Clubul White House a gazduit primul party Silent Disco din Romania. Fata de celelalte scene autohtone, “clubbing”-ul se apropie cel mai mult de ceea ce se intampla international, cu toate ca unele evenimente (precum cel de fata) au loc doar ca petreceri private. Silent Disco-ul presupune un tip de socializare semi-autista in care toata lumea asculta muzica la casti (wireless). De mixaj se ocupa cativa DJ, fiecare lansand live propriul “canal”, pe care participantii il pot comuta oricand. Poate cel mai halucinant aspect este ca atunci cand iti ridici castile sau dai volumul la minim ai in fata o masa de lunatici care se misca in tacere, fiecare in legea lui, ascultand altfel-altceva intr-un bulion de psihoza sociala transformata in divertisment. 

Venind din patria clubbingului, Olanda, duoul DJ OD (Michael Minten) si NO DJ (Nico Okkerse) si-a botezat proiectul “Silent Disco”, expresie devenita in timp eticheta pentru eventurile de gen (realizate sau nu de cei doi). Pornita sub forma petrecerilor ilegale sau underground, care isi propuneau sa nu produca zgomot in anumite zone sau dupa anumite ore, ideea a fost exportata cu succes in Germania si Marea Britanie, ajungand sa fie incorporata in 2006 si in programe ale catorva mari festivaluri: Glastonbury, Reading sau, mai aproape de noi, Sziget si Rockwave. La Bucuresti, DJ OD si NO DJ s-au intrecut in liniste cu o selectie de trackuri si, culmea pupitrului de mixaj, generosul indemn repetat obsesiv: “daca nu va place, schimbati canalul!”. Seturile a fost transmise, de altfel, live si pe un post de radio din Olanda, online pe 433fm.com si, in streaming, cu ocazionale bruiaje FM, in castile clubului bucurestean.
 

NO DJ & DJ OD
www.silentdisco.com

Pentru ca in auditia la casti muzica interactioneaza cu timpanele si nu cu diafragma, formatul preferat de cei doi DJ a fost unul "song-oriented", alegere inspirata pentru un public alcatuit atat din clubberi, cat si din consumatori intamplatori de evenimente. Formula de emisie-receptie personalizata a permis tratarea libera a beat-matchingului, uneori ignorat, alteori imperceptibil in difuzii ambientale, glitch ori raiduri funk-psihedelice. Daca va intrebati cum se poate lega o piesa r’n’b Fugees de un hard-rock Sisters of Mercy, NO DJ a dat cel mai bun raspuns: niste pocnete Ulver. Programul a fost pe alocuri inedit, cu un plus la capitolul varietate (minimal, rock’n’roll, d'n'b, rap, metal, glam, synth-punk, psihedelic, prog, electronica, ska, rave, goa, breakbeat, industrial, polka, dance, r’n’b, muzica balcanica, electroclash etc.) si cu un minus la cel de interventie in mixaj (cei doi fiind mai degraba animatori radio, decat "vrajitori" ai pupitrului). Nu a lipsit muzica nationala a olandezilor, infuzia frenetica de gabba-hardcore, marca Rotterdam.

Playlistul a desfasurat timp de 6 ore incursiuni prin underground (Pansonic, Dirty Sanchez, Selfish Cunt, Black Sun Empire, Dat Politics etc.) cu fragmente spoken word, field recordings etc., muzica indie (Pennywise, Helmet etc.) si o sumedenie de evergreen-uri ale memoriei “pop”, de genul Chuck Berry, Doors, Stones, Marley, Kraftwerk, Beastie Boys, S. Gainsbourg, Cypress Hill, Nirvana, Pulp, Franz Ferdinand, Rammstein, Guns, SOAD, Gorillaz etc. toate mixate de niste indivizi carora le place sa castreze piese glam The Darkness in variante tehno, irita audienta asasinand proteste Rage Against The Machine cu hituri Britney Spears sau care indeamna lumea sa isi miste fundul pe depresii Cure in varianta breakbeat. De partea cealalta, DJ OD practica o schema neobisnuita in tagma, recurgand periodic la old school metal. Astfel ca, pe club-hit-ul Number of the beast, diversi rockeri sau ex-rockeri au facut cunostiinta semnalandu-si reciproc prezenta prin stimuli vizuali, altii schimband canalul, trecand pe frecventa de balans rap cu Method Man si baietii de la Wu Tang. 

Nepercepand in general ce asculta cei din jur, atmosfera devine stranie, amuzanta sau complet debila, generand constant agregari si dezlantuiri spontane. La limita, un DJ poate mixa fara sa aiba vreun ascultator sau, ca participant din public, te poti misca fara sa asculti ceva. In realitate, insa, contactul si interactiunea au sanse de a se realiza chiar mai puternic decat la alte gathering-uri. Castile accentueaza impactul personal al muzicii tot atat de mult pe cat cresc anonimatul si sentimentul subversiv de multime. O modalitate eficienta de excitatie si socializare urbana, pentru toate fiintele, de la zombies pana la clubberi hiper-activi. Interesante sunt momentele in care un DJ comunica verbal pe propriul streaming, iar feedbackul vine aleator din audienta. 800 de oameni danseaza, tac, murmura, tropaie si trag cate un chiot, cautandu-si in jur eventualii "parteneri" de ritm. In acest sens, DJ OD si NO DJ s-au achitat de sarcina de a anima publicul, cu doua laptopuri si FM-ul "la purtator".

"Silent disco"-ul este vechi de cand lumea, numai ca acum i s-a alocat un format la granita dintre happening si gaselnita, un brand, plus o cota box office exploatabila la 5 cifre. Pe la inceputul anilor '90, spre exemplu, in plina febra walkman, in Regie se organizau chefuri in care fiecare dansa ascultandu-si propria muzica, cu o selectie din trupele vremii (Metallica, Purple, Zeppelin, Doors). Iar daca mergem in urma cu niste sute de ani, gasim petreceri unde in fiecare camera se canta altceva. In Europa actuala se tin deja concerte de toate genurile (jazz, rock, electronica) in care muzica este transmisa, receptata si ajustata individual, prin casti multifunctionale. Par sa vina timpuri in care membranele, decibelii si boxele isi vor gasi loc prin muzee. Toata lumea va purta casti si va fi racordata la partyul din retea. Iar in caminele din Grozavesti se vor tine chefuri matriceale. 

NO DJ & X DJ
filmand Muzici si Faze