziune. Pe atunci nu se putea capta sunetul in priza directa, asa ca piesele trebuiau inregistrate inainte. Ulterior au intrat pe discuri. Doua trei piese au fost inregistrate la Electrecord, restul de 80% fiind imprimate in studiourile televiziunii. Mult mai mult pot vorbi piesele in sine. Cover-urile au ramas neimprimate.

09. Cum era organizat repertoriul Rosu si Negru? Aveati si alte compozitii propri in afara celor aparute pe single-uri?Ne poti spune povestea “Leopardului”?

          Spectacolul nostru era alcatuit cam 50% din compozitii si 50% din cover-uri. Toate piesele originale sau cu versuri in romana au intrat pe discuri – altele nu am apucat sa facem. Leopardul reprezinta o piesa Blood Sweat and Tears, Spinning Wheel careia i-am pus text romanesc pentru a putea canta pe postul national de televiziune o piesa excelenta, a unei formatii foarte indragite de cunoscatorii de muzica rock din Romania. Atunci, toata lumea care conta stia despre ce este vorba, dar este o mare greseala ca nu scrie pe album de unde este preluarea. Nu e trecut nimeni drept compozitor si nimeni nu a primit drepturi de autor. Noua ne-a placut piesa si am inclus-o in repertoriu pentru publicul din Romania, aceasta intrand si pe disc. Era o perioada in care functiona “Tara lui Papura – Voda”. 

10. Prin localuri cred ca se cantau o multime de cover-uri, dar, daca am ajuns la locuri mondene, pe unde va intalneati si cum va distrati in acele vremuri?

          Am plecat din Bucuresti spre Iasi prin ’66 – ’67. In Bucuresti ieseam la Athenee Palace (pe locul actualului Hilton), langa Ateneul Roman – era locul de intalnire al tuturor prietenilor si colegilor muzicieni, iar in Iasi intr-un local numit Unirea, din centru si intr-un bar, numit al studentilor, din Casa Studentilor. Se canta prin locurile astea si era o atmosfera frumoasa. Generatia mea a prins o perioada de relativa deschidere, mai buna decat cea care fusese ceva mai inainte si decat cea care avea sa vina un deceniu mai tarziu. Era o perioada romantica. Eu vreau sa spun ca in Romania anilor ’70 se facea muzica adevarata, de mare nivel. Erau numeroase spectacole, la care venea un public minunat, care se manifesta admirativ la concerte si ii stimula pe cei aflati pe scena. Secventele de acest tip nu erau televizate, dar cine a fost in publicul de atunci, stie care era diferenta intre spectacolele oficiale si cele “adevarate”. Am amintiri deosebit de placute din perioada aceea. Filmul Tinerii, cu Cliff Richard a influentat toata tara. Filmul a venit la noi in ’63 – '64 si a batut o multime de recorduri de audienta. Eu l-am vazut, cred, doar de doua ori, dar aveam inregistrata acasa muzica. Cam asta era atmosfera pe care o traiau tinerii romani ai acelori vremii – ca cea din filmul Tinerii.

11. Cu ce (fel de) instrumente cantau pe atunci tinerii muzicieni din Romania?

          Instrumentele le procuram fiecare cum puteam. Chitarele erau de multe ori confectionate acasa, manual. Facea fiecare rost de doze, din variate surse, pe care le punea pe diversele modele de chitara existente, modificate in fel si chip, cu griff-uri cioplite si chei adaugate. Totul era foarte amatoristic si in acelasi timp romantic. Era moda de a-ti face instrumentul dupa dorintele tale. Prima orga pe care am cantat era a unui studio unde ma duceam sa imprim si sa repet. Un model foarte timpuriu, nici nu mai stiu firma. Prima orga pe care mi-am cumparat-o era o Farfisa. Avea toate efectele importante existente la vremea aceea. Nu am avut ocazia in acei ani sa cant pe Moog. Phoenix parca aveau. Mi-am cumparat si eu un Moog in Israel, mai tarziu.

12. Ce parere ai despre Phoenix, daca tot ai amintit de ei?

          Phoenix-ul au fost o revolutie muzicala. Am primit foarte bine ce au scos ei in vremea aceea. Muzica folclorica, haiduceasca, a fost o inventie interesanta pentru muzica rock din Romania, iar Phoenix a facut ceea ceea ce a facut, extraordinar de profesionist. Am incercat si noi un fel de etno – rock dar nu ne-a iesit niciodata cum le-a iesit lor. Incercarile noastre au fost mai mult pe fussion, mai spre jazz.

13. Ai cochetat la modul profesionist si cu jazz-ul?

          Aveam legaturi cu oamenii din jazz, dar nu ne-am intalnit propriu zis decat in proiecte de blues, nu pe taramul jazz-ului veritabil. Am fost intotdeauna aproape de jazz, gen pe care nu l-am practicat sistematic. Am avut ocazia sa cant la diverse ocazii cu Richard Oschanitzky, sau cu Johnny Raducanu, dar numai la modul ad - hoc.

14. Intervievatii nostri obisnuiesc sa treaca “proba” intrebarilor scurte, cu raspunsuri rapide. Te incumeti?

          a. Hammond sau Mellotron?

          Hammond

          b. Genesis (vechi – cu Peter Gabriel) sau King Crimson?

          Crimson

          c. Athenee Palace sau Unirea?

          Unirea

          d. Marea Neagra sau Mediterana?

          Marea Mediterana

          e. Ceai sau Cafea?

          Ceai

          f. Keith Emerson sau Chick Corea?

          Emerson

          g. George Enescu sau Bela Bartok?

          Bartok

          h. Disc (Vinil) sau CD?

          CD

          i. Hendrix sau Santana?

          Jimmy 

          j. Andy Kaufman sau Jerry Seinfeld?

          Seinfeld

15. Ne-ai spus cateva cuvinte despre Phoenix. Iti vine in minte ceva legat de Sfinx, Olympic 64, Sincron, Mondial, Entuziastii, Cvintetul Mamaia, Mircea Florian, Curtea Veche 43? Intentionam sa luam interviuri, ca cel pe care ti-l luam tie acum si unor oameni care au trecut pe la amintitele trupe. E interesant pentru cititori cum va aduceti aminte unii despre altii.

          Imi aduc aminte cu drag despre toate formatiile pe care mi le-ai insirat. Sunt sigur ca i-am cunoscut pe cei mai multi dintre componentii lor (it seems so long ago). Trebuie sa ne fi intersectat cumva in activitatile noastre, pentru ca lumea era mica. Sunt muzicieni extraordinari… vorbesc la prezent pentru ca acele vremuri nu se vor termina niciodata, la figurat vorbind. Regretatii Iuliu Merca, Chubby Zaharia, Dan Slavescu au fost si sunt la fel de prezenti in amintirea mea precum Cornel Fugaru de la Sincron, Piki Inglesis de la Olympic, Misu Cernea de la Mondial, Dimitrie Cadere de la Entuziastii, Florin Dutulescu de la Mamaia Quintet, iti multumesc ca ma ajuti… Aldea de la Sfinx sau Sorin Chifiriuc (spuneai ca a cantat si el in Sfinx la un moment dat?). Mari oameni!

16. Care este formatia ideala pe care ai alcatui-o daca ai avea la dispozitie o masina a timpului?In conditiile date, nimeni nu ar avea dreptul sa decline invitatia de a ti se alatura.

          Formatia mea ideala l-ar avea Tandarica la baterie; la bas dar si ca valoare muzicala ar fi (regretatul) Liviu Tudan ... Tot Liviu ar face si vocea, pentru ca era un vocalist extraordinar ... Daca as lua un solist vocal “de meserie”, acesta ar fi Mony Bordeianu. La chitara am un dubiu intre Sorin Tudoran si Dan Aldea. Tudoran era un mare – mare chitarist. Aldea, de asemenea. Mi-ar placea sa cant, fie si la modul virtual, intr-o asemenea companie.

17. Mony Bordeianu a scos un album impreuna cu Nicu Covaci, ce reuneste piese compuse in anii ’60 – ’80. Exista vreo posibilitate sa faca si Nancy Brandes acelasi lucru?

          Nu pot promite ca voi scoate un album rock, pentru ca acum sunt deconectat de acest gen, dar mi-as dori ca eu si Tandarica sa facem un spectacol Rosu si Negru Revival in Romania, in care sa avem invitati. Cam despre asta stau acum de vorba cu Tandarica. Daca nu era problema economica ce strabate intreaga lume, proiectul ar fi fost realizat chiar in primavara 2009. Dar proiectul exista si sper ca se va materializa in viitorul apropiat.

18. Am vorbit despre trupa ideala, acum sa vedem care sunt preferintele muzicale internationale ale lui Nancy Brandes.

          Ca simplu ascultator apreciam si apreciez Beatles-ul – o acumulare de patru genii si ABBA – o formatie ambitioasa a carei fiecare piesa este slagar international. Ca muzician, mi-au placut enorm Emerson Lake & Palmer, King Crimson, Led Zeppelin, Deep Purple, Blood Sweat and Tears, Jethro Tull. Astea erau trupele care m-au influentat in formarea mea ca muzician, dar si in realizarile mele de atunci. M-a interesat mai putin heavy-ul si mai mult melodia si desigur, armonia.

18.a. Rolling Stones te-a atins mai putin?

          Intr-adevar, mai putin. Erau pe atunci doua partide: cui ii placea Beatles, nu prea era cu Stones si invers. Eu sunt cu Beatles, cum am spus.

18.b. In urma cu treizeici si mai bine de ani, ai dat un interviu publicat intr-un almanah. La intrebarea privind formatiile indragite ai dat aceleasi raspunsuri ca si acum. Se pare ca esti consecvent in gusturi.

          Serios? Nu mai imi aduc aminte, dar, intr-adevar astea sunt preferintele mele muzicale de atunci si de acum.

19. Iti propunem, in incheiere, sa ne spui o povestioara hazlie (sau mai multe) legata de muzica. Revista noastra se numeste Muzici si Faze, iar cititorii nostri sunt obisnuiti sa citeasca intamplari cu muzicieni. Poate sa fie ceva din tara, de pe timpuri sau mai recent, cum consideri, numai sa fie ceva legat de tine si sa fie distractiv.

          Imi vine in minte o faza de pe timpuri, din Romania, mai precis din Moldova si tot cu Tandarica, pe care l-am pomenit mult in seara asta (cred ca acum sughite). Am mai spus-o intr-un interviu dat lui Doru Ionescu. Era in vremea turneelor romantice si a solo-urilor fara sfarsit, tinute prin concerte nepreluate de televiziune, acolo unde toti dadeam adevarata masura a valorii noastre. Ajunsesem cu intarziere “la locul faptei” si am intrat pe scena fara sa fi apucat sa mancam. Cand a venit momentul de solo al lui Tandarica, am parasit cu totii scena si l-am lasat singur sa bata. Ne-am apucat sa mancam, vreo jumatate de ora, timp in care el a dat in tobe pana la epuizare. Sala era in extaz, dar el era terminat, vreau sa spun cu glicemia la pamant. Ne-am intors intr-un tarziu si am continuat concertul. S-a cam suparat pe noi, dar am ramas totusi prieteni. Acum poate chiar vom face impreuna un concert Rosu si Negru Revival.