Ieri s-au implinit 20 de ani de la aparitia acestui album. Exista o probabilitate ridicata ca unii dintre cititorii Muzici si Faze sa nu fi auzit niciodata cine sau ce se canta pe acest onorabil disc. Intre-adevar; Master of puppets este un produs onorabil. Un produs la care se simte fiecare secunda si minut care a trecut din februarie 1986.  La care adaugam un morman de praf si un iz de vechi. A fost si este (inca) considerat discul unei generatii. Segmentul de varsta 30-40 de ani (ascultator de rock) a dat dovada acestei afirmatii – sondaje de opinie, topuri, revelatii, amintiri… Problema care se pune este daca si-a aratat cu adevarat masura valorii. Noile generatii considera “vechile” albume Metallica “zgomotoase” si “chinuite”. Si nu pot sa nu le dau dreptate… Pe cine mai poate impresiona o piesa ca Battery sau Orion?

Pe de alta parte exista multe voci care sustin ca Master of puppets a spus totul in materie de muzica heavy metal - cu toate subgenurile. Tonele de trupe (a se citit epigoni) care canta si in prezent pe o scena metal in continua lupta pentru supravietuire, nu reusesc sa ofere nimic senzational. Doar variatiuni (cantitative) pe aceeasi tema. Subiectul poate fi nuantat. Dar ideea principala e greu de contracarat.  Prin ‘88 am cunoscut un fan Michael (Jackson) care ajunsese la concluzia ca crucile de pe coperta reprezinta viitorul muzicii prestate de metalisti. Iar mainile?, intrebasem eu. Nu am mai primit raspuns.

Mai merita ascultat azi acest album? In principu da. L-as oferi unui novice si as preciza ca ascultarea discului este un “dead end”. Master of puppets este genul de album care ofera mult dar nu poate juca rolul de regina matca. Evolutia nu se bazeaza pe produse finite (sic!). Muzica de pe Master a influentat intr-un mod toxic scena de metal underground (Nu va speriati. Nu a existat mainstream.), demonstrand ceea ce nu trebuia demonstrat, si rezolvand ceea ce trebuia rezolvat. “Urmasii” s-au lasat, insa, furati de demonstratie…

Poate din aceasta cauza Master of puppets nu si-a aratat masura valorii. Ceea ce ar fi trebuit sa fie un inceput de drum, s-a dovedit a fi o calatorie mimetica si sterila intr-o locomotiva plina de carbuni in care muncesc de zor sute si mii de fochisti. Pentru ei si pentru pasageri nu s-a inventat inca electricitatea.