Organizat de Asociatia Zeneudvar
Eveniment sustinut de Muzici si Faze
Public 3500 persoane


Rock Maraton-ul anual de la Baile Seiche reprezinta un eveniment cu atmosfera aparte in randul manifestarilor muzicale autohtone, cel putin daca avem in vedere faptul ca este singurul festival open air exclusiv de rock din Romania. Este intre putinele manifestari unde putem intalni rockeri din diverse generatii, care timp de cinci zile asculta muzica non-stop, beau bere, se bucura de soare, natura si de minunatii carnati ardelenesti. 

Daca ar fi sa ne luam dupa ghidul CFR, Odorheiul Secuiesc este un capat de lume, statutul de “halta” fiind la limita intretinut de cele patru personale zilnice care merg pana la Sighisoara si inapoi. Orasul este insa plin de viata, strabatut de  turisti din Germania si Ungaria, cu un aer de urbe provinciala ingrijita si inflorata, cu  puburi linistite si pensiuni moderne. In paralel cu Rock Maraton-ul, in oras s-a desfasurat, de altfel, si un festival de muzica veche. Baile Seiche (Szejke) sunt amplasate pe un versant de deal, inconjurat de plopi si padure, la 3 km de Odorhei, pe drumul catre Sovata. Ambientul festivalului devine destul de exotic, pe masura ce corturile participantilor se intrepatrund (nedestructiv) cu zona complexului dedicat etnografului Orban Balasz: o suita de porti secuiesti dispuse pe deal, o statuie memoriala si cateva cruci. 

Publicul participant, din Romania si Ungaria, in proportie de 90% vorbitor nativ de maghiara, este o “specie” relativ diferita de ceea ce se poate intalni de regula pe la alte festuri. Ma rezum la a constata rezistenta extinsa la bere si o atitudine mult mai pacifica. In rest, stereotipurile rockerului universal: tinuta standard, mers leganat, cate un riff de chitara imaginar interpretat din senin, mosheala entuziasta etc. In total 3500 de persoane; unguroaice frumoase cu ochi verzi si tatuaje sexy, echipate cu bocanci; cate o familie de rockeri iesita la iarba verde, tata cu Slayer, mama cu Guns, fata cu Dimmu si pitpalacul din carucior dormitand cu moaca lui Lemmy pe tricou; densitate mare de imprimeuri Metallica si Maiden, steaguri, chitari acustice, focuri de tabara etc. Boxele au difuzat muzica fara intrerupere, inclusiv noaptea, exclusiv piese clasice hard si metal (de la Alice Cooper pana la Paradise Lost), iar pe langa concerte si rockoteca, participantii s-au bucurat si de concursuri tematice. Finalistii competitiei de trei zile “cel mai convingator headbanger” s-au intrecut competent pe Hallowed be thy name, premiul constand intr-o chitara electrica si diverse alte bonusuri puse la dispozitie de standul cu merchandise rock.

Exceptand capetele de afis, nivelul formatiilor din Ungaria participante la aceasta editie nu a fost unul (prea) ridicat, comparabil prin urmare cu trupele autohtone. Diferenta rezida in atitudinea scenica dezinvolta si degajata, aceeasi si pentru trei persoane in fata scenei, cat si pentru o mie. Astfel, desi formatiile nu au impresionat prin ceva anume, s-au achitat dupa posibilitati de obligatia de a se integra si perpetua atmosfera festivalului, beneficiind de sustinerea aproape neconditionata a publicului. 


Ziua I - joi

Prin capul de afis al primei seri, Deak Bill Blues Band (Hu), s-a dorit atragerea unui public care de regula nu calca pe la concerte si festivaluri rock/metal. In dimineata urmatoare, cand am ajuns in zona, am constatat ca s-a indeplinit cel putin partial obiectivul. Rockeri de peste 40 de ani, cu tricouri Deak Bill, isi savurau berea matinala pe un program de Sabbath, Motorhead si Ac/Dc.  

Singurii vorbitori nativi de romana pe care i-am intalnit au fost metalistii din Campia Turzii si un cuplu din Pitesti, evadati si ei la acest festival. La inceput straniu, apoi devenit inedit. 


Ziua II - vineri 

Dupa cateva trupe de deschidere, P. Mobil, gasca old-school cunoscuta in Ungaria, aici cap de afis, au atras publicul pentru un show de aproape doua ore. Spectacol haios prin gestica si diverse citate muzicale parodiate. Nucunoscand limba nu le-am putut recepta complet gagurile alaturi de fratii rockeri maghiari. Judas Best (Hu) sunt, in ceea ce ma priveste, un cover band cel mult mediocru. La orele 23:00 insa alcoolemia este destul de ridicata, incat hiturile Priest nu pot suna decat bine pentru 2500 de metalisti cu dispozitie de concert. Mai tarziu toata suflarea canta A touch of evil. Pe la 4-5 dimineata party-ul era de asemenea in toi, iar boxele difuzau Pantera la volum maxim: You keep this love… FIST… LOVE!!! 
 

Ziua III - sambata 

Dedicata muzicilor ceva mai grele. Ziua trupelor sosite cu autocarul Metal Hammer. Cap de afis, Moby Dick, probabil no. 1 pe metal in Ungaria. Trezire  dupa orele 10:00 prin volumarea difuzoarelor din zona. Coada la cele patru duşuri de langa piscina (conditiile sanitare au lasat de dorit) si gimnastica aerobica cu Sepultura si Metallica. La micul dejun muzica digestiva: ManOwaR. Apoi program de voie cu Maiden, Ozzy, Accept etc.  

Dupa orele 16:00 au urcat pe scena Aggregator (Hu) – gotic-death anacronic, suficient de energic pentru a deschide cateva mosh-pituri. Observ ca bisarea trupelor se face constant, indiferent de genul si valoarea acestora. Se canta fara inhibitii, se mosheste pe masura, se comunica in ambele sensuri, iar sustinerea reciproca public-formatie se face sub semnul solidaritatii. Morpheus (Hu) interpreteaza acelasi heavy metal traditional pe care il practica in Ungaria peste 50% din trupe. Majoritatea formatiilor includ in play-list si coveruri de referinta, preluate cel mult decent, insa in spiritul atmosferei de rock-party. Am audiat cu aceasta ocazie un Maiden si un fragment din opera rock a lui Istvan Kiraly, cantat alaturi de fani. Obstruction (Hu), desi la fel de tineri, merg pe aceeasi linie rock batraneasca. Pe langa compozitiile proprii au interpretat si piese Ossian si Pokolgep. Wisdom (Hu), fani Manowar, ceva mai ambitiosi prin look, au invitat publicul la o “lupta heavy metal”. Cu miros de langosa fierbinte cu usturoi plutind peste headbangeri si cu perspectiva unei beri reci pareau chiar credibili. Preluari Maiden, Hammerfall si la bis Helloween. Echo of Dalriada (Hu) canta un gotic-metal cu influente folclorice maghiare. Interesant pana la un anumit punct, insa lipsa unui sunetist propriu si a unor idei mai valabile (pe planul rock) nu pot duce formatia prea departe. 
 
Moby Dick nu au inclus nici o preluare in playlist, insa au excitat publicul cu un sound-check sanatos pe Refuse/Resist. Cei 25 de ani in spate si sutele de concerte se simt imediat. La fel ca si restul de 90% din posibilitatile pupitrului de sunet, teritoriu virgin pentru celelalte formatii. Un show groove-thrash fara respiro, pe deplin apreciat de rockerii care au cantat la unison piesele din recital. Momentul de maxim al Rock Maratonului s-a incheiat cu doua bucati clasice pentru formatie: Pokolrock (=”Rockul din iad”) si Ugass kutia! (=”Latra caine!”).  

Au urmat Wall of sleep (Hu) si Vale of tears (Hu), doua trupe de gotic-death, care au pregatit publicul pentru un dark-party nocturn cu Moonspell, Type O Negative, Tiamat, Amorphis etc. 
 

Ziua IV - duminica 

Cateva ore binevenite de liniste. Pana si Sicã, rocker cat un munte, sergent-masinist pe tanc din Campia Turzii, nedoborat de alcool, a dormit tun pe iarba. Sculare generala pe Hey stoopid, urmata de un saltaret “Bodom party” si obisnuitul periplu prin istoria rockului. Spre seara, Kip (Ro), o trupa de nivelul “formatiei liceului”, au cantat coveruri dupa Guns, Bonfire, Billy Idol etc. Vantul si o ploaie insistenta au dispersat si acestea rockerii catre corturi sau activitati conexe. Noroiul format in fata scenei a devenit insa locul potrivit pentru glisari pe piesele trupei Gedeon (Ro) – un “fun-core alternative metal”. Földrengés (Hu) - trio de amatori, care au interpretat intre altele Roots in versiune stoner(ista) si Paranoid in varianta sepulturista. Knock Out (Ro), cu un soi de etno-bluesy-rock mai atractiv poate intr-un club, si-au adus si acestia aportul de buna dispozitie.  

Nu i-am urmarit pe Ismeros Arcok (Hu), Defender (Ro) si nici pe cover-bandul Iron Maidnem (=“aproape Maiden”, Hu), aflat fiind prin personalul intunecat de Sighisoara. Cu doua minute inainte de miezul noptii am primit un telefon de la rockerii din Campia Turzii, care extatici mi-au dat sa audiez pe mobil franturi din Fear of the dark. Petrecerea continua pentru ei. Inca o noapte.

PS: Ne vedem si la anu'! Cu metalistii din Campia Turzii si cateva mii de rockeri secui!

Moby Dick live
Inregistrarea video poate fi descarcata aici
(format WMV, dimensiune 665 k, 18 sec, fara sunet)

Porti secuiesti. Corturi de rockeri

Aggregator live

Wisdom live

Echo of Dalriada live

Moby Dick live

Moby Dick live