Muzici si Faze - Interviu cu Mircea Bujoreanu (Marchizu')

Interviu cu Mircea Bujoreanu (Marchizu')

01 Aprilie 2008
de Mihai Plamadeala

Sunt ceea ce sunt si-mi apartin (Marchizu')

Ideea interviului de fata s-a nascut in urma unei discutii cu Liviu Hoisan de la Gruparea Industriala (Tectonic, Comandorul H), care amintindu-si despre vremuri „de mult apuse”, l-a citat, intre multe altele si pe protagonistul randurilor de mai jos.

Prin acest „eveniment” redactia Muzici si Faze initiaza o serie de incursiuni in pestrita lume underground a rock-ului romanesc opt si nouazecist. Muzicile si fazele povestite de Marchizu' vor fi cu siguranta un deliciu pentru cititorii nostri. Personaj controversat, dar deopotriva spumos, ziaristul si omul de muzica Mircea „Marchizul” Bujoreanu, mare amator de ceai englezesc si vin de Porto, are ocazia de a vorbi pentru prima data intr-un cadru strict antropologic, despre reperele care i-au determinat viata. Personajele din lumea sa au format o gasca reprezentativa a acelor vremuri iar ceea ce a ramas de atunci sunt amintirile si un zambet in coltul gurii.

Lectura placuta!

01. Cum era viata de rocker inainte de ’89?

Pentru un viitor rocker era mai bine sa se nasca intr-un orfelinat dintr-o tara scandinava decat intr-o familie din Romania. Viata mea de nonconformist era destul de rea in vremea Tovarasului Ceau(sescu) din cauza ca aveam un look care nu placea deloc comunistilor si in plus eram fiul unui emigrant. Apoi in cadrul originii mele "nesanatoase" exista si componenta nobiliara, dar asupra acestui aspect voi reveni mai pe larg. Uratii, in loc sa se ocupe de treaba lor, stateau calare pe capul meu. Unul dintre ei mi-a si spus ca din punctul sau de vedere nu infractorii reprezinta un pericol, ci astia ca mine care sunt pe fata impotriva sistemului. Ceilalti doar il paraziteaza. Trebuie sa specific ca din punctul meu de vedere uratii sunt poli - militienii si securistii.

Existau trei factori de presiune: parintii, profesorii si „mafia albastra” (militia). Ma refer acum nu doar la mine ci la cum era atunci pentru marea majoritate a rocker-ilor. Secu(ritatea) nu se baga intotdeauna. Actiunile cu de-amanuntul erau facute tot prin cretinii cu sapca. Daca nu dadeai cu ciocul, te sicanau in speranta ca o sa cedezi sau o sa lasi geaca de motor pentru sacoul de constructor al societatii socialiste multilateral (sub)dezvoltate. Imi amintesc cu tristete de faimoasele razii din BLS pe care le organiza un anume locotenent Rosu de la circa 1. Pe mine nu m-au prins niciodata pentru ca am avut un al saselea sau al saptelea simt. In principiu eram absent in momentele in care descindea turma de dobitoci sa ne prinda in offsaid. Ce lucruri antisociale credeti ca faceam acolo sau in alte locuri abonate la razii? Ne strangem mai multi oameni de acelasi fel, cantam la chitara, discutam, mai beam ceva si ... cam atat. Veneau prin invaluire cu duba si alte cateva masini spre a-i ridica pe nefericitii pe care reuseau sa puna laba lor patata. Riscul era sa fii batut, tuns si umilit. Daca nu aveai legitimatie de servici sau de student la o varsta de peste 18 ani, lucrurile se complicau. Exista si posibilitatea teoretica de a ti se pune in carca ceva ce nu facusei, deoarece societatea accepta cu usurinta abuzurile savarsite asupra rocker-ilor sau punk-erilor. Pletele insemnau damnarea ta.

La scoala, liceul de mate - fizica Sincai, am avut de ales intre tunsoare si exmatriculare. Le-am spus ca ma pot da afara in secunda respectiva, ca tot nu ma tund. Am facut tot liceul cu parul "cusut" la spate: aveam (cred) jumatate de kg de fier in cap, sub forma de agrafe si alte efecte.

Mergeam la concerte prin sala Mihai Eminescu, sala de pe Selari - un fel de club al sindicatelor, Polivalenta si alte locuri care mai de care mai absconse. I-am prins odata demult pe Phoenix, nu mai stiu in ce sala de sport. Nu scapam nici un concert cu Iris-ul de inceput, cu Chifi(riuc) sau cu primul Voltaj, de prin '82, cand plecasera Cristi Minculescu si Adi Ilie de la Iris. Amintirile s-au estompat. A fost epoca in care am terminat liceul, am intrat la facultate, m-am lasat de ea ... Nu erau de mine Transporturile! Am renuntat in anul I, inainte de sesiunea de vara. Era un prof acolo de analiza si programare care a incercat sa ma intimideze: „si pentru data viitoate sa ne arate tovarasul Bujoreanu cum o sa-si treaca lungimea parului din baza 16 in baza 2!”, la care eu am venit cu replica: „acum 5 min ne-ati spus ca la trecerea dintr-o baza de numeratie in alta, valoarea in modul ramane aceeasi!!”. Am preferat sa-mi pastrez parul decat sa iau o diploma de facultate. Ideea de a ma face inginer fusese a parintilor, nu a mea. Pentru mine facultatea insemna doar o inchisoare. Era infiorator de plictisitor. Aveam senzatia ca devin o rotita in sistemul pe care il detestam. Uram sa ma trezesc la 6 dimineata. A fost un complex de factori care m-a facut sa arunc intr-o dimineata cu desteptatorul in perete, unde s-a facut tandari. Ceva intr-adevar demn de retinut erau crajmele unde se bea si care purtau porecla generica de Triunghiul Bermudelor. Acesta avea o geometrie variabila. Posibile colturi erau Lido, Gradinita, Cina, Butoiul. Nu sunt de omis insa nici Turistul din Romana sau Turnul din zona Sala Palatului.

As vrea sa mai adaug ca atunci cand m-am lasat de facultate pentru rocker-eala, speram ca scapand de conformismul majoritarilor voi trai intr-o lume mai buna, dar am dat peste un alt conformism, pe care il numesc "sectar", care poate fi mult mai dur decat cel majoritar. Existau si intre „refuzati” niste sabloane. De exemplu, cutuma ca rocker este doar cel cu plete si bratari cu tinte. Asta este motivul pentru care m-am imbracat in alb vreo zece ani. Ma enervau cei care spuneau ca fara tricou cu formatia preferata si chitara neagra nu esti rocker. Voi relata o chestie pe care am auzit-o in teatrul Tanase, la un concert. Nu-mi placea trupa care canta, dar m-a enervt o replica din sala, de tipul: "baaa! unde-ai mai vazut tu vocalist cu mustata?" m-am intors si am zis doua cuvinte: "Freddy Mercury".

02. Cand si cum ai devenit din spectator, om de scena?

Inainte sa ma apuc de cantat eram fan inrait. In liceu, paradoxal, nu am cantat. Erau in schimb niste baieti mai mari, care incercau ceva pe acolo si cu care am pastrat peste timp legatura. Unul dintre ei, Vali Badea, basistul lui Chifiriuc, mi-a si pus instrumentul in mana. Nu mai tin minte in ce trupa sau formula cantase in liceu, dar cand ne-am reintalnit mai tarziu, el era deja pe scena. Mi-a facut rost de primul bas, care era o copiuta de Fender Jazz Bass, cu doze si chei originale. Lemnul era de la un Reghin modificat de Vali si de Skiffi (n. a. - Badea si Chifiriuc). Mi-a aratat abc-ul, apoi am urmat scoala populara de arta unde i-am avut ca profesori pe Ciprian Podareanu si Eugen Tegu. De la Tegu am luat boala basurilor freatless.

Povestea a fost cam asa: pe de o parte ma stiam cu Vali Badea, pe partea cealalta la concerte eram foarte in fata. Ramaneam in mod natural cu trupele dupa terminarea cantarilor. Nu mai stiu cum am fost acceptat in cercul lor. Mergeam la baute impreuna si nu faceam nici un secret ca vreau si eu sa cant. Am intrat prima data in anturajul lui Cristi Ionita zis Zapada, care avea atunci o trupa ProRock - un soi de stramosul Metrock-ului de astazi. Isi incepusera cariera ca trupa de Ardeal. Lui Cristi ii trebuia o echipa tehnica sa dea cu fierastraul, sa cableze, sa manuiasca lumini, sau diverse alte lucruri, in functie de ce era nevoie. Echipa aceea am fost pana la urma eu. Asa am ajuns sa invat meseria pe furate. Pe vremea aceea basist in ProRock era Relu Stefanescu. Cristi avea o sala de repetitie in Titan Club. Tot acolo repeta si Voltajul in formula Cristi Minculescu, Adi Ilie, Horatiu Rad pe bas, Niki Dinescu pe tobe si Dan Cimpoieru pe chitara a doua. Eram tot timpul prezent si am ajuns sa fiu in cele din urma unul dintre oameni de pe acolo. Eu i l-am prezentat lui Minculescu pe actualul lor impresar, Cosmin, care mi-a fost tobar. Asta era prin '93 la o lansare de album a fetelor de la Secret.

Le Chateau du Marquis

Mihai Plamadeala si Marchizu' in timpul interviului

Playing... the bass

03. Explica te rog de unde vine porecla transformata in renume „Marchizul”

Porecla mi-a pus-o cu mult timp in urma Lidia Creanga, (fosta componenta a trupei Catena – prima trupa feminina de rock de pe la noi) pe care am cunoscut-o cand era tobarita in Quartz-ul vechi (cu Virgil Iordan zis Mardare pe chitara). M-a poreclit asa ca urmare a look-ului de tip „1600 toamna” pe care-l abordam prin anii '80. Apoi s-a aflat cate ceva despre faptul ca port un nume de familie vechi de peste cinci secole, si „Marchizul” am ramas.

Din respect pentru adevar, trebuie sa spun ca nu sunt decat conte – titlu mostenit prin femei, caci mama este descendenta unei familii de nobili ucrainieni numita Strutinsky. Dinspre tata, cam la fel: un indepartat stramos de-al subsemnatului si-a cistigat sabia si pintenii în 1475, fiind innobilat de Stefan cel Mare pentru felul in care s-a comportat în timpul bataliei de la Vaslui (id est, a decimat o buna parte din efectivele turcesti). Ca urmare, a primit o mosie în Tara de Jos, ceva mai la nord de orasul Ismail, pe care ai mei au pastrat-o pana acum vreo 200 de ani cand, neplacîndu-le ocupatia ruseasca, s-au mutat mai intai in imprejurimile Galatiului, pentru ca in final sa devina bucuresteni. Pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, un stramos al meu, Paul Bujoreanu, a participat la o conspiratie – condusa de fratii Costin (Miron, logofat et cronicar si fratele sau Velicico, mare hatman), indreptata impotriva lui Voda Constantin Cantemir. Voda Dimitrie il menioneaza in mod cat se poate de explicit în "Viata lui Constantin Cantemir" iar Neculce, pare-mi-se, face si el o referire la "Bujorenesti" in acelasi context. Complotul a fost descoperit, iar "capii rautatilor", in frunte cu cei doi frati care isi intemeiasera pretentia la tron pe calitatea de descendenti „matrimoniali” ai lui Stefan cel Mare (!) prin Movilesti si Petru Rares, au fost executati pentru "hiclenie". In ziua de azi, termenul se traduce prin "inalta tradare"! Din fericire pentru mine, stramosul Paul Bujorenu a fost gratiat de Constantin Cantemir ...

Mai sunt inrudit prin nastere cu familiile Alecsandri, Kostaki, Bibescu, Brancoveanu si Stirbey (toti Brancovenii si Stirbey-ii acum in viata sunt Bibesti adoptati de unchi materni).

04. Impresionant trecutul tau! Ai mai cunoscut (si alti) descendenti din familii nobiliare?

L-as mentiona pe Stefan Brandes (liderul fostei trupe Dracula), care „se revendica a se trage” din Voda Tepes, mai exact dintr-unul din fiii cei multi si nelegitimi ai acestuia, Mihnea Voda cel Rau, si pe ultramediatizatul (in anii ‘90) conte de Zambra - Nicolae Mircea Iosipescu, in acte. Pe acest descendent al unui conte italian refugiat in Principate la jumatatea secolului al XIX-lea pentru a scapa de creditori nu l-am prea luat insa in serios – cititi presa anilor de dupa „Lovilutie” si va veti dai seama de ce … (n.a. – prin „lovilutie”, Marchizul a dorit sa spuna „lovitura de stat prezentata ca revolutie”). Mai tarziu, in toamna anului 1999 l-am cunoscut pe printul Paul de Romania, la Fagaras, cu ocazia unui spectacol medievalo-istorico-eroic organizat de Brandes. Au mai fost si altii, dar ori n-au nici o treaba cu muzica, ori nu si-au batut capetele sa devina persoane publice, asa ca nu-i mentionez.

Calaretul "cu cap" (Awakening Hollow)

Le Marquis Errant

05. Ai vorbit despre componenta ta nobiliara. Contrar celor spuse de tine, au circulat si circula totusi niste vorbe legate de conduita ta de pe la concerte. Ce poti spune despre acest fapt?

Despre mine s-a vorbit la greu in sensul ca s-au inventat multe. Era un soi de „cimilitura” care spunea ca daca ai scapat un vant la Piata Unirii, in Rahova se aude ca a fost bombardata Piata Universitatii. Ai fost si tu acolo, nu ai patit nimic, dar nevasta-ta umbla cu toti prietenii si dusmanii tai. Se exagereaza mult. Ca fan, am venit o singura data cu sabia la un concert al formatiei Blitz pe care am agitat-o tot timpul show-ului. Nu mi-a zis nimeni nimic. Era o trupa cum vezi mai rar, in care se distingea unul, Stefan Elefterescu, pare-mi-se. Tipul dadea cu vioara ceva de nu se poate. Era singurul din Romania care trafora la arcus si mai lovea si clapa; toate in numele rock-ului.

Mai tarziu, cand am ajuns sa cant, obisnuiam sa apar in concerte cu sabia la sold. La sfarsitul cantarilor salutam publicul mai mult sau mai putin platitor cu sabia, inainte de a ma cara. Sunt un spadasin teribil de periculos, calaresc binisor si cam asta este. Astea sunt lucrurile cu care ma mandresc. Unii se mandresc cu facultate, cu Master-uri si cu bla bla bla-uri care pentru mine nu inseamna nimic. Eu ma disting prin chestii de-astea. Sabia la sold pentru mine era un statement. Am dreptul prin nastere sa port o sabie, care drept, din 1789 incoace mie si altora ca mine ni s-a furat cu nerusinare. Apoi, noi astia cu par lung si geci de piele suntem ce erau altadata cavalerii ratacitori. Suntem singurii care spunem lucrurilor pe nume si mai incercam sa indreptam lucrurile. Cei care m-au barfit ori nu au inteles, ori nu au vrut sa inteleaga (ceea ce este si mai grav). Moto-ul meu in viata este un vers dintr-una din Rubbayatele lui Omar Khayyam: "Sunt ceea ce sunt si imi apartin"!

06. Dupa momentele demne de „magazin istoric” prezentate mai sus, hai sa ne intoarcem la o istorie mult mai apropiata de noi si de cititorii nostri! Vorbeste-ne despre fetele si baietii gastii tale largite din anii ‘80 -’90!

Printre rockeri erau foarte multe fete din Tonitza si Zoia (Kosmodemianskaia - actuala Scoala Centrala – Gradina Icoanei). Daca agatai o fata la concert, 60 % din cazuri invata in Zoia, 39% in Tonitza. Exceptiile faceau insa deliciul si ma voi referi la cateva astfel de cazuri.

Una dintre fetele de comitet ale gastii era SaTania, numita de obicei Tania. Aritmetica numelui explica cel mai bine porecla: "dracusor + Tania = SaTania". Numele ei adevarat era Tatiana, dar nu o strigau asa decat cei care vroiau sa se ia la mishteaux cu ea. Pe vremea respectiva era tunsa punk si avea o vesta de camuflaj (fara matricola), pantaloni scurti de piele si bocanci. Arata si era periculoasa, in sens bun. A batut odata niste moldovence in Piata Universitatii din cauza mea. Incepusera sa "comienteze diespre minie" (n.a. Marchizul a imitat in interviu accentul moldovenesc), ca eram imbracat complet in alb si aveam plete. Le-a batut mar, incheind prin a le da cap in cap. Pe vremea aceea umblam imbracat in alb din cap pana in picioare: de la palarie si manusi pana la cizme, totul era alb. In '90 am renuntat la vestimentatia alba pentru ca trebuia sa spal echipamentul foarte des si devenise stresant. Despre Tania nu mai stiu nimic de ani de zile. Auzisem ca a plecat prin Italia, dar e o informatie second hand.

Alta fata cunoscuta, mai bine zis femeie, era Teona - un fel de Lucy Lawless, si cam la fel de tare-n pumn. Prin '90, cand s-a terminat cu Bermudele (Triunghiul de carciumi) tin minte ca Teona si-a facut aparitia in Felix, terasa de pe strada Galati, cu un baiat timid, rafaelic si nevinovat (ochi albastri, pleata neagra) si ni l-a introdus: "Fetelor, el e nevasta-mea!".

Mari(lena) era o tipa creola cu par lung si negru. Un fel de hipioata de serviciu a grupului de rockeri. Printre hipisti era considerata rockerita, printre rockeri, hipara. Mi-aduc aminte si de Geanina pe care a tuns-o jalnicul si ticalosul locotenent Rosu din cauza unui tricou cu Kiss. Amintirile s-au estompat insa si fetele noi au tras cortina peste cele vechi. Dupa cum l-am auzit la TV pe actorul Gheorghe Dinica, care la randul sau il preluase pe regretatul Octavian Cotescu, cand un barbat „de ieri” apare pe undeva, se susoteste ca a venit Maestrul. Cand apare o femeie din aceeasi generatie, lumea se intreaba ce-i cu baba asta.

In privinta baietilor, as incepe de la Ristanga, care a rasarit relativ tarziu, prin anii '90. El ar putea spune, de exemplu, mai multe despre mai sus amintita Mari. Ca si mine a avut probleme cu regimul, fiind ruda de legionar. Tatal lui scapase din varianta romaneasca a gulag-ului. Similitudinile cu mine merg si spre muzica: a avut de asemenea o trupa careia ii zicea Mentor. Cred ca au dat un concert sau doua. Din cauza originii, a facut armata in niste conditii infecte.

La antipod, Kiss-ul si Lemmy erau oamenii care se descurcau. Ei erau cu afacerile. Nu am inteles niciodata cu ce se ocupau, dar daca vroiai sa iei geci de piele sau ciocate, tricouri cu trupe, bratari cu tinte sau casete, la ei le gaseai pe toate. In orice caz, baietii nu erau „vopsiti”. Nimeni nu a pretins vreodata ca cei doi ar fi „scriitori” la manastirea Secu (informatori de securitate). Turnator era in schimb unul, Sebastian, care sunt sigur ca ne-a spus pe toti. La un moment dat se cam vorbea ca „bajetii” de la „Cooperativa Ochiu’ & Timpanu’ ” il spalasera bine la creieri pana-l transformasera-n leguma si consimtise sa devina turnatorul lor.

Apropos de descurcat: Macha (Nicu Patrascu - fostul coleg al lui Hoisan de la Tectonic) traia din inregistrari. Avea mai multe deck-uri si le punea la treaba. Despre Kiss-ul, saracul, acum ca l-am pomenit, imi amintesc faptul ca si-a vandut casa pentru a scoate in ‘90 o revista de Rock, numita parca RockMania. Un alt intreprinzator, Sergiu Dinca a dat si el faliment incercand sa organizeze concerte. Reusise la un moment dat niste evenimente si pe la Polivalenta. Intrase pe felie cu Gombos, dar ulterior au rupt schema.

Gabi Gombos – ce personaj etern si fascinant! Vindea casete in Piata Romana. L-am cunoscut printr-un amic ce terminase Tonitza care ii mai scrijelea desene in revista de rock pe care o scotea, MetalFan. Ne-a vazut impreuna si s-a gandit ca oi fi si eu absolvent de desen, la cum aratam si m-a intrebat daca nu-i desenez ceva. M-am oferit sa-i scriu. "Despre ce trupe vrei sa-mi povestesti?" m-a chestionat el visator. I-am spus ca as putea scrie despre psihologia si sociologia fenomenului rock. A ramas interzis cand a auzit asta. Cam asa ne-am cunoscut. Dupa 15 ani de presa scrisa as putea zice ca eu eram editorialistul revistei …

E momentul sa amintesc si de un nume mai cu osanza: Stelian Tanase. Daca vroiai sa-ti iei atestat de liber profesionist erai o data in plus prins la inghesuiala de oficialitati, prin alte categorii profesionale decat secu-militistii. Atestatul era bine sa il ai ca sa scapi de o parte din persecutii. Era un fel de adeverinta de servici si permis pentru par lung & barba. Mi-am luat din prima atestatul A1 care era cel mai mare. Examenul a fost infantil de simplu. La inceput am zis ca-si bat aia joc de mine. Ca sa intru in acel examen, trebuia insa un dosar. Aici intervenea Tanase. Printre actele necesare era si adeverinta ca as fi participat la maretul Festival Cantarea Romaniei. Solutia era sa cumperi o bucata de hartie cu stampila din care ca sa rezulte ca ai participat la faza pe sector unde ai luat premiul doi sau trei. Niciodata locul unu, pentru ca batea la ochi. Printre cei care rezolvau astfel de situatii se numara si Stelian Tanase.

Pe Tanase l-am cunoscut cand era metodist la Titan Club, pe vremea cand se faceau acolo concerte rock. Director era unu’, Popovici, zis Viciu, zis Poponici, care folosea expresii de tipul "eu insusi". Tanase era jumatatea plina a paharului. De la el am invatat cateva smecherii prin care sa ma pot fofila. Tanase, figura controversata care a facut si rau si bine, nu era prea agreat ca organizator deoarece incerca sa impuna trupele de new wave. Fanii vroiau sa auda metal, iar Tanase - cateva clase peste cei cu patru case, ca orice prolet'o'cultist vroia sa impuna „kestii” de tipul Timpuri Noi sau Sens. Noi, care eram cu metalul, cand ne aflam in masa de fani, starneam reactii anti new wave si anti organizator, difuzand din umbra texte de mare rafinament, cum ar fi: "Tanase!!! Cate clase ai?" Interesant este ca Stelian raspundea la provocari explicand ca ar fi terminat Stefan Gheorghiu cu nota zece, ceea ce nu prea credea nimeni din sala. Tanase dadea afara rockeri din Sala Victoria a teatrului care-i purta numele, si de cateva ori chiar, cele despre care stiu eu, a fost teribil de violent. Adi Butoi, care a cantat prin Phoebus a avut parte de mizerii din partea lui Tanase, dar cred ca e mai bine sa spuna el, daca va vrea si va avea ocazia.

Mult mai interesant este insa Stetu! Prin el l-am cunoscut pe Ristanga. A incercat la un moment dat sa si cante, dar s-a lasat repede. Chiar am vrut sa facem ceva impreuna. Setul lui de tobe a zacut pe la mine prin pod multa vreme, dupa care l-a cumparat un baietel timid de paisprezece ani (pe vremea aceea) care se numea si se numeste Gusti Costinescu (personaj ce avea sa cante mai tarziu cu Hoisan). Intre timp pretentiile lui Gusti au evoluat mult in materie de tobe. Stetu mi l-a adus de mana. Acelasi Stetu mi l-a gasit si pe primul meu chitarist, Andi Nuca, pe care mi l-a suflat apoi Cristobalu’. Au stat vreo sase luni impreuna intr-o chestie numita Asalt, despre care simt ca o sa mai vorbesc in continuare.

Cristobalu' a incercat toate instrumentele posibile in afara de tobe. Pe tobe era fratele sau, Vali, zis Randy – destul de bun. Cristobalu a incercat sa fie vocalist, dar nu le-avea, a incercat sa fie basist - nu le-avea, a dat-o pe chitara, insa acolo sunt sase corzi .... In schimb se impunea mereu ca lider de trupa. Din aceeasi familie spirituala mai era unul, Mihai Panait, zis Pana, care incerca sa cante la bas. Avea o panatie mizerabila. Altfel spus, Cristobalu’ si Pana erau foarte buni, daca aveti de unde sa cumparati ghilimelele.

Tin minte ca a venit Pana pe la mine la repetitii (eram cu Andi Nuca) si mi-a propus sa facem trupa cu doi basisti cum e Tectonic-ul, el fiind basul principal. Dupa putin timp a revenit: "lasa, treci tu principal". Il speriasem putim pentru ca eu cantam fara sa ma uit la griff (neck in engleza). Ei bine, el nu putea. Erau niste oameni mai degraba entuziasti decat priceputi. Entuziasmul nu era intotdeauna insotit de niste calitati reale in materie de muzica.

De un cu totul alt calibru este Robert Turcescu, cunoscut de mine in epoca in care purta plete si era chitaristul trupei Kapella. Am si acum vinilul lor, din fondul de protocol. Avea Turcescu o tuica....!!!.... L-am cunoscut in Electrecord, cînd si-au tras albumul cu Nea Freddy la masa de mixaj. Vorbesc de Alfred Theodor Negrescu, inginer de sunet timp de vreo trei decenii la sus-numita institutie. Am invatat o multime (destule) de la Freddy, in materie de electornica, magie protectiva, folosirea cristalelor si chiar cate ceva din meseria de inginer de sunet - pe furate. Un om cu totul deosebit ... Tobele mele mari le-am cumparat cu bani primiti de la acelasi Nea Freddy, care m-a si sfatuit sa nu mai caut vocalist, ci sa trec eu pe voce. Asta s-a intamplat dupa ce imi cumparasem un microfon Sony, al carui pret de catalog era de patru ori mai mare decît cel dat de mine. Fiindu-mi frica sa nu fi dat investit intr-o o chinezarie, l-am probat in Electrecord, prin comparatie cu un Neumann are costa o caruta de bani ... si m-am linistit! Cand m-a auzit, regretatul Freddy mi-a spus ca, dupa parerea sa, la ce vreau sa fac, vocea mea e cea mai buna.

Un alt personaj de care imi amintesc este Bebe Astur care avea si are o formatie Solaris, si pe care il cunosc in special in calitate de sunetist. Ca muzician e foarte mandru de el ca stie ce-i ala modul mixolidic. Ma opresc aici cu amintirile din copilarie.

07. Alcatuieste un top 5 cu trupe straine, te rog.

1. A fost odata un Slayer (primele sase albume)

2. Overkill (aproape toate albumele)

3. Samael - Ceremony of Opposites. Versurile sunt decupate parca din visele mele despre death: "The top becomes the bottom / The fantasy becomes reality"

4. Amorphis - Tales From The Thousand Lakes

5. Death - mai multe albume, pe mai multe nivele.

Rehearsal

Un afis "istoric"

Afis realizat de Liviu Hoisan

Cafea si amintiri

Colaj HMM

Pop rock - metal thrash ...

Logo pe foaie dictando

08. Care ar fi cinci trupe de la noi indragite de tine?

1. Phoenix

2. Celelalte Cuvinte

3. Cargo

4. Pro Musica

5. Metrock (ul vechi)

Sau… si-i mai aminteste cineva pe FFN (Formatia Fara Nume)?

09. Numeste trei formatii romanesti care nu-ti plac si spune de ce.

1. Nu-mi place Voltaj-ul actual pentru ca detest estetica cheliei.

2. Quartz-ul ultimilor ani pentru ca isi bat joc de formatia initiala, care era o replica autohtona a Kiss-ului

3. Nici o alta trupa de la noi, cu exceptia Arrant-ului si a celor despre care am spus mai sus ca-mi plac. Sunt Fan Alexandru cel Mare pentru ca nu a dezlegat nodul gordian ci l-a taiat cu sabia.

10. Povesteste-ne despre activitatea ta scenica si cea de lutier. Spune-ne cate ceva si despre trupele romanesti „de pe timpuri”.

M-am apucat sa construiesc chitari solo si bas spre sfarsitul anilor '80. Din '87 pana in '95 am tot facut de mi-au iesit pe urechi. Am onorat vreo o suta de lucrari. Nu era vorba doar de construit ci si de modificat. Vibratoare cu menghina, mutare de chei (griff „cu crosa, cu sase chei de acordaj in linie, obtinut dintr-un griff de Regin 3 + 3), ajustari de forma sau chiar schimbat corpul complet. Comanditarii au disparut in apele uitarii, odata cu trupele cu care sperasera sa rupa scenele. By the way: basul meu e un freatless cu vibrator pe menghina!

O multime de formatii s-au volatilizat. Ana, BaRock (Noi ne numim Barock / Deviza noastra e batranul rock), Dochia, Profesor Brener. Erau unii „de le zicea” Negru Voda. Apoi Transilvania, Ritual, Interval. Intr-o gala de metal m-am certal la sange cu Adi Sarbu - chitaristul de la Interval care pretindea sa cantam noi in deschidere ca ei au mai multa vechime in campul muncii. I-am zis parerea mea despre ei si despre criteriul socialist de vechime in campul muncii. Pana la urma am cedat. S-a intamplat ca la acel concert, trupa Arrant sa fie singura care a cantat pentru ca dupa ce am terminat si am coborat de pe scena a cazut P.A. lui Astur. I s-au ars toate puterile.

Cu Arrant-ul am cantat in doua etape: ‘91 – ’93 si ’98. Am avut in total intre zece si douazeci de concerte – mai mult decat ar dori unii sa recunoasca! Despre infiintarea formatiei si primii pasi as dori sa vorbesc separat. Ma voi margini sa spun deocamdata ca in perioada '98 obisnuiam sa cantam la Big Mamou. Erau niste aparitii nostime deoarece chitaristul meu din epoca respectiva avea o masina alba si facuse rost de un girofar cu magnet. Intr-o zi, cand am venit cu saniuta noastra plina de boxe sa cantam, i-am speriat pe rockerii din fata clubului care incercau sa intre fara bilet si care au crezut ca vine politia sa mai ridice din ei.

Negura Bunget, care sunt in activitate si carora le merge bine, au look dar nu-mi plac. Genul asta de black-araie nu are un public numeros, ci mai degraba fidel. Am colaborat si eu la un moment dat cu o trupa de black, Onderah, insa repet, nu-mi place genul. Tase de la tobe venise la mine sa-mi propuna schema si chiar iesise ceva, dar mi-am rupt piciorul. Din cauza aceasta am ratat un concert dupa care a izbucnit obisnuita cearta.

Taine este o trupa care canta bine; ii respect ca muzicieni dar compozitiile lor sunt prea evident copiute de Death si Megadeth. Apropos de oameni talentati care o iau pe aratura: Daminescu a fost odata rocker. Canta la Columna ... cu Anton Hasias pe bas ... . (uite, alt bassist adevarat!)

11. Crezi ca mai ai vreo sansa cu Arrant-ul? Spune-ne povestea ta si a trupei!

Am sanse cu Arrant mai degraba in alta parte decat in Romania. Si asta e ce am de gand sa fac! In engleza, ARRANT (forma arhaica pentru "errant") inseamna: curat / pur, rau / inrait, hoinar si, prin extensie, cavaler ratacitor. La inceput, am folosit acest nume pentru chitarile pe care le fabricam pentru mine. Initial – pe vremea cand cantam cu Andi Nuca, trupa s-a numit Zamolxis (influente de Phoenix si Iron Maiden), apoi, in 1990, i-am schimbat titulatura in Crucea Nordului. Pe la inceputul lui '91, un prieten mi-a prezentat un elev de liceu care dadea bine cu chitara. Se numea Remus Carteleanu (ajuns, mai tarziu, in Metrock si Laura Stoica Band). Ulterior – ramasesem fara tobar - l-am cooptat pe Richie Pitta, care, impreuna cu Andi Nuca, "dezertase" din Tectonic, formand trupa Devorator, existenta timp de un concert sau doua. Andy s-a intors la Tectonic, Richie nu. Echipa a fost completata cu Alex Ionescu (vocal), care ulterior a trecut pe chitara a doua. Stilul abordat in acea epoca era thrash-metal-ul „pe linia Slayer / Overkill”.

Se impune o precizare: in acea vreme, majoritatea trupelor cantau heavy metal, gen cu care nu m-am impacat prea bine din cauza liniaritatii, lentorii si, last but not least, a liniei de bass ultramonotone. Trupe care abordau stiluri mai de actualitate (pe atunci) erau trei mari si late: Asalt, Tectonic si, bineinteles, Arrant. Dar in tot Bucurestiul „heavist”, existau doar doi tobari in stare sa lucreze cu doua tobe mari: Richie si Randy (fratele lu’ Cristobalu’) de la Asalt. Debutul a avut loc in octombrie 1991 in Ecran Club, Arrant bucurandu-se imediat de succes. Dupa concertul din 16 noiembrie 1991, care a avut loc in Clubul Sindicatelor din ISB (si care nu mai exista demult), Arrant - care a cantat in deschiderea lui Tectonic, s-a instalat in fruntea preferintelor publicului bucurestean (n.a. aceasta este parerea Marchizului, relatata fara a fi garantata de redactie).

Odata cu 1992, au inceput sa apara si disensiunile - si, odata cu ele, schimbarile de „personal”. La inceputul lui 1993, compomnenta trupei era urmatoarea: Mircea Bujoreanu - bass, lider, Sergiu Dinca (ex Sistem si Cardinal) - voce, Dragos Leca (ex- Spirit) - chitara si Cosmin Nicoara - tobe. Repet, Cosmin (care a fost un tobar extrem de bun) este azi impresarul trupei Iris…

Pana in 1997, au fost mai multe schimbari de componenta decat concerte. Asa se face ca in anul 1996 am acceptat oferta de a deveni bassistul formatiei Dracula, condusa de Stefan Brandes - Latea, participand la realizarea albumului "Transilvania, Tara Lupilor" (for the record, fotografia mea poate fi vazuta pe coperta spate a CD-ului realizat de Electrecord, desi majoritatea inregistrarilor au fost realizate in studiourile Migas Real Compact). Dupa episodul Dracula am refuzat multa vreme orice alt fel de colaborare, preferand sa ma concentrez asupra trupei Arrant, cu care am revenit pe scena in 1998, in clubul bucurestean Big Mamou, situat pe atunci pe Bulevardul Ferdinand. Tot in Big Mamou a avut loc editia din 1998 a galelor Metal Fan, la care Arrant s-a clasat pe luat locul doi. (Locul intai i-a revenit trupei craiovene Avatar). Din 1998 si pana acum nu s-a mai intamplat mare lucru (exceptand o colaborare de cateva luni cu trupa Onderah prin 2001 sau 2002 (Mihai "Tase" Tanasescu poate sa confirme). Din cauza meseriei mele de jurnalist, care este extrem de cronofaga, dar si a schimbarilor de componenta pe care le mentionez, lucrul la albumul nerealizat inca, "Beginning of Apocalypse" a fost luat de foarte multe ori de la zero.

In prezent, componenta trupei este urmatoarea:

Mircea Bujoreanu - chitara bass, voce.

Marian "Junior" Aciobanitei - chitara solo

Radu Toasca - tobe

Dreptatea Arrant-ului

Portretul unui Marchiz

Marquis

O diploma "heavy"

Underground Rock Star

12. De ce se destrama trupele romanesti?

Motivele ar fi doua. Primul este saracia. nu poti trai in Romania din meseria asta. Eu am devenit ziarist pentru ca trebuia sa mananc ceva. Apoi vanitatea. Sunt oameni care nu au constiinta faptului ca luptam pentru o cauza. Apar constant certuri pentru suprematie. De multe ori, cei care au sau pretind suprematia au si meritele cele mai putine. In Romania exista ideea ca o trupa rock trebuie sa se reduca la chitaristul solo si vocalist. Numai astia au dreptul sa iasa in fata. In ceea ce ma priveste, sunt prea constient de propria mea valoare pentru a ma da la o parte in fata cuiva mai slab.

13. Care este formatia romaneasca virtuala ideala in opinia unui Marchiz de Arrant?

Pe Ramon Radoslav l-as alege la bas cu ochii inchisi. La tobe l-as pune pe Tase sau mai bine pe Adriana Buciu. Pe Georgica Patranoiu l-as propune pe chitara solo. Ca voce, zau ca nu stiu, l-as „importa”pe Bobby "Blitz" Ellsworth. Voce ca a lui n-avem pe-aici… Sau daca nu e disponibil, atunci eu.

14. Iti voi pune acum cateva intrebari scurte. Pregateste-te sa raspunzi!

Tectonic sau Kumm?

Nici una. Sau, de fapt, Arrant!

Pepsi sau Coca?

Vin de Porto.

Madonna sau Kylie Minogue?

Kylie arata mai bine acum, ca-i mai tanara, dar personal le-as prefera mute pe amandoua.

AC/DC sau Deep Purple?

E ca si cum m-ati intreba daca-mi plac mai mult portocalele sau wiskey-ul scotian.

Cafea sau ceai?

Amandoua. Fara cafea nu ma dau jos din pat, dar sunt si un mare bautor de ceai englezesc.

Hai -hui prin Cismigiu, 2008

15. Povesteste ceva distractiv legat de viata de rocker, cu sau despre oameni de muzica.

Un prieten obisnuia sa apara in societate cu o haina de camuflaj pe a carui maneca era cusuta matricola, cum obligau timpurile acelea, daca erai elev. Odinioara pe bucata rectangulara de textila fusese imprimat textul „Liceul Industrial I.M.Ghe. – Bau”. Omu’ intervenise asupra unor litere si ramasese scris cumva doar "liceul inutil". Purta chestia asta cu mandrie. Imi aduc aminte ca au sarit unii cu gura intr-o bodega unde consumam, ca nu e voie sa se serveasca minori, dar ospatarii il aveau client fidel pe amicul respectiv de vreo cinci ani, asa ca nu se punea problema sa-i refuze omului alcoolul cel de toate zilele, cu atat mai mult cu cat in momentul acela, dupa cum rezulta din lectura buletinului de identitate, prietenul in cauza avea etatea de vreo douazeci de primaveri.

O alta faza, de data aceasta cu oameni de muzica, se leaga de autoinvitarea mea, intr-un an, la ziua lui Alex Revenco (el e nascut in Gemeni). Traseul se prezenta cumva liber deoarece sotia si copii erau pe nu stiu unde ... . Cu o seara inainte fabricasem o mare cantitate de vin fiert, preparat cum imi place mie. Cred ca intr-o viata precedenta am fost alchimist. Am aparut la Alex la usa cu o sticla in mana. S-au facut niste comentarii privitoare la continut: vinul fusese alb la origine, dar era colorat prin fierbere cu pigment greu de scortisoara, piper, coji de portocale si multe altele. Am discutat si ne-am veselit, dupa care s-a pus problema sa ciugulim ceva. Alex a asezat pe blatul mesei, printre carnuri, o chestie pe care scria Chili Sauce. Nu mai vazusem niciodata si nu aveam idee ce poate fi, vreau sa spun cat de iute , ca engleza stiu. Obisnuit ca mananc de doua ori mai condimentat decat restul lumii, m-am uitat cat si-a pus Chifiriuc si am pus dublu ... . Tot ce-am ingurgitat vreo 48 de ore dupa aceea a avut gust de carton. Dar pana atunci era sa iau foc! A trebuit sa apelez tot la vinul adus de mine, pentru ca, din cauza unor lucrari care se desfasurau atunci in reteaua de conducte a cartierului, accesul la H2O era limitat pe timp de seara. La chiuveta nu curgea „nici rece, nici calda”. "Mama ce tulbure e!" a zis Chifiriuc, care initial scosese dopul, si concluzionase in maniera inconfundabila dupa ce mirosise, ca ar fi o idee. Pana la urma le-a placut ce au gustat, cu atat mai mult cu cat fiertura adusa de mine ramasese ultimul lichid din casa.

Marchizul intr-un oras bolnav

Mihai Plamadeala Martie 2008

My Great Web page
Alte interviuri




18 Mai 2009	Interviu cu Adrian Enescu de Mihai Plamadeala

01 Aprilie 2009	Interviu cu Nancy Brandes (Rosu si Negru) de Mihai Plamadeala

22 Ianuarie 2009	Interviu - Calin Torsan de Mihai Plamadeala

22 Noiembrie 2007	Interviu cu Liviu Hoisan (Tectonic, Comandorul Hoisan, Gruparea Industriala) de Mihai Plamadeala

12 Noiembrie 2006	Interviu cu Eugen Nutescu (chitara, voce - KUMM) de Mihai Plamadeala

07 August 2006	Interviu cu Nicu Tarna - voce Gândul Mâţei de Mihai Plamadeala si Natalia Ardelean

17 Iulie 2006	Interviu cu Harry Tavitian de Mihai Plamadeala

19 Iunie 2006	Interview with Tilo Wolff (Lacrimosa, Snakeskin) de Horia Diaconescu si Ioan Cora

12 Iunie 2006	The Island: Interviu cu Alexander Balanescu si Ada Milea de Mihai Plamadeala

28 Mai 2006	Interviu cu Horea Crisovan - chitarist in Blazzaj, Bio (ex Neurotica) de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu

20 Martie 2006	Interviu cu Adrian Tanase - Tapinarii de Mihai Plamadeala si Adina Zorzini

06 Februarie 2006	Interviu cu Mihnea Blidariu - voce Luna Amara de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu

16 Ianuarie 2006	Interview with Jean-Luc Ponty de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu, Ioan Cora

12 Decembrie 2005	Interviu cu Dimitrie Cadere (Entuziastii) de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu, Ioan Cora

30 Noiembrie 2005	Interview with Tarja Turunen (ex Nightwish) de Horia Diaconescu, Ioan Cora, Mihai Plamadeala

14 Noiembrie 2005	Interview with Klaus Schulze de Horia Diaconescu

31 Octombrie 2005	Interviu cu Doru Apreotesei (ex Post Scriptum, Sfinx) de Mihai Plamadeala, Horia Diaconescu, Ioan Cora

16 Octombrie 2005	Interview with Holger Czukay - CAN de Horia Diaconescu si Ioan Cora

03 Octombrie 2005	Interviu cu Mircea Florian de Mihai Plamadeala si Horia Diaconescu

02 Septembrie 2005	Interviu cu Toth Gabor - manager Moby Dick de Horia Diaconescu

11 Iulie 2005	Interviu cu Cristian Madolciu - voce F.F.N. de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu

21 Martie 2005	Interviu cu George Patranoiu - chitara Taxi de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu

18 Februarie 2005	Interview with Fernando Ribeiro - the voice of Moonspell de Horia Diaconescu

31 Ianuarie 2005	Interviu cu Dan Stanescu (ex Quartz, Ora exacta) de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu

10 Ianuarie 2005	Interviu cu Aurelian Dinca - chitara Trooper de Mihai Plamadeala, Ioan Cora, Horia Diaconescu

29 Noiembrie 2004	A short interview with Danny Cavanagh (Anathema) de Horia Diaconescu