Manifestarile live de industrial sunt practic o raritate pentru Romania. Principala cauza este, desigur, absenta unui public “de specialitate”. Rentabilitatea unor asemenea manifestari nu se poate baza decat pe atragerea unor audiente mixte. Din acest punct de vedere, “Sleepless Dimension Project 001” si-a atins scopul, reusind adunarea a 150 de persoane, public de goth si rock/metal din Bucuresti. Daca intalnirea ar fi fost organizata la Timisoara, probabil ca ar fi predominat publicul punk, iar daca ar fi fost introdusa intr-un cadru “electronic”, si-ar fi facut aparitia si obisnuitii fani drum’n’bass.

Evenimentul, asa cum a fost, a pus in evidenta faptul ca, in underground, atavismul face adeseori loc rebutului. Artistii veritabili de noise-art (Brian Eno ori Conrad Schnitzler de exemplu) cunosc temeinic obiectul de sabotaj - muzica sau acustica. Ceea ce s-a intamplat pe mica scena din Old School a semanat mai mult cu o pedalare in gol, performerii nedovedind ca poseda asemenea notiuni, esuand insa si la capitolul de comunicare extra-sonora. Elemente de şoc şi inedit au lipsit (pentru un eventual "performance"), la fel ca si cele de interactiune cu audienta (pentru un eventual "happening"). Iar vreun “speech” de sustinere (verbal, gestic, teatral etc.) nu a practicat nimeni de pe scena.  Componenta “visuals” s-a rezumat la seturi restranse de colaje video, proiectate fara mixaj perceptibil, la fel cum nici emanatiile din difuzoare nu s-au sincronizat (vizibil) dupa dinamica imaginilor de pe ecran.

Narkoleptik pe fir

Clubul Old School este barul-restaurant de la etajul 2 al Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti. O locatie cu aer UTC, neschimbat in ultimii 20 de ani, atmosfera prietenoasa (linistita cand nu este vreun concert) si feţe de masa tip bufet. Desi ciorba de potroace nu se mai serveste de pe la orele 19:00, Narkoleptik (Constanta) a incercat ceva in acest sens. Dupa 40 de minute de zgomot sters neorganizat, “performerul” s-a deplasat rapid prin mijlocul scenei si s-a asezat la prima masa, primind felicitari de la cunoscuti si aprinzandu-si o tigara. Ma indoiesc insa ca gestul a facut parte din discurs.

Discordless (Bucuresti) au folosit un numar tulburator de secvente predefinite. Aceeasi absenta a coerentei, gradarii, fluiditatii de colaj sau surprizei. Sub semnul diletantei, chitara a produs cateva slide-uri (nu si acorduri) realizabile de oricine dupa o prima lectie. Ca alternativa, tot la etajul 2, in sala vecina a Casei de Cultura se tinea simultan “clubul biblic”. Se poate bea suc alaturi de tinere baptiste, iar pe scena au loc terapii in grup si discutii despre ratiunea de a fi. Niste oameni mult mai castigati.

Discordless

"Capul de afis" al serii a fost unul din proiectele casei de discuri Cold Meat Industries. Cunoscut in unele cercuri pentru numarul considerabil de productii, labelul se ocupa de la inceputul anilor '90 exclusiv de zona ambient-(post)-industrial. Pentru show, Raison D’Etre (Boxholm, Suedia) a solicitat o masa (dar nu un scaun). Unicul membru al proiectului a stat ascuns in pozitie de trageri in spatele laptopului pentru aprox 1h30 min, timp in care difuzoarele au proiectat obisnuitul fond sonor de hala industriala, exemplificat vizual de cadre lente cu ansamble ruginite si noroi. Invariabilitatea zgomotului a fost accentuata si de o tabla de metal pe care s-a utilizat un arcus, artificiu deja anacronic de vreo patru decenii. Saracia mijloacelor de expresie este uneori nesfarsita, insa urechea umana are o capacitate extraordinara de a se obisnui cu falsul. Un asemenea “show” vine dupa 18 ani de activitate si vreo 50 de albume (luna asta urmeaza inca 4). Intre timp am remarcat ca deasupra pisoarului din toaleta un spectator a scris “Landser”, desenand si un simbol arian, semn ca in public se afla si indivizi cu agenda politica in buzunar.

Organizarea serii a fost ireprosabila, sunetul OK (interventia umana scenica asupra secventelor stocate fiind oricum minima), existand bar, mese si scaune pentru toti participantii. In lipsa unei componente artistice, evenimentul s-a consumat ca intalnire mondena, ascultatorii si mai ales ascultatoarele de goth etaland diverse costumatii si machiaje interesante. O parte din spectatori au ales sa ignore ceea ce se intampla pe scena, volumul mediu permitand dialogul liber. Cei care au participat din curiozitate s-au putut socializa, iar in ceea ce priveste “cunoscatorii”, trebuie spus ca semnificatia originala a termenului este deja mult denaturata.

PS: Dupa concert m-am intalnit cu cativa cunoscuti din presa care tocmai realizasera un reportaj la festivalul "Jazzy spring", unde s-au intamplat lucrurile adevarate. Am plecat impreuna sa petrecem noaptea in fabrica Test Point. Tocmai incepuse party-ul si setul audio-vizual de IDM in cea mai dezafectata cladire industriala din Bucuresti.

In plin laptopism - Raison d'Etre