Datorita activitatii de peste patru decenii, a unui brand bun si a cel putin cinci piese din repertoriu foarte cunoscute si apreciate la nivel national, Phoenix reuneste cu ocazia fiecarei aparitii un public numeros (de multe ori eterogen). Este reconfortant sa poti constata prin proprie experienta ca uneori ceea ce-i uneste pe oameni este mai puternic decat ce-i desparte. Asadar concertul Phoenix, de lansare a albumului Baba Novak, a avut, cum era de asteptat, o  larga audienta: Sala Palatului a fost vineri, 21 octombrie 2005 (arhi)plina. Adaugand faptul ca publicul a plecat multumit acasa, putem vorbi despre reusita evenimentului, care a beneficiat de mijloace tehnice si organizatorice decente. Lipsa conferintei de presa ori a sesiunii de autografe reprezinta probabil optiunea trupei si cu siguranta lipsa clauzelor contractuale in acest sens.

Oprindu-ne asupra publicului, am putut constata ca cei prezenti au stiut (bine) de ce vin, iar absentii au banuit (corect) la ce ar fi venit. Altfel spus, posesorii de bilete s-au bucurat de o prestatie la nivelul celor oferite de Phoenix in Romania, dupa 1990. A fost un public atipic, format in majoritate din persoane intre 20 si 30 de ani, care nu prinsesera formatia in activitate in tara (pana la plecarea in Germania) si nici fenomenul de circulatie underground a muzicii, informatiei si legendei Phoenix, din anii ’80. Ca la alte evenimente pentru publicul larg, in jur de 20% dintre spectatori a fost alcatuit din asa-zisii "prieteni ai Salii" (persoane ce si-au inclus in viata participarea la evenimente oferite de institutia in cauza ori locuiesc in proximitate).

Publicul activ de rock a avut doar reprezentanti sporadici. Nu am semnalat nici (grupuri de) fani veniti din provincie. In schimb, numeroase fete dansand si baieti topaind, toti cu mainile ridicate, atat pe piesele vechi, cat si pe cele inedite (concertul a fost urmarit/trait de o mare parte a oamenilor in picioare).

Pe aceeasi linie angajata, “Paparudele” au fost prezentate in relatie cu acuzatia de “paganism” formulata de biserica Occidentului, care nu-i lasa pe (bietii) romani sa intre la concerte Phoenix. Incurajarea corului de huiduieli a fost, credem noi, un act pe cat de gratuit, pe atat de neinspirat: nu aceasta este linia pe care ar trebui sa mearga mult indragita trupa. Cam asa arata schita discursului de sustinere a concertului, discurs din care nu au lipsit replici precum: “Baniciu se subintelege”, “Sunteti haiduci?” sau “Noi suntem romani”.

Dorinta (enuntata la microfon) ca romanii sa circule pe continent, fara sa li se faca mizerii la frontiere a aparut ca fireasca in deschiderea lucrarii instrumentale inedite “Orient Express”, demonstrand – daca mai era nevoie – ca trupa are atitudine. Aceasta a fost una dintre surprizele placute ale concertului,  elaborata lucrare  fiind interpretata la inalte cote profesionale. Din pacate, prestatia live nu a fost axata pe promovarea noului material, cum s-ar fi asteptat o buna parte dintre cei prezenti. Trebuie sa mai spunem ca intalnirea formatiei cu publicul a fost interactiva: cineva a strigat la un moment dat din sala: “Opriti fumul!”, cerere validata de Covaci inaintea piesei “Apocalipsa”, unde efectul scenic s-ar fi potrivit de minune cu continutul, insa publicul este uneori rege!

Relaxarea pozitiva a legendarilor Phoenix a determinat pe langa improvizarea textelor, atunci cand situatia a cerut-o, si unele momente spontane cum ar fi omiterea (neintentionata) de catre Covaci a lui Baniciu intr-un moment de prezentare a trupei. Majoritatea covarsitoare a pieselor cantate au fost lucrari vechi (dar nu perimate), interpretate la viteza (cat s-a putut de) marita. Refrenele au ocupat spatii generoase, spre deliciul publicului, care a primit drept recompensa piesa “Andrii Popa” la bis. Momentul de apogeu a fost (si de aceasta data) “Negru Voda”, piesa in care a fost plasata sesiunea solo-urilor instrumentale – impresionante prin virtuozitate si rafinament.

In Romania pare deocamdata imposibil a se intampla ceva mai bun, in materie de concerte, decat un event Phoenix. Nicu Covaci, Josef Kappl, Mircea Baniciu, Mani Neumann si Ovidiu Lipan si-au pastrat prin timp maniera cu care au cucerit atatea si atatea inimi. Alaturi de ei au evoluat la un nivel onorabil Cristi Gram si Ionut Contras.

In asteptarea urmatorului concert Phoenix, eventual a urmatorului album, ne vom opri din comentariile de fata, realizate prin colarea unor pareri culese la cald, din sala. La final, dar nu in cele din urma, salutam initiativa si profesionalismul organizatorilor.