|
Cannibal Corpse fac parte din formatiile ce au insotit, in societatea romaneasca din anii ’90, imaginea stereotipica a rockerului: individ incremenit, ascultator de muzici pestilentiale, consumator de cruditati, purtator de tricouri morbide si de povara alienarii. Nu e de mirare. Pe la inceputul anilor ’90, o plimbare pe Bd. Magheru, de la Patria la Romana, echivala pentru trecatori cu o initiere zgomotoasa in discografia Cannibal Corpse, difuzata cu insistenta de tarabagii deatheri. Aprofundarile aveau loc in Parcul Tineretului, la crematoriu, loc de intalnire si schimb de casete al rockerilor grei (sau foarte grei) din Bucuresti. Schimbul de experienta continua prin anunturile publicate in revistele vremii in care “cadavrele in descompunere” si “vampele ambulante” isi cautau parteneri de corespondenta prin cimitire si macelarii. Iar tocmai in blajinul Arad, vocalul unei formatii locale, Abator, a facut valva in presa (apoi la tribunal si sanatoriu) deşictand o pisica in timpul unui concert ce s-a dorit a fi “death metal”. Intre timp lucrurile s-au linistit, pe masura ce rockerii au fost acceptati de societate (si viceversa). De cand cu goticul, unii au lasat manualul de chirurgie, deschizand cartile de filozofie.
Şocul contactului cu exprimarea libera in spatiul public s-a diminuat, astfel ca trupa Cannibal Corpse a venit in fata publicului din Bucuresti avand acelasi statut ca intr-un concert de club de la New York, Hamburg sau Budapesta. Singurul incident l-a produs deatherul care s-a aruncat in cap la inceputul showului, fiind transportat rapid la reanimare si reconditionare. Spectacolul a beneficiat de conditii de desfasurare foarte bune: Clubul Studio Martin, situat vis-ŕ-vis de Spitalul de Urgenta, numar limitat de bilete – doar pentru cunoscatori, sunet optim, securitate, intalnirea trupelor cu fanii si stand de merchandise, unde am remarcat chilotii girlie Cannibal Corpse, pentru fanii dependenti de albumul Tomb of the mutilated. Conform organizatorilor (ce se semneaza Hatework Crew: Axa Valaha si Ex Abruptum), intentia a fost de a realiza un show underground de referinta pentru public si alti organizatori. Culmea este ca de la concert a absentat tocmai Gabi "Cosmar" Gomboş, omul care in anii '90 patrona distributia de casete din Romana si care manuia ciosvartele de canibali si cisternele cu napalm ca pe langoşe. Nu a lipsit insa Robi Vereş, tanarul din Dej care de 17 ani participa la orice mare festival rock din Romania si se recomanda tuturor cu prietenie.
Trupele de deschidere, Atlantis (Germania) si Urkraft (Danemarca), si-au facut datoria de a anima primele mosh-pit-uri, stage-diveuri si dezveliri de pectorali. Mi-am facut timp sa discut cu tour-managerul olandez, Joey Severance de la Metallysee Agency, omul care insoteste trupele peste tot si rezolva orice situatie neprevazuta. Am aflat ca showurile de rock extrem, Cannibal Corpse in particular, nu pun probleme deosebite, dar incidente se intampla uneori la periferia circuitului. Mi-a povestit de cateva experiente la limita cu punkerii nazisti estonieni si blackerii homosexuali din Chile. In Romania, totul a depasit asteptarile echipei de turneu, publicul numeros (500 de platitori - majoritatea ascultatori de death) si plin de energie asigurand atmosfera unui spectacol de metale grele si foarte grele. Am remarcat si claritatea sonorizarii, probabil cea mai buna obtinuta la un concert de death sau grind din Romania, orice spectator putand discuta cu vecinul in timp ce Cannibal Corpse livrau viscere si riffuri gore pe scena.
Showul de impact al Disavowed (Olanda) a stabilit un nivel de interactiune la care publicul autohton percuteaza neconditionat. Instrumental, formatia s-a prezentat ceas, insa gatlejul vocalului a facut senzatie producand un flux gutural grind, impartit intre guiţat de vier si scurgere de canalizare, pe care comuta zambitor intr-un delir fonetic. Salturile sale de pe scena au fost combinate cu exercitii karaoke in care fanii si-au exersat diafragma si intestinele, iar entuziasmul spectatorilor l-a purtat pe brate pret de strofe intregi. Poate ca ar fi bine ca la asemenea concerte posesorii de bilete sa prezinte un buletin si un certificat medical in care sa ateste efectuarea operatiei de amigdalita. In orice caz, un spectacol animat, surprinzator peste cel oferit de capul de afis, in care publicul a primit elogiul suprem din partea trupei: "Bucharest, you're so sick!".
Daca Disavowed au adus show, Cannibal Corpse au facut multa larma, ignorand divertismentul sincron, dar batatorind cu supramasura renumele de formatie ultra-brutala de zombie-metal. "Evergreen"-uri precum Decency defied, Fucked with a knife, Born in a casket, Vomit the soul sau Devoured by vermin au fost prezentate mecanic, intr-un ritm frenetic, fara pauze sau dialog. De la un anumit punct s-a instalat senzatia de abuz, fiecare moment de liniste fiind preluat de spectatori ca o gura de aer. Mosherii in schimb si-au continuat coliziunile si dezmembrarile, incurajati de headbangingul "elicopter" patentat de namila formatiei, George "Corpsegrinder" Fischer, si de piesa cu dedicatie Pit of zombies. Supranumit de Kerrang "omul fara gat" sau "omul fara cap", datorita musculaturii taurine, trunchiul acestuia a grohait inuman timp de 90 de minute, cu insistenta celui ce se calmeaza ascultand "de la Disgorge in sus". L-am intrebat pe tour-manager cum este posibil ca trupa sa reziste seara de seara, 40 de zile pe drumuri, la asemenea vacarm. "It's all about fuckin' mental condition" (nici nu ma indoiesc), dar remediul special este spatiul lounge pe care JS mi l-a aratat in fundul tour-bus-ului, unde fiecare se izoleaza periodic pentru reculegere. Astfel, Alex Webster (bas), instrumentistul cu cea mai buna dexteritate din trupa, este client zilnic al camerei, pe cand bateristul n-a mai trecut de mult pe acolo.
La piesa de final, Hammer smashed face, deatherul accidentat si-a facut aparitia in usa clubului, balansandu-se, mirosind a anestezic, copci si rivanol, cu capul invelit in pansamente sangerande. S-a aruncat cu voracitate direct in mosh-pit, ocazie ce i-a smuls lui George "Corpsegrinder" zambetul de satisfactie. Dupa o scurta consideratie guturala despre importanta lobotomiei a rostit si singura sa propozitie in limba engleza: "Yearggghhhh... Keep supporting death metaaarghghhhhhrggrrrr!", oferind bis in uralele tuturor celor ce nu si-au petrecut concertul Cannibal Corpse pe masa de operatie.
|
|
Eticheta de “legenda a rockului extrem”, aplicata trupei de catre presa si fani, a fost determinata de intaietatea in gen (formati in 1988), colaborarea cu Scott Burns, producatorul care a inventat soundul death-metal, constanţa si activitatea prolifica (13 albume, peste 800 de concerte). Momentul de maxima relevanta a fost atins in prima perioada a trupei, cand vocea apartinea lui Chris Barnes, ulterior inlocuit de George "Corpsegrinder" Fischer. Exista si un important element de marketing ce a generat vanzari record in gen pentru CC: copertile si versurile patologice, inspirate din benzile desenate zombie & gore, politicieni americani care condamna trupa in Senat si chiar interdictia cate unui album in Germania sau Australia. Pana la finele anilor '90, trupa s-a detasat de altele de gen si datorita tehnicii, astazi mai putin relevante, in conditiile in care numeroase alte formatii de rock extrem au invatat sa foloseasca instrumentele. In alt context, Cannibal Corpse sunt reprezentati sonori ai subculturii horror americane, un pachet complet de bunuri si servicii de divertisment, cu circuit propriu.
|
"Zombies... seek life!
Quicken mankind's final hour!"
"Brain removal device!"
"Scattered remains, splattered brains"
Muzici si Faze / Cannibal Corpse |
