Muzici si Faze - prima pagina Motto Agenda Editoriale Interviuri Concerte Alte articole Legaturi Info Despre noi Contact

Interviu cu Adrian Tanase - Tapinarii

20 Martie 2006
de Mihai Plamadeala si Adina Zorzini

Muzica este o variatie pe o tema data. Nu stiu insa, daca inspiratia vine de la Dumnezeu sau de la diavol!


Adrian Tanase: "Trupa Tapinarii s-a format în anul 2001. Cosmin Covei facuse un filmulet-portret, avand ca protagonist un pitic stripper, apoi a fost compusa si piesa "Sunt fericit", iar filmuletul s-a transformat în videoclip muzical. Cenzurat de MCM si TVR2 la acea vreme, din cauza faptului ca protagonistul aparea destul de sumar îmbracat, doar în chiloti, "Sunt fericit" a avut premiera pe Atomic în noaptea de înviere în 2001. Difuzat de 11 ori doar într-o ora la "Metropolis", ceea ce a însemnat un record de difuzare, videoclipul a avut un mare succes, fiind nominalizat la sectiunea videoclipul anului de catre revista Musical Report. Asa ca la primul concert din august 2001, Tapinarii au umplut pîna la refuz "Strada de vara". A urmat videoclipul piesei "Unde esti", cu o fata supraponderala care cade de pe bloc, iar lansarea primului album a avut loc pe 17 octombrie 2001 în Green Hours. La lansare a participat si piticul Marcel Ungureanu, care a oferit si un numar de striptease. In februarie 2002 are loc prima editie Anti Valentine's Day. 

Au mai urmat concerte si, în noiembrie 2002, s-a lansat albumul "Idei preconcepute". Piesa de rezistenta "Suturi" a fost data drept exemplu de Mona Musca pentru campania sa împotriva violentei în familie. In toamna lui 2003, a aparut un nou clip al trupei Tapinarii pentru piesa "Embargo pe creier", de pe albumul "Utopia". Clipul a fost preluat dupa filmul de licenta al lui Catalin Saizescu: "Zambiti, va rog, ca e gratis", cu Ernest Maftei în rolul principal. Avanpremiera albumului "Utopia" a avut loc în Art Jazz Club pe 27 septembrie 2003, iar printre invitati s-au numarat: Ada Milea, Dani Fat si Florin Chilian. 

Am cantat si la Stufstock, implinindu-ne o dorinta mai veche, fiind practic cel mai important concert. Am cantat in fata a peste 2000 de oameni o ora si ceva. Apoi in Bucuresti au urmat avanpremierele la albumul "Ultimul super erou". Se simtea nevoia unui povestitor si a fost invitat Florin Piersic Jr. care a devenit un prieten si un fan al Tapinarilor, el cerand permisiunea de a folosi piesa "Unde esti" de pe primul album pentru genericul noului sau film "Eminescu vs Eminem". A fost realizat un clip grafic, la piesa "Pentru voi", realizat de art director-ul Cezara Armasu.

Din aprilie 2005 TAPINARII sunt pentru prima data ON THE ROAD pentru a culege roadele dupa 4 ani: Timisoara, Sibiu, Oradea, Arad, Campina, Cluj, Constanta, Vama Veche. Urmeaza doua albume de autor - in 2005 - albumul lui Tanase, iar in 2006 - albumul lui Covei."



Descarca inregistrarea video

 
Discografie Adrian Tanase

TAPINARII - Sunt fericit (2001)
TAPINARII - Idei preconcepute (2002)
TAPINARII - Utopia (2003)
TAPINARII - Ultimul super erou (2004)
TAPINARII - Un rege fara regat (2005)

www.tapinarii.ro

 

Dezvaluie-ne povestea „Regelui fara regat” - cel mai recent album al vostru - cum l-ai compus, de ce probleme te-ai lovit si mai ales cum le-ai depasit. 

          Nu stiu cate probleme pot zice ca am la asa ceva. Dupa prima trilogie (Sunt fericit, Idei Preconcepute, Utopia), eu si omul meu, Covei, am vrut sa facem o trilogie de povesti, de opere folk. Am inceput cu Ultimul supererou care era partial chiar o poveste de-a mea si a lui. Apoi ne-am spus ca de atunci incolo sa ne scriem fiecare povestile, sa facem alternativ albume personale, dar sa le cantam impreuna. Adica sa fie albume Tapinarii. Un rege fara regat este creatia mea pentru ca eu am conceput, scris, tot. Urmeaza la anul albumul lui Covei, pe care il vom prezenta tot ca un produs Tapinarii.
          M-am gandit ce fel de album sa fac si am zis ca ar fi bine sa ma inspir din viata mea. Va dati seama cum e sa pui 27 de ani din viata unui om in 14 melodii: foarte greu! Modalitatea prin care transmiti ce-ai trait nu e sa povestesti 27 de ani, asa ca m-am rezumat la sentimente, ganduri, experiente simbolice care au fost traite pe parcurs. Deja ni s-a spus ca albumul a devenit un pic depresiv, maniaco-depresiv. Lumea era obisnuita cu noi mistocari, dand suturi la figurat.
          La inceput n-am avut curajul... sa-mi pun sufletul pe tava in halul asta. Inainte o faceam mai subtil. Acum nu stiam cum for percepe fanii treaba asta.  Mi-era foarte frica, mi-am zis „Sa vezi ce de suturi ne luam”, noi care eram obisnuiti sa-i luam pe altii in deradere. Chiar de la Ultimul supererou incepuse lumea sa ridice din spranceana. Fanii pe care ii aveam s-au reorientat foarte greu spre noi dupa schimbarea asta. Ce m-a determinat sa am curaj a fost declaratia lui Tudor Chirila care a fost intrebat: „De ce voi care erati mistocari ati facut Am sa ma intorc barbat care e trist de nu se poate?”. Si a raspuns ca dorea sa comunice ceva. M-am gandit si eu dupa-aia. „Important este ce vrei tu sa comunici si dupa aia oamenii vin inspre tine”. Mai e si o chestie de-a lui Andries care a zis ca daca un album e bun se vinde de la sine.

Iar Andries a vandut vreo 40 pana acum...

          Si noi intentionam sa ajungem acolo. De aceea scoatem un album pe an. Dar revenind, am inceput sa lucrez. Singur. Cum am spus, noi asa lucram. Cum am terminat un album, il incepem pe urmatorul sau urmatoarele. Eu spre exemplu am 5 piese gata pentru albumul din 2007 si 2008.


 


Live la Laptaria lui Enache,
Bucuresti 2003










Sa revenim totusi la "Un rege fara regat". Am inteles ca produsul final nu reprezinta  varianta ideala.

          Chiar daca am considerat asta in timp ce-l imprimam, ascultandu-l, de exemplu, azi dimineata (cand m-am sculat), am constatat ca e bun si ca de fapt este varianta ideala care putea iesi! L-am ascultat nu pentru ca veneam la interviu, ci pentru ca obisnuiesc sa-mi reascult albumele ca sa stiu unde am gresit, spre a ma perfectiona.
          E adevarat ca la inceput am facut piesele fara a sti cum voi dori sa le imprim. Intai pe hartie, dupa aia muzica. Au fost zeci de corecturi pe texte pentru ca nu eram multumiti. Cum trecea o saptamana ziceam: „Parca aici as vrea sa spun altceva”. Chiar si intamplarile din viata mea recenta trebuiau sa se lege de album, iar ce mi se intampla zilnic schimba permanent muzica si piesele. In acest moment de creatie mi-a venit o idee, vorbind pe messenger, pe yahoo cu tobosarul de la Buricul Pamantului. Adrian (nu mai stiu numele de familie) mi-a zis „Vrei sa-ti fac niste tobe live?” el e din Sibiu. I-am zis „Bai, hai!”. I-am trimis o piesa, el mi-a trimis tobele. Si dupa aia am vorbit cu chitaristul de la 9,7 Richter. O trupa de heavy metal din care am facut si eu parte vreo trei luni cat a fost plecat Covei in Italia. Mi-am zis „Bai, fac negativul acasa, fac instrumentele cum ar veni, dupa aia ma duc si trag vocile in studio”.
          Si am lucrat la asta vreo cateva luni. Facusem cateva piese inedite. Aveam chiar si o piesa rock de ex. Cand am ajuns in studio am vazut ca trasesem cu alt program, cu format wave pe kb diferiti. Ala unde urma sa trag avea o alta placa de sunet. Nu mai puteam face sunetul de la zero, pe aceleasi coordonate. Si mi-am zis „Bai il retrag pe tot”. Nu mai vroiam cu o singura chitara cum fusese Ultimul super erou. Atunci am tras doua-trei chitari eu singur rezultand un fel de orchestrare acustica. Nu am inteles comentariul din Topul Muzici si Faze 2005: „Instrumente fara instrumentisti”. Nu m-a deranjat locul 37, dar comentariul nu l-am inteles: chitara mea n-a cantat de una singura! Doar am suprapus inregistrarile, facute pe bune. De aceea nu e scrisa o formatie pe album, pentru ca sunt doar eu, nu pentru ca am folosit o echipa pe care am omis-o.
          Poate asa era menit sa fie: doar cu chitara mea, in loc de o orchestratie alambicata (pe care n-am putut s-o am din motive obiective).


 


Tapinarii live la Festivalul Om Bun, 2003
Covei & Tanase
Accepti o intrebare dificila?

          Da, sunt baiat destept (rade).

Nu  asta era sensul intrebarii... Consideri ca la Tapinarii lipsa de virtuozitate instrumentala este o problema? Nu o lua ca jignire, considera ca raspunzi la intrebarea unui reporter ciufut care are 20 000 de cititori. Dealtfel, aceasta chestiune a fost ridicata constant in numeroasele mail-uri primite la redactie. 

          Hai sa va explic!          

Sa explici cititorilor, fanilor... 

          In primul rand cei care ne contesta, judeca din punctul vedere al muzicii (rock, blues sau ce mai asculta). Cand ai o singura chitara la indemana nu ai prea multe locuri unde sa te arunci. Eu incerc doar sa umplu un gol. Uite, de exemplu Chilian reuseste asta. Este cel mai bun prieten al nostru din muzica. 
          Dar revenind, avem o singura chitara si doua voci. Cele mai importante la noi sunt versurile. Noi facem poezie pe chitara. Asta nu inseamna ca nu facem muzica. Chitara este si a fost mereu pe locul doi, desi incepand cu Ultimul super erou si Un rege am inceput sa-i acordam mai multa atentie. La mine vocea e pe primul plan. Odata cu Ultimul Super erou  chiar comenta cineva „In sfarsit si-a pus Tanase chitara in valoare!”. Pe Un rege fara regat puteti asculta chitara la greu .... Bine, dar nu stiu ce intelegeti voi prin virtuozitate. Adica virtuozitate vad foarte mult la muzica clasica sau la rockul de alt gen, dar la folk nu poti vorbi de virtuozitate. Spune-mi un folkist virtuos. Nu exista. 
          Chitara merge dupa voce, merge cu versurile, asa a fost mereu in muzica folk. Nu se pot face prea multe. Atat pot sa va raspund. La noi chitara a fost mereu pe locul doi. Asta nu inseamna ca nu stiu sa cant. Fac chitara din 96. Mi-a cumparat mama o chitara in 96 si asa am inceput. Acum am alta, o Takamine si ma tot joc cu ea. E adevarat nu am timp sa exersez pentru ca lucrez 8 ore pe zi ca ziarist si cand vin acasa nu-mi mai prea vine sa pun mana pe ea. Doar cand sunt foarte trist, foarte deprimat iau chitara in mana si am si compus o piesa (rade). 




Probe de sunet, Club A, Vama Veche
1 mai 2005
Esti autodidact in muzica? 

          Am invatat pe furate dar stiu note. Prima oara (in ale muzicii) a fost ca o distractie. Impreuna cu un basist de la trupa Angel. Mergeam in parc, in gasca, cantam impreuna la chitara si mai furam de pe la el. Am invatat teorie de unul singur si lucruri de genul asta. Este in muzica mea partea cu urechea, dar stiu si teorie; pot sa notez ce am facut. Prefer insa ca mai intai sa compun si dupa aia sa scriu piesele pe acorduri. 
          Hai sa va zic o chestie... ma mai abordeaza fanii „Zi-mi si mie acordurile de la piesa cutare, de la melodia aia”. Ei majoritatea sunt incepatori si atunci le explici foarte greu ce ai facut tu. Si n-ai cum sa le explici decat daca o iei usor „Deci faci acordul ala si dupa aia cu restul de joci si tu dupa ureche”. Si unii raspund „Adica stai ca n-am inteles, adica e B, e C, e cum?”. 

Sa ne desprindem de Regele tau fara regat si sa ne intoarcem putin in timp. Care-ti sunt preferintele muzicale din copilarie pana in prezent?

          Probabil se si vede la un moment dat ce preferinte am avut si am. Eu adormeam cand eram copil pe Pink Floyd si Queen (mi le punea taica-miu la casti), dupa aia prin adolescenta am descoperit trupa Roxette, eram roxetist, aveam insigne in piept...  

Vrei sa ne spui care sunt Floyd-urile, Queen-urile sau Roxette-urile preferate in mod special? 

          De la Floyd nu tin foarte bine minte titlurile. Ulterior n-am mai ascultat, nu era foarte mult pe gustul meu, dar Floyd e foarte tare cu The Wall, iar Queen cam cu tot ce au scos. Roxette, n-aveau ei foarte multe albume: Look sharp, Joyride, stiti.  Dupa aceea mi-a dat cineva o caseta cu Iron Maiden, Real live one si am ascultat Fear of the dark. Aia a fost revelatia mea. Aveam cred ca 15 ani. Am inceput sa-mi las plete sa umblu cu o camasa zdrentuita deasupra unui tricou cu Batman pentru ca nu aveam unul metalic si atunci au inceput pentru mine Maiden, Metallica, Nirvana - ce era pe atunci mai in voga. 
          Mi-e cam rusine sa zic ca am descoperit Ac/Dc si Black Sabbath tarziu. Tot atunci am inceput cu Cargo din rockul romanesc. Inca mi se par diferiti fata de restul. Adica la Iris te uiti si stiti si voi... Cargo mi s-au parut foarte sinceri, chiar si ca instrumente. Mi se pare ca mana merge cu sentiment pe chitara. Si asta prefer si eu in loc de virtuozitati sau alte prostii, prefer chitara care merge pe sentiment. Asta am simtit la Cargo, mai ales vocea lui Kempes. Si dorind sa fiu ca Kempes m-am apucat de cantat.

Se poate spune ca a fost un model foarte puternic?

          Da, ca stil de a canta, ca mod de interpretare. Dar nu vocea lui gajaita ci aia curata. El avea o voce foarte clara la inceput, pe primele doua albume.  

Ai prins Cargo cu Leo Iorga pe voce, inainte de venirea lui Kempes? Ca fapt divers, trupa s-a nascut „gata inchegata”.

          Nu, n-am prins.


 

Alaturi de Florin Chilian
Cupa Presei la cantat
Ai vorbit la un moment dat de caracterul depresiv al muzicii voastre. Ai spus ca in general compui cand esti deprimat. Sa intelegem ca deprimarea ta e sincera sau ca sinceritatea ta e deprimanta? 

          Asa am spus, dar mai era o chestie. Aveam, de exemplu cate o prietena care ma intreba “De ce nu faci melodii despre mine, vesele”. Pai chiar si atunci cand scrii la ziar, te inspira mai mult lucrurile de rau decat cele care bune. E valabil pentru orice artist. Noi chiar si in concert ziceam ca facem mai degraba melodii despre fostele noastre prietene decat despre cele actuale. Privesti mult mai obiectiv din afara. Dorinta de a spune lucrurilor pe nume ne-a facut sa ne legam cumva mai mult de subiecte triste. Dar in orice caz as reveni asupra celor zise mai devreme spunand ca muzica noastra e depresiva, poate doar pe ultimele doua albume. Din punctul nostru de vedere este exprimarea unor trairi si sentimente. Sincere. Muzica noastra e sincera, Noi nu am mintit niciodata. 

O eticheta care se pune constant Tapinarilor, de catre oamenii cu care intram in contact, este aceea legata de teribilism. Multa lume asociaza activitatea voastra muzicala cu dorinta de a epata. Sunteti suspectati de misoginism. 

          Da! Hai sa o luam incet. La Sunt fericit a fost un joc. Erau cateva piese mai vechi de-ale mele si de-ale lui Covei cu care am zis sa ne jucam. Eu acuma daca ma apuc sa fac un best of de pe Sunt fericit aleg doar trei piese. „Sunt fericit”, „Speranta” si „Unde esti”, care sunt cele mai lucrate din punct de vedere muzical sau cel mai bine gandite. Restul au fost jocuri pe primul album. 
          Inteleg de ce s-a spus teribilism. Am scos apoi Idei preconcepute care a fost catalogat ca fiind misogin. Acuma sa va spun doua vorbe despre „Suturi”, melodia aia cu probleme. Am compus-o in noaptea de Revelion, in urma unei discutii de trei-patru zile in care eu vorbeam cu Covei despre relatia pe care eu o aveam cu o fata si ii  spuneam... nu pot sa spun ce-i spuneam. Imi venea sa o dau afara. Nu aveam ce cauta langa femeia aceea. Nu este deloc teribilism sa te trezesti langa o femeie si sa realizezi ca nu ai ce cauta langa ea. Sau vrei sa dai suturi... Si atunci recurgi la actul de a o... tocmai se spune in melodie „sa nu o dai afara”... iti vine sa o faci, dar nu o faci pentru ca ai bun simt, dar simti ca vrei sa o faci. E tocmai opusul misoginismului. Nu stiu daca ma intelegeti. 
          Eu doar cant despre potrivirile si nepotrivirile dintre oameni. Noi vorbim foarte mult despre relatiile dintre oameni, dintre barbati si femei, dintre om si Dumnezeu, dintre om si sine insusi, cam despre asta vorbeste muzica noastra. Nu e misoginism, o zic si o repet. Credinta noastra e ca exista o EA pentru fiecare barbat si ori o pierzi ori o castigi.

Te-ai gandit vreodata ca poti s-o ratezi?

          Nu vreau sa vorbesc despre asta. Am vorbit destul pe Ultimul super erou.... Spune Covei intr-un vers de pe Idei preconcepute „fata care ma scoate din minti adu-ti periuta ta de dinti”... Asta e o faza din viata. La el venea o fata care nu-si aducea periuta niciodata si se spala cu periuta lui de dinti... 

Vrei sa spui ca voi scoateti niste lucruri din cotidian si le dati o semnificatie general-valabila? 

          Nu, le scoatem pur si simplu, fara sa le dam nici o semnificatie. Unele lucruri sunt ironice, altele tragice; sunt pur si simplu asa cum sunt, se intampla. Noi descriem: ce ni se intampla si prin ce trecem.  Si, mai ales, ce simtim.  

Cum isi poate da seama ascultatorul care este de fapt mesajul vostru? 

          Am aflat despre unul care isi batea nevasta ascultand „Suturi”. Lucrul asta ne-a deranjat si mi-am zis ca daca il mai vad la concert il dau eu afara din sala, nu-mi plac lucrurile de genul asta. Chiar si catalogarea asta permanenta de „teribilism” ma scoate din minti. De multe ori nu suntem intelesi.  

Intrebarea era alta. Nu considerati ca in absenta unui text explicativ coerent riscati sa fiti rastalmaciti? Se pare ca exista un public, mai larg decat in cazurile obisnuite, care nu pricepe mesajul vostru asa cum spui ca il lansati.

          Stiti care e faza? Cand te apuci de compus si te gandesti cum o sa fie perceput, daca nu o sa se inteleaga, daca o sa fie gresit luat, iti introduci niste blocaje mentale. Atunci te autocenzurezi si nu e bine. Mie nu imi place sa ma autocenzurez.  

Lasi exclusiv pe seama celorlalti faptul de a te intelege? 

          Sincer, eu am foarte mare incredere in publicul nostru. Am observat ca de la Sunt fericit pana la Un Rege publicul nostru este unul inteligent. Pe majoritatea chiar am ajuns sa ii cunoastem. Am avut ocazia de-a lungul anilor sa ne imprietenim cu ei si ii stim cum gandesc. Ei n-au perceput problema precum toata lumea. Chiar se enerveaza cand vad pe altii ce zic de noi „uite, ba, ce-au zis aia...”. Patim la concerte ca ne mai striga o tipa din spate „Misoginilor!” Iar noi ii raspundem „Si noi te iubim”. 

Aveti asadar un target clar determinat? 

          Mie imi place Ozzy, care a zis ca de-a lungul anilor a avut fani vechi „and I picked up some new ones along the way”. Asta e adevarul. Publicul creste, creste de la sine de obicei si prefer sa am ca public un om care ma intelege, decat unul care nu ma intelege. Nu sunt putini fanii nostrii - sunt exact cat trebuie. Sa umple un club de 200 de persoane, sa cumpere albumul in fiecare an.




Pe scena B la Stufstock 2004




1996-1997
Solist vocal in trupele Zalmoxis, Black Rose, Hiperborea

1998 
Chitarist formatia Dracula
Scenariul, regia, textele si muzica unui filmulet difuzat pe Tv Sigma cu ocazia Craciunului
Scenariul si regia unui alt filmulet: "Primul si Ultimul", difuzat tot pe Tv Sigma. Am si jucat.

1999 
Am pus bazele unei trupe de teatru formata din studenti la Jurnalism. Premiera piesei de teatru "Fiul", pusa in scena la teatrul de comedie. Am semnat scenariul, regia si rolul principal. 

2001 
Primul album Tapinarii: Sunt fericit. Clipuri pentru piesele Sunt fericit si Unde esti

2002 
Solist vocal in trupa 9,7 Richter (vara)
Albumul Tapinarii: Idei Preconcepute (toamna). Clip la piesa Sfarsit si inceput de lume

2003 
Albumul Tapinarii: Utopia. Clip la piesa Embargo pe creier (vara)
Concert "Tribute to Black Sabbath" si am fost Ozzy Osbourne pentru o zi (toamna).

2004
Albumul Tapinarii: UltimuL Super Erou. Clip la piesa "Pentru voi".

2005
Am lansat albumul Tapinarii conceput integral de mine: Un rege fara regat, ce contine povestea vietii mele. In prezent sunt vocal si chitara la trupa Tapinarii si semnez textele si muzica a aproximativ jumatate din piesele formatiei (celalata jumatate o semneaza Cosmin Covei) si jurnalist de viata mondena la un cotidian national.
Vom face cateva fotografii cu care  sa insotim interviul. OK?

          Bine ca nu am venit cu caciula pe cap (faceti pozele cum si cand considerati).

          Si... asta era ideea, nu vrem sa castigam oameni care nu inteleg. Uite avem cate un concert intr-un club. Zice patronul „nu va faceti probleme o sa fie plin in ziua aia”. Ii raspund „nu ma intereseaza sa fie plin, ma intereseaza sa fie plin cu fanii mei”. Din aceasta cauza trebuie promovat evenimentul, pentru ca oamenii sa stie ca exista acel eveniment si sa vina la el exact cei care inteleg despre ce e vorba si care vin fix pentru concertul ala. Intelegi? 

Cum va caracterizati fanii?


          Eu cred ca fanii nostrii sunt oameni inteligenti. 

Care este raportul dintre delectiv si instructiv in actul vostru de creatie. Si a cui e placerea, a voastra sau a lor, ca fani?


          Cred ca personele publice ar trebui sa se implice mai mult in chestia asta ca sunt lideri de opinie. Avem o mare responsabilitate, pe care incercam sa o onoram. Dar ca sa te asculte trebuie sa-i atragi mai intai. E nevoie si de distractie.

Corect.

          Daca te urci pe scena nu este o binecuvantare ca... vai sunt pe scena si 200 de gagici au venit pentru mine. Este o responsabilitate mare. De exemplu la Stufstock este bine sa li se zica oamenilor „nu mai aruncati hartii pe jos”.  M-ati inteles, sper.



 
 





Voi ce spuneti fanilor vostri in acest sens? 

          Vorbim intre cantece, dar facem si in melodii anumite trimiteri. Este la Covei o chestie „Fiti oameni seriosi/ Nu fiti Tapinari...” Era versul lui Covei de aia nu-l tin minte. Sunt niste lucruri pe care ii inveti chiar direct. Acele lucruri - cand le vorbesti despre Dumnezeu sau despre relatiile umane. 
          Uite Vama Veche au facut asta cu Ana. Intr-un fel i-au invatat pe fani „Bai nu e frumos sa faceti asta”. La fel si noi printr-o melodie precum Tatuaj, Ea sau Pentru voi incercam sa-i facem ca, ascultand melodia, sa se poata gandi la situatiile de viata prin care trec si sa-si zica „Nu fac asa!”. Nu vreau acum sa ma erijez nici in inteleptul inteleptilor... Facem si noi cat putem.
          Fanii nostrii sunt foarte apropiati de noi. Pot sa va spun ca pe aproape toti din forumul nostru ii am si in lista de Yahoo. Si acolo vad ce muzica asculta si sunt oameni care chiar nu ar trebui sa fie invatati ce sa faca pentru ca ei stiu deja si tocmai de aceea asculta muzica noastra. 

Pentru a reveni asupra unor lucruri pe care le am neclare din cele vorbite pana acum. As dori sa revenim la muzica pe care ai ascultat-o si pe care o asculti.


          In momentul asta gusturile mele muzicale bat spre Black Sabbath foarte mult, Purple, Zepp. Astia trei. Nu imi place Stones, prea americani in sound pt mine (stiu ca sunt englezi de loc). Ozzy e ca inteleptul acela care iti spune ce sa faci. Fanii mi-au facut cadou o panza mare de la Sziget cu Black Sabbath. 
          Mai ascult Whitesnake, Judas Priest, Ac/DC, Cargo, Iris, Florin Chilian, Luna Amara, Kumm, Urma, Yngwie Malmsteen... in general hard rock, heavy metal, foarte putin folk si mult mult mult foarte mult Ozzy. Dar ascult si muzici altfel precum Bright Eyes sau James Blunt, muzici maniaco-depresive ca mine (rade).




In contextul integrarii Romaniei in UE, are muzica voastra vreun mesaj politic sau care se vrea international?  

          Avem o singura piesa politica si aceea se numeste Un ungur mic. Care a pornit de la o enervare cand am vazut ca nu stiu ce consul de prin Ardeal a interzis poezia Doina a lui Eminescu. Si a declansat in mine o chestie foarte puternica. Nu-mi place cand se zice „interzis”. Sparg usa, intru pe geam nu-i o problema. Si am facut piesa asta in care am vorbit despre separatism de ambele parti. Nu ne place ideea ca cineva sa puna un gard aici sau sa ia si sa desprinda o bucata. Chiar si ca intentie. E neinteligent. 
          Nu prea vrem sa ne bagam in politica pentru ca politica e foarte murdara si ne e frica sa nu ne murdareasca si pe noi. Cand te apuci sa mergi pe probleme sociale-politice inseamna ca alea sunt problemele tale. Ori pe mine nu ma intereseaza cine conduce tara, nu ma intereseaza cum este economia pentru ca fiecare isi face viata asa cum poate sa si-o faca. Daca esti baiat destept si muncitor te descurci. Daca vrei poti. Oamenii pot sa darame munti daca vor. Este credinta mea. Unii au inventat dinamita si au facut gauri in munti. A vrut omul sa zboare a inventat avioane. Totul este posibil. Si credem ca fanii nostri sunt destepti, indiferent de cine conduce si cum ne conduce, fanii nostri isi fac viata asa cum cred. Sa devina oameni culti, bogati, destepti sa devina cum vor ei. Neimplinirile noastre sunt legate de alta natura, filozofica, metafizica, fie ca vorbim de relatiile interumane sau relatia cu Dzeu. 

Hai sa termin cu seria intrebarilor dificile. Exista niste voci care spun ca Tapinarii au o singura piesa... oricare.


          Tapinarii au cinci albume...

Piesele voastre sunt foarte asemanatoare. Nu neaparat ca mesaj ci ca mod de abordare. Se poate vorbi de monotonie. 


          Am destul de multa inspiratie incat sa mai facem zece albume de acum incolo. Si Covei la fel. Mai ales, suntem doi compozitori. Daca era unul singur puteati zice ca piesele sunt la fel. Dar cand sunt doi nu ai cum. Logic vorbind. La foarte multe trupe piesele sunt asemanatoare pentru ca este acelasi compozitor. Si e normal. Are aceeasi idee pe care o pune in zece piese sau isi mai variaza temele. Dar aici sunt doi. Si din punct de vedere logic nu este posibil asta. 
          In al doilea rand albumele au fost diferite toate. Piesele sunt de sine statatoare, 6 si 6 sau 7 si 7 in mod egal intotdeauna. El jumate, eu jumate. Facem intotdeauna egal. Intotdeauna m-am chinuit astfel incat sa nu fac aceeasi tema. Cu toate acestea la Ultimul super erou eu cand am conceput albumul am ascultat albumul lui Wasp Crimson idol, daca il stiti este una din cele mai tari opere rock scrise vreodata. Si mi-a placut ideea dupa care a fost facut discul. Are doua, trei teme obsesive pe care le ia si le pune in povestea asta pe chitari si se repeta obsesiv. Bine, piesele sunt diferite ca si la noi. Si pe Ultimul Super erou asta am facut si eu. Am luat o tema si am repetat-o obsesiv pentru a arata continuitatea gandului. Pentru a arata ca gandul a fost acelasi la inceput si la sfarsit. Am variat totusi unele riff-uri pe chitara pentru a arata ca gandul altereaza. 




Tribute to Black Sabbath
Club A, 2003








Deci prevaleaza factorul intentionalitate in muzica voastra, nu lipsa de mijloace.

          Da, factorul intentionalitate. Nu exista lipsa de mijloace la noi. Eu v-am zis, am 5 piese deja compuse pentru 2007.  
          S
titi care-i faza? Oricum toata muzica a fost compusa deja. Sa crezi ca tu vii acuma cu ceva nou e cel putin teribilism. Definitia mea pentru muzica este “o variatie pe o tema data”. Tu ai tema si deja variezi. 
          Si atunci tot ce pot eu sa fac in momentul asta e sa exprim ceea ce cant cat mai simplu. Cand ma apucasem de scris, poate par nebun acuma… La mine totul a inceput de la scris. Cand scriam parca eram intr-o stare de transa si ma trezeam dupa aia parca venea ceva de sus ma pocnea in moalele capului. Dupa ce terminam ma miram “Eu am scris asta?”. De asta imi si ascult albumele mai tarziu “Bai, ce am facut aici?”. E exprimare pur si simplu, poate e Dumnezeu sau diavolul nu stiu de la cine vine inspiratia… Compui, ai chitara in brate, iese piesa, eu o trag repede pe calculator ca sa nu uit pana a doua zi. Nu cred ca se poate spune ca piesele seama  intre ele pentru ca 1. sunt doi compozitori 2. chiar ma chinuiesc sa fiu asa 3. pe Ultimul super erou a fost o repetitie obsesiva pt ca asa am vrut eu sa fie din cauza de “Crimson Idol” de la Wasp.
          Stiti deja care e parerea mea despre lucrurile de genul asta… virtuozitate. Chitaristii care merg foarte mult pe diminuate sau pe acorduri ciudate vor sa epateze. In momentul cand vrei sa te exprimi, vei face asta intr-un mod cat mai pe inteles. Atunci nu folosesti un acord diminuat. Si noi folosim acorduri diminuate si vei gasi la unele piese, dar mai putine, pentru ca pe mine cel putin ma intereseaza mai mult sa exprim ce am pe suflet decat sa arat cat de smecher sunt. 
          Exista doua tipuri de artisti. De tip Narcis si de tip Prometeu. Va imaginati cum e cel de tip Narcis. Artistul Prometeu in schimb se aseaza singur pe stanca si asteapta vulturii sa-i manance din ficat. Ficatul este sufletul, iar vulturii sunt publicul. Te exprimi si in acelasi timp le daruiesti ceva.  
          Cei de care vorbeam inainte, vor sa arate cat de destepti sunt. Este exact ca ala care ia chitara, o pune dupa ceafa si iti arata smecherii. Ei aia poate sa o faca orice chitarist daca exerseaza. El o face pt show. 

Tudor Chirila face flotari pe scena in spectacolul Am sa ma-ntorc barbat. Spuneai ca e unul dintre modelele tale… 


          Eu cred ca Tudor Chirila este foarte talentat cel putin pe compozitie si text. Poate nu face mari chestii pe voce, poate nici nu e intentia lui, poate el doar vrea sa comunice. Il admir ca artist. Sa nu uitam ca el e si actor, adica nu a facut flotari si nu s-a tuns pe scena doar de smecher.




Live 2005, Club Viking, Bucuresti
4 ani de Tapinarii, Foto: Raluca Cracan
Esti de acord cu titlul pentru interviu “nu stiu daca inspiratia vine de la Dumnezeu sau de la diavol”?

          Da, e foarte bun. 
          Noi facem acum Anti Valentine’s Day. Poate fi considerat un teribilism. Insa noi cantam despre dragoste cu picioarele pe pamant. Stiti? Si de fapt asta si facem. Lumea e obisnuita ca dragostea  sa fie ceva inaltator. Si atunci poate fi considerat un teribilism aceasta bruscare a realitatii pe care noi ne facem piesele. Noi bruscam realitatea. 

Nu cumva bruscati auditoriul, si nu realitatea? 


          Nu, noi bruscam realitatea. Stiti care este singurul lucru care ne afecteaza? Formatiile care canta despre iubire numai pentru a avea succes. Mi se pare ca vind sentimente umane la tava. La Directia 5 te poti plictisi. Au piese monotone despre acelasi lucru. Daca o sa vezi o piesa politica la Directia 5 sau Holograf eu ma spanzur.  


Ce formatii preferi mai degraba? Vama Veche sau Kumm?

          Amandoua. Azi dimineata am ascultat Vama Veche.


Luna Amara sau Voltaj?


          Luna Amara clar. Sunt peste Vama Veche. Dar ascult si Voltaj. Am auzit ca si Calin asculta Tapinarii.

Foarte bine. Blazzaj sau Florin Chilian?


          Florin Chilian peste Luna Amara si Vama Veche. Blazzaj nu-mi place.

Alexandru Andries sau Florin Chilian?


          Amandoi. Pe maestrul Andries azi l-am ascultat.

Iris sau Holograf?


          Iris! Holograf-ii au fost ceva, dar pacat de ei.

Se vorbeste in Romania de triada Cargo
- Iris - Holograf... 

          Eu cred in triada Cargo - Iris - Celelalte Cuvinte.

Unde
plasezi tu Celelate Cuvinte in muzica romaneasca?

          Nu am ascultat albumul nou dar imi plac Celelalte Cuvinte foarte mult. Calin Pop a venit chiar sa ne vada in Oradea. Imi place foarte mult de Calin Pop ca si chitarist. Da dovada de virtuozitate. 




Mihai Plamadeala si Adrian Tanase
in timpul interviului

 
 




Aveti admiratoare infocate, care v-ar urma pana la “capatul turneului”? 

          Au venit pana la Cluj dupa noi, pana in Sibiu, din Bucuresti. Mai primesc din cand in cand scrisori de dragoste pe e-mail, dar de obicei nu le dau curs mai ales ca am o relatie stabila de un an de zile. 


Prin ce orase ati avut cel mai mare succes?


          In orasele universitare. La Cluj a fost super. La Timisoara. La Iasi avem pe 1 martie.


Pentru ca tot am ajuns la Moldova, ce parere ai despre Fara
Zahar?

          Super. Sunt niste tipi misto, au versuri inspirate si fac show. Cand am fost la Stufstock am fost in autocar cu Fara Zahar. Am glumit tot drumul, am ras am fost pe scena am cantat si cand am coborat de pe scena si ma ia Bobo de la Fara Zahar bai de ce nu mi-ai spus ca esti de la Tapinarii ca ti-as fi spus ca imi place foarte mult ce faceti voi”. Apropo de orase, Cluj, Timisoara… la Timisoara a fost o mare revelatie. S-au uitat cuminti la noi iar la sfarsit nu ne mai lasau sa plecam. La Galati - foarte misto.  


Galatiul este unul dintre cele mai muncitoresti orase din Romania. Prin anii ‘90 alegerile locale au fost castigate de Partidul Comunist Roman… Succesul vostru se pare ca nu se rezuma doar la centrele universitare.


          Si la Campina am avut succes foarte mult. Si la Brasov. 

Un alt punct pe care il atingem in interviurile noastre este capitolul if history. Daca ar fi sa ai posibilitatea de a-ti organiza concertele dupa bunul plac, cum ai face-o?


          Dar noi ni le organizam.

La scara ideala vorbind, ce formatie ai alege dintre cele existente sa cante in deschidere.


          Eu nu cred in cantatul in deschidere. Eu cred in cantatul ca invitat. Noi am cantat foarte mult cu Florin Chilian ca invitat. Cu Ada Milea am cantat. Deci tot din zona asta. 

Despre Planeta Moldova ce parere ai?


          Nu cred ca intra la capitolul muzica. Intra la capitolul mistocareala. Margineanu nu imi place. Ala este teribilism. Ce canta el sunt prostioare pe chitara.


Iti place Pavel Stratan?


          Mi se pare ca in afara melodiei despre tatal lui (Visul), Stratan canta doar de betie si bautura.  


Stii ca Stratan nu bea, nu fumeaza… De umor nu zici nimic? 


          Ce-i reprosez eu este inexistenta mesajului. Poate sa aiba talent, si are, dar n-are mesaj. Umorul nu-l vad. 




Adrian Tanase si Adina Zorzini
in timpul interviului
Ce formatie ai coopta pentru un album al tau si numai al tau? 

          Eu sunt destul de modest la capitolul asta. Dar intr-o situatie ideala mi-as lua un prieten bun Ionut Alferaru la chitara, imi place cum apasa pe corzi se simte ca face din inima. Nu canta nicaieri. E baiat serios (se insoara). Daca ar fi sa aleg o vedeta, l-as alege pe Adi Barar de la Cargo. La tobe preferatul meu este Tavi Pilan de la Cargo sau Tandarica. Tavi are o sete cu care da in tobe. Pe bas am un prieten foarte bun, necunoscut marelui public. Ionut Ivana, poreclit Ramon, din trupa Hyperborea in care am cantat mai demult. Si daca as alege o vedeta basistul de la Taxi, Adrian Bortun, care a fost si la Timpuri Noi. La clape as lua-o pe prietena mea care e pianista. Conteaza relatia umana, dar si faptul ca imi place mie cum canta ei. Si Chilian imi place foarte mult cum canta la chitara. I-am dat un mail ieri si i-am zis ca e genial. 

Ce parere ai despre trupe ca Laleaua Blajina?

          Ce e asta? Nu cunosc.


A fost o gluma cu caracter introductiv. Poate ai vazut ca in interviurile pe care le luam obisnuim sa-l rugam pe invitatul nostru sa ne spuna o faza, ceva amuzant legat de muzica sa. 


          Fanii ne surprind intotdeauna cu lucruri foarte placute. Avem multe faze. Cel mai cunoscut fan al nostru este un baiat caruia i se spune Dreamer. Un pusti de 17 – 18 ani. Acum si-a lasat barba radem tot timpul de el. Odata mi-a placut o chestie pe care a facut-o . Scrisesem eu o chestie pe jurnalul meu de pe internet… “o scrisoare catre sine” inceputa cu “Draga Adi, si semnata Tanase”. 
          L-am rugat pe Dreamer sa ne intalnim sa imi dea ultimul album Wasp. Si a adus doua cd-uri: unul pentrut Adi si unul pt Tanase.  

          Fac fanii lucruri foarte frumoase. Mai ales cand e ziua de nastere a unuia dintre noi scandeaza minute in sir si nu ne lasa sa plecam.


Iti multumim. Consideram ca am incheiat interviul. Am atins practic punctele care ne-au interesat.



Interviu de Mihai Plamadeala si Adina Zorzini
Bucuresti, Cafeneaua Actorilor
Februarie 2006


In drum spre Stufstock, 2004






My Great Web page
Alte interviuri

18 Mai 2009 Interviu cu Adrian Enescu de Mihai Plamadeala 
01 Aprilie 2009 Interviu cu Nancy Brandes (Rosu si Negru) de Mihai Plamadeala 
22 Ianuarie 2009 Interviu - Calin Torsan de Mihai Plamadeala 
01 Aprilie 2008 Interviu cu Mircea Bujoreanu (Marchizu') de Mihai Plamadeala 
22 Noiembrie 2007 Interviu cu Liviu Hoisan (Tectonic, Comandorul Hoisan, Gruparea Industriala) de Mihai Plamadeala 
12 Noiembrie 2006 Interviu cu Eugen Nutescu (chitara, voce - KUMM) de Mihai Plamadeala 
07 August 2006 Interviu cu Nicu Tarna - voce Gândul Mâţei de Mihai Plamadeala si Natalia Ardelean 
17 Iulie 2006 Interviu cu Harry Tavitian de Mihai Plamadeala 
19 Iunie 2006 Interview with Tilo Wolff (Lacrimosa, Snakeskin) de Horia Diaconescu si Ioan Cora interviu in limba engleza
12 Iunie 2006 The Island: Interviu cu Alexander Balanescu si Ada Milea de Mihai Plamadeala 
28 Mai 2006 Interviu cu Horea Crisovan - chitarist in Blazzaj, Bio (ex Neurotica) de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu 
06 Februarie 2006 Interviu cu Mihnea Blidariu - voce Luna Amara de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu 
16 Ianuarie 2006 Interview with Jean-Luc Ponty de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu, Ioan Cora interviu in limba engleza
12 Decembrie 2005 Interviu cu Dimitrie Cadere (Entuziastii) de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu, Ioan Cora 
30 Noiembrie 2005 Interview with Tarja Turunen (ex Nightwish) de Horia Diaconescu, Ioan Cora, Mihai Plamadeala interviu in limba engleza
14 Noiembrie 2005 Interview with Klaus Schulze de Horia Diaconescu interviu in limba engleza
31 Octombrie 2005 Interviu cu Doru Apreotesei (ex Post Scriptum, Sfinx) de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu, Ioan Cora 
16 Octombrie 2005 Interview with Holger Czukay - CAN de Horia Diaconescu si Ioan Cora interviu in limba engleza
03 Octombrie 2005 Interviu cu Mircea Florian de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu 
02 Septembrie 2005 Interviu cu Toth Gabor - manager Moby Dick de Horia Diaconescu interviu in limba engleza
11 Iulie 2005 Interviu cu Cristian Madolciu - voce F.F.N. de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu 
21 Martie 2005 Interviu cu George Patranoiu - chitara Taxi de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu 
18 Februarie 2005 Interview with Fernando Ribeiro - the voice of Moonspell de Horia Diaconescu interviu in limba engleza
31 Ianuarie 2005 Interviu cu Dan Stanescu (ex Quartz, Ora exacta) de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu 
10 Ianuarie 2005 Interviu cu Aurelian Dinca - chitara Trooper de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu 
29 Noiembrie 2004 A short interview with Danny Cavanagh (Anathema) de Horia Diaconescu interviu in limba engleza

Inapoi Home Inceputul Paginii
Muzici si Faze - click pentru prima pagina

Este interzisa reproducerea partiala sau totala a materialelor fara acordul scris al
proprietarilor sitului. Copertile si alte lucrari grafice prezentate, proprietate
intelectuala a caselor de discuri sau autorilor, sunt folosite in scop informativ.

Materialele se afla sub copyright Muzici Si Faze © 2002-2015

Muzici si Faze - click pentru prima pagina