Evenimentul Lacrimosa este poate primul contact adevarat al publicului rock(&pop) autohton cu universul underground goth din vestul Europei. Principala dificultate resimtita de catre spectator este lipsa unui fenomen underground la nivel de cluburi sau chiar al comunitatilor de internet. O constatare sterila, atat timp cat parghiile (la noi libere) s-ar afla in mod normal in mainile caselor de discuri sau hub-urilor organizatoare de concerte si evenimente (inexistente in afara mainstream-ului). Cu titlu de faza, singura persoana din public care era imbracata “ca la carte” dupa  manierele goth – rochie de catifea neagra cu dantela - era o nemtoaica.

Din punct de vedere muzical, concertul a fost o reusita. Inceputul s-a desfasurat oarecum timid lucru valabil atat pentru public, cat si pentru trupa. S-a incercat spargerea ghetei cu hitul Ich bin der brennende Komet iar mai tarziu cu Alles Lüge – poate cea mai buna piesa Lacrimosa. Ceva mai greu de realizat acest lucru in conditiile in care intre scena si public exista o zona rezervata pentru invitati si bilete VIP, mult prea mare pentru numarul de persoane prezente si dimensiunea concertului. Tot ca titlu de faza, si la concertele din Germania exista o zona rezervata, destinata insa publicului cu handicap.

Momentumul serii si piesa care a spart barierele dintre scena si spectator a fost Stolzes Herz. Barierele au disparut atat la nivel fizic, cat si uman: publicul devenind actor si interpret impreuna cu Tilo Wolff si Anne Nurmi. Aprox. 1000 de oameni au cantat (unii chiar au plans) pe versuri ca:

Mit blutverschmierten Handen
Mit einer Tranen im Gesicht
Einem Lacheln auf den Lippen
Und der Hoffnung tief im Blick

Dupa aceasta piesa s-a dezlantuit practic concertul Lacrimosa. Au urmat bisurile binecunoscute de iubitorii genului precum Ich verlasse heut dein Herz, Der Morgen danach sau Copycat. Un total de 2 ore de contact cu sub-cultura muzicala din Europa.

Fanii Lacrimosa stiu foarte bine ce sa astepte de la Tilo Wolff si compania. Publicul trupei nu poate fi afectat de comparatiile elucubrante cu Mozart lansate de catre organizatori. Ramane sa ne amuzam tinand cont ca, anul trecut, si heavy-metalistii Therion au fost numiti urmasii lui… Wagner.  Considerentele de marketing sunt pana la urma singura scuza.

Organizarea evenimentului a lasat mult de dorit. Cu o zi inainte s-a anuntat schimbarea locatiei la Arenele Romane. Nu a mai fost ora 20:00. Ci 21:00. La 22:00 a inceput concertul. Acest mod amatoricesc de promovare si organizare a evenimentelor a devenit o normalitate in bransa (evident ca exista si exceptii). O explicatie ar fi implicarea emotionala. Asa se intampla cand de concerte se ocupa fani, si nu profesionisti.

Per total, o excelenta seara alaturi de Lacrimosa!