Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact

Aron Biro Festivalul Sziget 2005, Budapesta - partea II (12 - 13 august)

26 August 2005
de Aron Biro

Citeste aici partea I (10 - 11 august)

In ziua ce a venit mi-am dedicat mult timp sa estimez posibilitatile nutritive ale insulei. Am pus stampila pe berea ungureasca de sponsor, incredibil de slaba, am testat vinurile (accesibile) pe care aveam de gand sa le folosesc ca mobil pentru cand aveam sa ies la agatat. Am fost dezamagit sa aflu ca cele dulci erau seci iar cele seci erau acre. M-au multumit kebabul superior si patiseria ungureasca in spirit ardelenesc. Noroc ca ma saturasem cand am ajuns la taraba cu langoshii care infestasera insula si pareau ca induc dependenta in consumatori. Am trecut pe la cortul cu Internet sa verific ultimele impresii de pe litoral, sub forma unei poze cu Kabral izbindu-se cu skijetul de o stanca. Dupa ce am luat pulsul patriei am tras la umbra, sa imi conserv lividitatea in vederea concertului vampiric pe care imi propusesem sa-l frecventez.



 

The 69 Eyes  

Au produs un show in desincronizare totala cu asteptarile si reactiile publicului (feminin). Am mers sa vedem gotic si intunecime, iar fetele care ocupasera primele randuri agitau cearshafuri pe care scria cu ruj “You are my dark prince”. Eram  lugubri si erotici si asteptam ca finlandezii sa ne dea apa la moara, sa lasam la iesire ciorapi sfashiati si un oftat adanc care sa tina pana la dimineata. Dadeam mesaje SMS cu “Jyrki az isten” care erau afisate cu un videoproiector la dreapta scenei, pe un panou unde oricine putea trimite orice tampenie ca sa abata atentia publicului in timpul concertelor plicticoase. Nu eram foarte multi (multe) dar cei care eram sorbeam din priviri scena in asteptarea vampirilor din Helsinki si mare ne-a fost nedumerirea cand ni s-a oferit un show glam, americanesc, de un erotism specific banchetelor din spate ale Vette-urilor optzeciste, unde se intalneste decapotabilul cu decalotabilul. 

Zadarnic am oftat atat de adanc incat sa ni se vada sfarcurile date cu ruj prin transparenta bluzelor si zadarnic ne-am muscat buzele pana la sange ca Jyrki si ai lui n-aveau de gand sa renunte la a face morishca cu microfonul si a sfredeli riffuri intr-un desfrau electric, dar deloc vampiric ori romantic, doar destrabalare rock’n’roll impotriva careia n-am nimic atunci cand nu ma ia pe nepregatite. Si imi asum vina de a ignora avertismentele, insa cea mai mare parte din public traia aceeasi confuzie si vorbesc aici de public care a venit cu cearshaful de acasa, a stricat un ruj pe el, si-au tras o rochie scumpa pentru eveniment, o tunsoare greu de obtinut in frizeria cartierului si lentile de contact roz care iti taiau rasuflarea “in a certain angle, in a certain light”. Care atat unghiul cat si lumina au lipsit. In afara de aceste reprosuri pe care nici nu stiu in carca cui sa le pun, concertul a decurs in standardele profesionalismului si mai mult n-am de unde spune caci am renuntat la ultimul sfert de ora ca sa ajung la scena organizata de revista Wan2, pentru cea mai placuta surpriza a festivalului, trupa norvegiana: 



                      The 69 Eyes, live la Sziget 2005

        

Turbonegro

Din nou glam, din nou Village People si YMCA, dar de data asta nimic pretentios si nimic defazat, Turbonegro au sustinut singurul concert la care publicul a cantat absolut toate refrenele. Absurd de anonimi in Romania, trupa s-a alcatuit, fatal, in spirit glam punk in plina era (cincinal, mai exact) grunge. Prea tarziu pentru MTV, prea devreme in contextul “metalului justificat intelectual” european care a fixat standardele de opinie si atitudine rock de pe la noi in anii 90. Totusi, la Sziget a fost cel mai populat concert la o alta scena decat cea principala. Si nu populat cu cadavrele punkerilor beti pe care prietenii uitasera sa-i scoata afara in seara anterioara, ci cu public eterogen si manios care s-a inghesuit pana a umplut la refuz cortul care adapostea scena, incat punkerii intarziati au trebuit sa smulga un ventilator din peretele salii ca sa mai poata intra la un concert pentru care trecusera Dunarea inotand ca vidrele, mai motivati decat la scosul crucii din apa, de Boboteaza, in porturile de pe litoral. 

Trupa a urcat pe scena echipata aberant - marinar, cowboy, magician, ofiter Gestapo iar vocalul s-a prezentat in fusta de blana si curele de piele trecute peste trunchiul despuiat, incununat cu o burta foarte rock. N-au avut nici o ezitare in a se da in spectacol (fara sa treaca in sfera obscenitatii vizuale) si a incuraja publicul sa faca la fel, aruncand cu alcool, bani, confetti, balonase si, cel mai important, cu muzica. Un punk violent dar clar, punctat cu refrene si show glam care se imprima imediat si isca pofte de “party animals”, declarativ intr-un mod aberant, piparat cu umor deplasat si o excelenta capacitate de a instiga la petrecere, Turbonegro ar trebui sa fie o prioritate in playlistul oricarui chef cu rockeri. In final, concertul a degenerat intr-o incercare de dans Zorba in varianta pogo, sub o ploaie de confetti, intentie imposibil de fructificat in inghesuiala din fata scenei dar suficient de motivata incat sa se lase cu coate in burta si sutiene rupte. Inertia a facut ca publicul sa se imprastie pe la petrecerile din proximitate iar punkerii imbracati in marinari (echipamentul chitaristului de la Turbonegro) sa puna stapanire pe scena karaoke pentru a-si pune in practica fanteziile. 

Personal, inertia mi-a fost retezata cand sangele din nas a inceput sa curga si am fost nevoit sa o iau repede spre cort pe alei umbrite, sa nu atrag atentia, in urma unei echipe de vidanjori care turnau capshunica in WCuri, in lumina farurilor si murmurul candid al furtunurilor decantoare. Cand mai aveam o cotitura s-a intamplat raul de care ma temeam, mi-a sarit in spate unul din echipajele de prim ajutor care survolau insula si oricata rezistenta am opus, nu s-au lasat pana nu mi-au bagat pe gat o fiola si mi-au umplut nasul cu vata inmuiata in te miri ce. Vecinul de cort se hlizea la mine: “Been to a punk concert?”,”Yeah, you?”,”No, it's not my cup of tea”.



                             Turbonegro, live la Sziget 2005

                  

Korn

In dimineata urmatoare m-am trezit din cosmarul ca nu ajunsesem la concertul Korn. Tremuram de emotie si am iesit la o cana de ceai cu vecinul. Nu ratasem nimic, abia in seara cu pricina avea sa se intample. Korn la Sziget. Mare kestie, sa moara de ciuda pustii din cartier. Canta Korn diseara. E o zi buna. M-am informat privind conferinta de presa, am neclaritati de lamurit cu trupa inca de acu 10 ani. Am dat o tura pe la scena, cu 7 ore inainte de concert se adunase un fandom de copii hotarati sa tina cu dintii de barele din fata scenei. Si au mai fost vreo trei concerte inainte de Korn pe care au trebuit sa le suporte ca sa-si pastreze pozitia. Am zis ca e loc sub soare pentru toata lumea si mi-am vazut de treburi. Am vorbit cu macaragiul de la bungee jumping sa ma urce sa fac o poza multimii de sus. A zis ca nu, ca bungee jumping e pentru sarit, nu pentru fotografii. Am zis ca platesc. A zis ca daca urc sus, trebuie sa sar cu coarda. Am zis ca-mi curge sange din nas, tre’ sa existe o cale de compromis. A zis sa revin in preajma concertului, sa vedem cata lume e la bungee jumping. 

Mi-am petrecut dupa masa pe la terasele de la intrare uitandu-ma dupa “dailiez”, termenul (cu conotatii de desconsiderare) cu care cei stabiliti cu cortul ii botezasera pe cei care veneau la festival doar pentru o zi sau pentru un concert. Eventul produs de Korn a fost unul din motivele pentru care podul de acces pe insula se inundase cu un puhoi de dailiez pe care “localnicii” ii intampinau ca pe niste imigranti. Nu doar din motive de orgoliu, cat pornind de la realitatea faptului ca ne mancau mancarea, ne beau bauturile, ne luau femeile si ne inghesuiau la concerte. Din cauza lor berea era mereu rasuflata, vinurile mereu lungite iar privelistea din fata cortului obturata. Cand au asediat veneticii intrarea in backstage cu speranta sa prinda un autograf, Korn au refuzat sa mai iasa pentru conferinta de presa. Asta dupa ce ne-au lasat sa spargem seminte o jumatate de ora la cortul de presa. Nici o tragedie, am petrecut timpul in compania managerului de la Luna Amara, purtatorii de drapel ai Romaniei la Sziget, povestind despre emotiile evenimentului, in ciuda orei nemernice la care le fusese programat concertul. Ora care mi-a fost fatala in combinatie cu niste probleme de sanatate pe care le pun pe seama langoshilor. Erau destui romani in zona care isi propusesera implicit sa ii sustina, nu pot decat sa sper ca n-au patit si altii ca mine si sa regret ca am ratat ocazia unei cronici de maxim interes tinand cont ca trupa era pusa in situatia delicata de a prezenta un repertoriu cu adresabilitate larga (eventual in engleza), dincolo de clasicele refrene anti-PDSR de mare pret la nivel local dar perisabile intre mandate. 


 

 

     

Revenind, la momentul soundcheckului pentru Korn situatia mirosea urat, dimensiunile audientei fiind dincolo de asteptari, aberante chiar, tinand cont ca zona in care se putea sta normal, fara mainile altora pe fund, incepea de la o distanta atat de mare de scena incat abia se mai vedea ceva pe ecranele laterale iar sunetul era puternic alterat de suflul vantului. Inarmat cu tupeu nejustificat de situatie si cu dorinta arzatoare de a vedea lucruri care nu meritau vazute, m-am strecurat tiptil in multimea crispata si sufocata din fata scenei, unde pustii care-si tinusera loc de pe la amiaza erau cu glicemia si hidratarea la pamant si stateau in picioare doar pentru ca nu aveau unde sa pice. A durat putin pana sa imi regret deciziile. Cand au urcat Korn pe scena, multimea a inceput sa fremete si sa se infioare ca o balena esuata si gadilata de propria transpiratie. Nimic spectaculos pe scena, oameni ca mine si ca tine, singura problema era elementul recursiv Village People...anume fusta Adidas purtata de vocal. Ce-o fi chestia asta cu fustele dom’le? Mi-a scapat momentul in care au intrat surorile Vlasov pe piata metal. 

Sa trecem la muzica. Korn baga doua jumatati de piese si se opresc la timp incat sa nu fiu strivit de ficatii a catorva zeci de mii de oameni care ma presau din spate. Korn se opreste, multimea se opreste si ea cu un horcait colectiv. Si niste icnete in fata undeva. Nu e bun sunetul. Ceva trebuie schimbat. Poate sculele, poate trupa. Ceva nu suna bine, iar o ia de la inceput cu soundcheckul. Ma mai uit o data pe scena si vad 4 inshi. Ma uit pe un tricou Korn din apropiere si vad 5. Pe scena e un bassist cu plete care seamana cu 2 dintre indivizii de pe tricou. L-or fi pus de doua ori pe tricou. Care o fi, care lipseste. Asta e problema, astia nu si-au dat seama ca lipseste unul din chitaristi. Ce-o fi cu trupele care urca pe scena cu line-up incomplet in fata unei audiente de asemenea magnitudine? Macar Morcheeba si-au angajat tour vocal. Nu e buna comparatia, Korn a demonstrat in urmatoarele minute ca suna la fel cu un chitarist ca si cu doi. Si probabil ar fi sunat exact la fel fara nici un chitarist. Coverul Metallica a fost complet neinteligibil. Piesele de pe Issues, puternic electronificate pe album, au iesit exercitii de percutie live defazate fata de voce. Davis nu e Patton. Am mai zis-o, am crezut ca e. Nu e. Nu poate. Nu are cum. Revenim la percutie. Sarim, sarim, dar pana unde si pana cand. Am rupt doua coaste sa-mi protejez teritoriul neocupat dintre picioare si am inceput sa ma preocup de securitatea personala mai degraba decat sa urmaresc scena. In dreapta mea, doi dintre pustanii din primele randuri erau scosi lesinati pe sus. Unul mai incerca sa zbiere ca vrea sa ramana, ca el n-a facut nimanui nimic. Pai tocmai de aia il scoteau. Ocazional, unii se tarau afara pe propriile picioare. Dintre astia, unii mai razbunatori isi lasau jos lucrurile personale si reveneau cu manie sa faca dreptate in segmentul lor. Altii ramaneau pe margini, plangeau ca si-au pierdut locurile tinute de la amiaza. Telefoane la parinti. Mai incolo, echipele de prim ajutor scrutand multimea cu pumnii plini de vata si tifoane. 

Pe scena, Davis a scos cimpoiul sa ne arate o smecherie pe care o stia toata lumea dar ne prefacem surprinsi de fiecare data. Ne-a manat din cimpoi precum un pastor in fata unei turme cu mai multe oi decat poate el numara. Macar daca il prindeam la conferinta de presa sa il intreb cateva de la obraz. Davis a lasat cimpoiul si a inceput sa latre. Mi se parea cool candva, pe vremea lui Life is Peachy, sa latri pe la refrene si introuri. Nu mi se mai pare cool, ma face iar sa ma gandesc la turma de oi si la cainele de stana. Am identificat I did my time, a sunat ok si simplu, fara lipsuri si gatuieli. Aveam dreptate cand ziceam ca ultimul album e facut pentru concerte. A mai fost un moment bun, coverul Pink Floyd. “Leave the kids alone”, urla Davis in timp ce pustanii continuau sa fie eliminati pe sus din fata scenei. Pink Floyd. Doamne, unde le-o fi fost mintea cand au compus piesa asta. Trebuia sa-i lase pe Korn sa si-o compuna. Sa vada si ei cum e. Uite-asa, cu un cover Metallica, un cover Floyd si 6 albume in spate, Korn sunt la randul lor clasici. Si eu carcoteam la Obituary. Am aflat ca, cu oarecare indulgenta, chiar Limp Bizkit sunt usor “old school”. Cum trece vremea! Udo Dirkschneider, tine-mi loc de cort la dreapta Tatalui! 

Am mai impins o vreme, apoi am tras. Ajunsesem in primul rand. Strategie de risc. N-aveam de gand sa suport monstruozitatea. Nu-metalul nu e muzica de stadion, nu e de aer liber. Scena era prea mare, membrii trupei prea mici pe ea. N-aveau de ce sa mearga incolo, de ce sa vina incoa. Davis mai facea ture, avea o scena mare la dispozitie. E ca la punk. Cine canta punk pe stadion? Daca au facut-o Sex Pistols sigur le-a iesit nasol. Am reusit sa conving un bodyguard ca vreau ceva naspa, poate chiar sa sar pe scena, incat a hotarat sa ma traga peste bare si sa ma scoata afara de la concert. Slava Domnului, n-aveam de gand sa ma mai intorc! La Hammer World incepuse deja:


   

Sentenced

Cand am intrat in sala, lumea dormea. Pravaliti pe la colturile salii, de regula in pozitii fetale, dar si mai spre centrul salii, erau o groaza de oameni care dormeau. Dead Hearts in a Dead World. Niste gagici o tineau intr-una cu SMSurile cu “Jyrki az isten”. Pe scena, vocea de la Sentenced, cu un maiou rosu incredibil de iritant bea dintr-o sticla de palinka. Lopakka baga solouri frumoase. Zau ca frumoase. Nu-ti prea venea chefu de bagat din pleata, si refrenele erau greu de intuit daca nu cunosteai piesele (consider ca engleza crispata a vocalului e unul din motivele pentru care cariera trupei s-a prapastuit in asa hal), dar era frumos sa stai asa sa asculti. Lipsea insa claparul. Incepe deja sa ma oftice faza asta cu trupe incomplete. Ca trupa finlandeza, si inca una de generatie veche, alaturi de Amorphis, lipsa claparului e anormala, chiar daca multe parti au fost emulate cu succes pe a doua chitara (care al doilea chitarist banuiesc ca era si el imprumutat). Impreuna cu contingentul nouazecist de la Century Media, Sentenced sunt dintre cei care au pus bazele metalului modern bazat pe dueturi melodioase clapa/chitara din care isi trag seva love metalul, Nightwish, death/blackul melodic finlandez si cam tot ce o sa iasa din Finlanda inca cativa ani de aici incolo. Relevanta istorica a trupei este insa mai puternica decat coeziunea iar asimilarea unui vocal defel aratos (criteriu important pentru o trupa de esenta gotica) care a invatat engleza din mers cale de vreo doua albume s-a dovedit dezastruoasa pentru imaginea si succesul trupei. Mare pacat, caci Sentenced au o gramada de piese frumoase de care, cu putina indulgenta, am putut sa ma bucur. 

Mai mult de atat, prestatia chitaristilor a fost una din cele mai corecte din ce am vazut pe scena metalica a festivalului, piesele decurgand corect, prea corect, prea fara picanterii si prea duios pentru binele trupei la o ora tarzie care impunea ceva mai energic sau scandalos pentru a atrage publicul in schema. Desi a fost promovat ca The Funeral Concert, pe baza materialului (reusit) Funeral Album care anunta desfiintarea definitiva a trupei, nimeni nu s-a dat de ceasul mortii si singurele elemente de bun ramas au fost gratuitatile aruncate de vocal (care a baut cam mult alcool in timpul prestatiei) la adresa criticilor si tuturor nemernicilor care au contribuit la sfarsitul obstesc al trupei. “I'd like to hammer your skulls, i have fantasies of bashing in your brains”, Baga-mi-as picioarele in capul vostru! Vorba cantecului: Consider us dead. Amin. Cu asta au intrat si Sentenced in randul “clasicilor”.

Citeste aici partea III (14 - 17 august)

 

                                  Sentenced, live la Sziget 2005

 






Alte concerte

26 Octombrie 2009
Cronica unei lansari: Far From Telescopes/Kumm de Mihai Plamadeala
27 Martie 2009
AC/DC - Back in ... Budapest - pseudo-cronica de concert de Miki Tewe & Mihai Plamadeala
15 Martie 2009
Stargate 14 (martie) - Grimus la Clubul Taranului Roman de Mihai Plamadeala
10 Noiembrie 2008
Once an orange, always an orange - Al Stewart, Club Quasimodo, Berlin, 3 nov. 2008 de Diana Mesesan
03 Octombrie 2008
Festivalul Brutal Assault, editia XIII, 14-16 august, Jarmore, Cehia (partea 2) de Aron Biro
29 Septembrie 2008
Festivalul Brutal Assault, editia XIII, 14-16 august, Jarmore, Cehia (partea 1) de Aron Biro
05 Septembrie 2008
In Extremo - 27 August 2008 Sibiu de Aron Biro
03 Mai 2008
Current 93, Baby Dee, Skitliv, Aethenor la Roadburn Festival, Tillburg, 20 Aprilie 2008 de Aron Biro
05 Noiembrie 2007
Kumm - O seara la Opera (Bucuresti, 29 octombrie 2007) de Mihai Plamadeala
23 Octombrie 2007
Travka vrea sa simta praga (Bucuresti, 22 octombrie 2007) de Mihai Plamadeala
05 Septembrie 2007
Jan Anderson – Prea varstnic pentru Rock'n Roll? Concert Jethro Tull – Sibiu, Romania, 30 august 2007 de Mihai Plamadeala
15 August 2007
Maximum Rock ''Festival'' (Aeroportul Cluj, 10 - 12 august 2007) de Aron Biro
24 Iulie 2007
Garana Jazz 2007, 12 - 15 iulie (Jan Garbarek, Nguyen Le, Scott Henderson etc.) de Mihai Plamadeala
19 Iulie 2007
Satisfactie cu Rolling Stones la Bucuresti (17 iulie 2007) de Mihai Plamadeala
09 Iulie 2007
Bestival 2007: Alice Cooper, Marylin Manson, Wu Tang Clan etc. (Bucuresti, Romexpo, 29 iunie - 1 iulie) de Horia Diaconescu
23 Iunie 2007
Festivalul Artmania 2007 - Sibiu (Anathema, The Gathering, My Dying Bride, Within Temptation) de Aron Biro
23 Mai 2007
Heavy metal teuton la Bucuresti: Blind Guardian! (Arenele Romane, 18 mai 2007) de Aron Biro
12 Martie 2007
''Support lobotomy!'' Cannibal Corpse live la Bucuresti (Club Studio Martin, 6 martie 2007) de Horia Diaconescu
13 Decembrie 2006
Suflete fericite - Un sfert de veac de impliniri (Celelalte Cuvinte 25 de ani, Bucuresti, 11 decembrie 2006) de Mihai Plamadeala
11 Decembrie 2006
Un pod prea indepartat - ''Therion goes classic'' (Bucuresti, Sala Palatului, 9 decembrie 2006) de Horia Diaconescu
04 Decembrie 2006
Samael din Sion, live in Bucuresti (Sala Agronomia, 2 decembrie 2006) de Horia Diaconescu
20 Noiembrie 2006
Silent Disco Party (Bucuresti, White House, 18 noiembrie 2006) de Horia Diaconescu
09 Octombrie 2006
Eco-metal in Agen: Gojira (Club Le Florida, 30 septembrie 2006) de Horia Diaconescu
29 Septembrie 2006
Rockland Fest II (Caransebes, 15 - 16 septembrie 2006) de Mihai Plamadeala
27 Septembrie 2006
Tiamat live la Bucuresti (Sala Agronomia, 23 septembrie 2006) de Aron Biro
25 Septembrie 2006
Nopti albe... cu acordeonul la maxim (Bucuresti, Sala Arcub, 7 - 9 septembrie 2006) de Horia Diaconescu
31 August 2006
Sziget Festival 2006 - partea III (14 - 15 august) de Aron Biro
28 August 2006
Sziget Festival 2006 - partea II (12 - 13 august) de Aron Biro
23 August 2006
Sziget Festival 2006 - partea I (9-11 august) de Aron Biro
24 Iulie 2006
Festivalul Artmania Sibiu 2006 - H.I.M., Amorphis, Silentium de Aron Biro
14 Iulie 2006
VIP punk: Billy Idol la Bucuresti (Arenele Romane, 10 iulie 2006) de Horia Diaconescu
02 Iulie 2006
Lacrimosa la Arenele Romane (Bucuresti, 1 iulie 2006) de Ioan Cora
26 Iunie 2006
Deftones live la Bucuresti (Arenele Romane, 25 iunie 2006) de Horia Diaconescu
18 Mai 2006
Cui ii este frica de King Diamond? (Bucuresti, Sala Agronomia, 17 mai 2006) de Horia Diaconescu
08 Mai 2006
Tereminism: Dorit Chrysler live la MNAC (Bucuresti, 4 mai 2006) de Horia Diaconescu
17 Aprilie 2006
Nici art, nici noise: Raison d'Etre live (Bucuresti, 15 aprilie 2006) de Horia Diaconescu
27 Martie 2006
Von Spar Live: We are not The Rolling Stones! de Mihai Plamadeala
13 Martie 2006
Lake of Tears live in Bucuresti (Sala Agronomia, 11 martie 2006) de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu
09 Martie 2006
Slang live in Club A (Bucuresti, 7 martie 2006) de Mihai Plamadeala
13 Februarie 2006
Atentie, Blazzaj LIVE! (Bucuresti, 11 februarie 2006) de Mihai Plamadeala
30 Ianuarie 2006
Rokolectiv 2006 – Festival for electronic music and related visual arts (Bucuresti, MNAC, 27 – 29 ianuarie) de Horia Diaconescu
28 Noiembrie 2005
Festival Rock Your Mind (Bucuresti, Sala Polivalenta, 25 noiembrie 2005) de Horia Diaconescu
24 Octombrie 2005
Phoenix, o formatie a trecutului? - Cronica (antropologica) de concert (Sala Palatului, 21 octombrie 2005) de Mihai Plamadeala
12 Octombrie 2005
Paradise Lost live in Bucuresti (Arenele Romane, 8 octombrie 2005) de Aron Biro
29 August 2005
Festivalul Sziget 2005, Budapesta - partea III (14 - 17 august) de Aron Biro
25 August 2005
Festivalul Sziget 2005, Budapesta - partea I (10 - 11 august) de Aron Biro
20 Iulie 2005
Rock Maraton IV, Open Air - Baile Seiche (Odorheiul Secuiesc, 13 - 17 iulie 2005) de Horia Diaconescu
16 Iunie 2005
Megadeth live in Bucuresti (Arenele Romane, 15 iunie 2005) de Ioan Cora
06 Iunie 2005
Therion live in Bucuresti (Sala Palatului, 4 iunie 2005) de Horia Diaconescu
24 Mai 2005
Nightlosers - lansare album ''Rhythm & bulz'' (Bucuresti, 20 mai 2005) de Mihai Plamadeala
11 Aprilie 2005
Joe Zawinul & Syndicate - Faces and places tour (Bucuresti, Sala Palatului, 8 aprilie 2005) de Mihai Plamadeala
15 Martie 2005
Moonspell - Spreading the antidote (Timisoara, Sala Olimpia, 11 martie 2005) de Horia Diaconescu
13 Decembrie 2004
Acoustic eternity, an evening with Danny & Vincent Cavanagh - Anathema (Timisoara, 10 dec 2004) de Horia Diaconescu
21 Noiembrie 2004
Once upon a tour - Nightwish (Bucuresti, 19 noiembrie 2004) de Ioan Cora
25 Iulie 2004
Blessed are... Joan Baez (Bucuresti, 11 iulie 2004) de Mihai Plamadeala
21 Iulie 2004
G3 - Joe Satriani, Steve Vai, Robert Fripp (Budapesta, 11 iulie 2004) de Vlad Borlea
08 Iulie 2004
Soulfly la Arenele Romane (Bucuresti, 1 iulie 2004) de Aron Biro
30 Iunie 2004
Taine Fest - Decade of metal (Bucuresti, 26 iunie 2004) de Horia Diaconescu
31 Mai 2004
''Living In The Present'' - Jethro Tull (Bucuresti, 28 mai 2004) de Mihai Plamadeala
22 Februarie 2004
Teodora Enache, Marius Mihalache, Tandarica in concert (Seattle, 19 oct. 2003) de Ioana Miron (Maldini)
20 Iulie 2003
Rock la Mures (Periam Port, 11 - 12 iulie 2003) de The Sad and the Meek
19 Iunie 2003
Thin Lizzy (Viena, Planet Rock, 13 iunie 2003) de Ioan Cora

Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina