"We are gathered here tonight to lay to rest Abigail Lafey,
 Whom we now know was first born dead…"

Pentru a participa mental la un astfel de eveniment poate ca ar trebui scoasa din calcul componenta “serioasa”. In numar de aprox. 1300, spectatorii, de varste diverse, au reactionat pe masura show-ului.  Pentru publicul adult, concertul de heavy metal King Diamond a insemnat o reintoarcere la anii “copilariei”. Evident ca nu ii luam in calcul pe cei incremeniti in timp. Mai departe, curiosii sau cei foarte tineri au putut vedea un "Jurassic Park" netehnologizat.

Concertul de la Bucuresti a pendulat cu premeditare intre grotesc si caricatural, nefiind lipsit totusi nici de o doza de ridicol. De la Alice Cooper, King Diamond a mostenit ideea de kitsch-horror, mai putin cea de comedie (voluntara). Spectacolul a fost condimentat cu accesorii low-budget specifice genului (horror) - un cavou cu gargouille, sicriu, vitrina de macelarie si raft cu borcane de farmacist. Nu a lipsit stativul de oase pentru microfon. Pe un fundal sonor de cripta, cativa asistenti in robe au montat garduri metalice pe scena, in ideea ca publicul va privi direct intr-un cimitir. Sau, de ce nu, intr-un zoo. Imaginea de “exponata” a fost accentuata si de cutia pe care interpretul King Diamond (mic de statura) s-a manifestat macabru de-a lungul intregului concert.

Calare pe cosciug, King a anuntat parastasul pentru Abigail (personaj nascut pe 7-VII-1777 si decedat in aceeasi zi), cantand piese ca Arrival, Mansion in the darkness, The family ghost, Black horsemen sau Mansion in sorrow. Am remarcat performanta veritabila de a reproduce toate onomatopeele si ornamentele vocale de pe albume, fara a-si pierde rasuflarea sau isteria. O cariera dedicata falsetului, cu niste consecinte marcante. In completare, domnisoara sexy Livia Zita a intervenit cu backing vocals, neaudibila insa prin mixaj. Deficientele de sonorizare au facut piesele practic neinteligibile pentru cei ce nu le cunosteau deja, carora nu le-a mai ramas decat sa urmareasca gestica detaliata a show-ului, in care King exceleaza. Bateristul unei trupe bucurestene comenta chiar, cu nostalgie, ca Sleepless nights s-a auzit la fel de prost ca pe caseta lui trasa in Romana, prin ’91. Melodica Eye of the witch - punct culminant - a fost, insa, cantata la unison de catre toti cei familiarizati cu refrenul.

"Hello my children... 
In Blood I will teach you!"

Pentru momentul Puppet master, cel mai atent lucrat, King si-a etalat abilitatile de entertainer, jucandu-se cu lumanari, obiecte de cauciuc si cu o partenera purtand masca de plastic. Figuranta a prins viata dupa ce papusarul schizofrenic a stimulat-o cu un pumnal cu vopsea rosie: Blood to walk, So sad, Living dead. Chitaristul Andy La Rocque (practic cealalta “voce” a trupei) si-a facut profesionist si discret treaba, executand solourile ca pe disc. Ceilalti trei instrumentisti au aratat mai mult entuziasm, dar este de inteles. Calitatea de acompaniatori (recenti) pentru King Diamond reprezinta probabil maximul carierei acestora.

Spre final, pe scena a fost adusa insasi “bunica” lui King, care a facut ture in carucior terorizand formatia pe Welcome home. Cateva bastoane amenintatoare aratate publicului, dar si trupei, l-au trimis pe rege direct in scaunul cu rotile, de unde a cantat The invisible guests. Concertul s-a incheiat cu o piesa motto, iar pentru unii chiar un deziderat… “Everynight it’s Halloween!!!”. Clovnul bijutier a salutat publicul, oferindu-i bisul Mercyful Fate - Evil cu invitatia indirecta la detasare. “You gotta say goodbye, cuz I will eat your mind! Ha ha ha!”. Disparitia fantomatica in culise a fost urmata de aprinderea luminilor din Agronomie, iar instrumentistii acompaniatori au cules aplauzele.

Un show King Diamond trebuie tratat ca un film porno sau un horror de serie B ori C. Te uiti, te amuzi, dar a doua zi gluma nu mai are ce cauta in bagajul de senzatii. In concluzie... concertul KD a fost un eveniment din campania dinozaurilor care ne viziteaza tara in ultima vreme. Sau mai simplu: O faza!

GrandMAAAA......